Sursa: www.trinitas.tv
Acasa Blog
Rugăciune pentru pace
Doamne Dumnezeul părinţilor noştri, Cel bogat în milă şi în bunătate, Ziditorule a toată făptura cea văzută şi nevăzută, Domnul Păcii şi al Vieţii, Oceanul cel nemărginit al Iubirii, ascultă strigarea noastră! Tu L-ai trimis pe pământ pe Fiul Tău Cel Iubit, Unul-Născut Domnul nostru Iisus Hristos, care Şi-a dat viaţa pentru lume, vrând ca tot omul să se mântuiască şi la cunoştinţa adevărului să vină. El ne-a învăţat să ne iubim unul pe altul şi să nu răsplătim rău pentru rău.
Ascultă, Doamne, strigătul robilor Tăi, care cer îndurare şi pace pentru Biserica Ta şi pentru toată lumea Ta. Iartă-ne nouă toată greșeala cea de voie şi fără de voie, opreşte războiul şi potoleşte toată răutatea şi dezbinarea dintre oameni. Cu Harul Sfântului Tău Duh îmblânzeşte inimile celor înrăiţi şi opreşte toată lucrarea cea rea a vrăjmaşilor văzuţi şi nevăzuţi. Pacea Ta dă-ne-o, Doamne, şi umple de dragoste şi bună înţelegere casele oamenilor, luminează şi înţelepţeşte pe conducători, fii ocrotitor şi ajutător celor în nevoi.
Pomeneşte, Doamne, pe robii Tăi care sunt în vreme de război, pe robii Tăi care sunt prigoniţi. Pomeneşte, Doamne, pe robii Tăi care sunt precum păsările vânate, pe cei care şi-au lăsat casele şi toată agonisela lor şi se chinuiesc și sunt pribegi, printre străini. Pomeneşte, Doamne, pe săraci, pe cei fără casă şi pe refugiaţi. Pe cei ce s-au săvârşit pe câmpurile de luptă, odihneşte-i acolo unde străluceşte lumina feţei Tale. Pomeneşte, Doamne, toate popoarele, să le ţii în braţele Tale, să le acoperi cu Sfântul Tău Acoperământ și să le păzeşti de orice rău şi de război. Şi iubita noastră ţară, zi şi noapte să o ţii la sânul Tău, să o acoperi cu Sfântul Tău Acoperământ, să o păzeşti de tot răul, primejdia și necazul.
Că Tu eşti Împăratul Păcii şi Mântuitorul sufletelor noastre şi Ţie slavă şi mulţumire îţi înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!
Rugăciune pentru copiii bolnavi
O, Preacurată Maică a lui Dumnezeu, Împărăteasă a toate, auzi suspinurile noastre cele pline de durere, înaintea icoanei tale celei făcătoare de minuni. Întoarce-ţi privirea spre copiii tăi bolnavi de boli netămăduite, care cad cu credinţă înaintea sfintei tale icoane. Şi precum pasărea îşi acoperă cuibul de pui cu aripile, aşa acoperă-ne şi tu, Fecioară, cu omoforul tău cel vindecător. În acest loc, în care nădejdea se subţiază, mila ta să fie nădejde neîndoielnică. Aici, unde grijile amare ne copleşesc, dă-ne răbdare şi odihnă; unde chinul şi deznădejdea se cuibăresc în suflet, fă să răsară lumina necreată a lui Dumnezeu. Mângâie-i pe cei fricoşi, întăreşte-i pe cei slabi, varsă blândeţe şi lumină peste inimile amărâte. Vindecă poporul tău cel bolnav, atotmilostivă Stăpână, binecuvântează minţile şi inimile doctorilor, ca să fie instrumentele Atotputernicului Doctor Iisus Hristos, Mântuitorul. Ne rugăm înaintea icoanei tale, ca puterea ta să trăiască în noi, Stăpână şi Doamnă. Întinde mâinile tale pline de vindecări, bucuria celor întristaţi, mângâierea celor îndureraţi, ca degrab primind ajutorul tău cel minunat, să lăudăm Treimea cea de viaţă Făcătoare şi nedespărţită, Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!
Sursă: facebook
Problemele materiale ale omului contemporan. Consecințe. (1)
Lumea contemporană în general și omul în particular, creștinul, se găsesc într-o stare de profundă slăbire a vieții spirituale. Această stare poate fi numită foarte ușor criză spirituală și morală. Omul aflat într-o asemenea criză și-a pierdut viziunea fireascăin asupra vieții de familie și a priorităților din cadrul acesteia. În inima și mintea sa, omul duhovnicesc este pus în umbră (dacă nu cumva a și murit), iar omul trupesc dictează regulile de viață. Trupul a devenit din păcate „stăpânul” sufletului și ca urmare el a devenit cel care ordonă „prioritățile” și „nevoile” imediate ale persoanei umane. Rezultatul este unul lesne de observat: problemele materiale.
O provocare din partea societăţii contemporane o reprezintă înlocuirea valorilor creştine cu problemele şi priorităţile financiare. În zilele noastre, există următorul mod de gândire: prosperitatea unei familii, comunităţi, naţiuni etc. depinde de cât de bine îşi gestionează problemele financiare, producţia şi mai ales profitul, aceste elemente „esențiale” fiind „fermentul” societăţii şi de altfel „singurele” care oferă posibilitatea dezvoltării într-o societate consumistă. Banii, astăzi au devenit o prioritate, în orice structură socială sau instituţională. Tocmai ei sunt factorul de instabilitate, datorită rolului important pe care-l joacă, reprezentând rădăcina conflictelor la nivel personal, familial și social.
Psalmistul David spunea: „idolii neamurilor sunt argint şi aur, lucruri făcute de mâini omeneşti…” (Psalmul 135, 15). La fel sunt și „idolii” societăţii noastre. La nivel familial, banii și bunurile materiale în general, trebuie înţelese ca un dar de la Dumnezeu, care „ne-a dat totul cu (din) belşug… spre îndulcirea noastră ” (I Timotei 6, 17). Banii nu trebuie să fie un scop în sine, ci un mijloc de relaţionare şi ajutorare. De aceea ei nu ar trebui să fie motiv de conflict, căci „viaţa cuiva nu stă în prisosul bogăţiilor sale” (Luca 12, 15). Opulenţei, luxului și consumismului ce domină cotidianul trebuie să le opunem spusele Apostolului Pavel: „Celor bogaţi în veacul de acum, porunceşte-le să nu se semeţească şi nicisă-şi pună nădejdea în bogăţia cea nestatornică, ci în Dumnezeu Cel viu.” (I Timotei 6, 17-18).1
Problemele de natură materială, că vrem, că nu vrem, sunt din păcate o realitate dură. Ele sunt, așa cum am arătat, rezultatul diminuării sau dispariției nevoilor spirituale și al copleșirii firii umane cu pretențiile materiale, de cele mai multe ori exagerate. Pe de altă parte însă, nu putem să nu recunoaștem și faptul că la momentul actual, societatea s-a divizat vizibil în trei „clase” majore: cei foarte bogați (a căror îmbogățire este de cele mai multe ori sub semnul întrebării), o clasă de mijloc extrem de „subțire” (care reușește să facă față cu greu problemelor materiale cotidiene) și cei care trăiesc într-o stare de sărăcie și nevoi serioase (care din păcate sunt cei mai mulți și mai greu de sprijinit).
Nu ne vom ocupa de cei care fac parte din primele două categorii, pentru că, dacă suntem sinceri sunt puțini. Ceea ce ne interesează sunt problemele materiale cu care se confruntă „cei mulți”: sărăcia, șomajul, emigrația și tot ce decurge din acestea.
Sărăcia este o stare de fapt ce se poate întâlni foarte des în toate mediile (urban și rural), mai ales în anii de pe urmă. Dacă în perioada comunistă, era menținuta (desigur artificial) o oarecare situație de egalitate materială impusă de regimul comunist, după 1989, an după an, lucrurile au mers din rău în mai rău pentru mulți români, mai ales în contextul în care, a fost îngenuncheată cu bună știință industria românească, dispărând cam tot ce a fost odată, falimentul și dărâmarea fostelor intreprinderi de stat fiind deja o istorie la nivelul anului 2017. Agricultura (cu toate ramurile ei) a primit și ea lovituri mortale, astăzi fiind o adevărată aventură de mare curaj angrenarea în lucrări ce privesc acest sector economic. De la „grânarul Europei” am ajuns „groapa de gunoi a Europei”, în condițiile în care importul de produse agricole (mai ales a grâului) a ajuns să fie aproape singura modalitate de asigurare a nevoilor populației și aceasta în condițiile în care se importă produse de o valoare calitativă îndoielnică și de multe ori nocivă pentru populație.
În contextul dat, rămași fără locuri de muncă, fără posibilitatea de a putea supraviețui la limita decenței, oamenii au ajuns în postura de șomeri, mulți dintre ei fără a mai avea posibilitatea de a-și găsi de lucru pe piața forței de muncă din țara noastră. Nevoile și exigențele zilnice ale vieții de familie și sociale i-au făcut pe mulți să ajungă la capătul puterilor, întrucât șansele de așezare materială au scăzut considerabil, uneori devenind nule.
Mulți dintre români, exasperați de situația economică și politică internă, au ales calea pribegiei prin țările mai dezvoltate ale lumii, unii pentru o perioadă anume, alții definitiv. Desigur, nu este cazul să acuzăm pe nimeni, întrucât fiecare caz este unic și trebuie tratat ca atare. Însă, urmările acestui exod al românilor spre alte state ale lumii sunt deosebit de grave și cu urmări tragice, pe termen scurt și imprevizibile pe termen lung.
Emigrația este fenomenul părăsirii țării proprii în vederea stabilirii (temporare sau definitive) într-o altă țară. Ea afectează relațiile dintre persoane, divizând fizic și emoțional prieteni, familii si comunități.
Motivele emigrației sunt multiple: dezinteres pentru oportunitățile de realizare profesională din țară (15%); căutarea unor condiții de viață mai bune pentru copiii lor, pentru realizarea materială și profesională a acestora (30 %); recunoașterea capacității și pregătirii profesionale într-o altă țară, care oferă salarii mai bune pentru aceeași muncă prestată (27 %); lipsa locurilor de muncă și retribuția descurajantă pentru tinerii absolvenți (23 %); rezolvarea unor probleme de natură medicală, mai mult sau mai puțin rezolvabile în România (5%).2
Efectele negative ale emigrării se observă asupra familiilor, care de multe ori se destramă, se micşorează rata natalităţii, se încurajează viaţa libertină și ca urmare se reduce numărul căsătoriilor şi creşte vârsta de întemeiere a familiei. Plecarea unuia dintre membrii familiei pentru o perioadă în străinătate, atrage după sine modificări de roluri şi funcţii în familie: unul dintre membrii familiei rămaşi în ţară preia funcţia de cap de familie. Efortul membrilor familiei de a înlocui și suplini sarcinile celui plecat este adesea resimţit dramatic.
Problemele cu care se confruntă emigranții sunt deosebit de mari și complexe. Majoritatea acceptă slujbe refuzate de autohtoni. Pentru angajatorii din ţările de destinaţie, imigraţia este o oportunitate clară: salarii mici şi profituri mai mari. Pe de altă parte, migraţia ilegală aduce profituri de 10-15 miliarde de dolari anual traficanților, aşa cum arată un raport al ONU. Mulți dintre imigranţi nu au nici o calificare profesională, îngroşând considerabil numărul săracilor.
Copiii născuţi din aceste familii, prin urmare, nu pot beneficia de servicii sociale, de îngrijire medicală sau de școlarizare. Cei fără documente muncesc pe salarii mici, fără asigurări şi în condiţii de cele mai multe ori umilitoare. Imigranţii preferă să spună „da” în faţa altarului unor soţi aleşi din rândul cetățenilor țării adoptive, mai degrabă decât conaționalilor lor.Lipsa cunoașterii limbii țării gazdă şi dificultăţile legate de recunoaşterea pregătirii profesionale şi a calificărilor reprezintă bariere semnificative. Forţa de muncă (rămasă disponibilă acasă) este decimată de emigraţie. Deficitul de forţă de muncă este real și se simte din ce în ce mai mult. Explicaţia, din păcate, nu stă în creşterea economică. Banii trimişi în ţara reprezintă pentru familiile rămase acasă de cele mai multe ori unicul sprijin financiar. Unul din puținele efecte pozitive este că valuta trimisă acasă echilibrează deficitele produse de importurile masive, făcând ca moneda noastră naţională să nu se devalorizeze atât de mult.3 (Va urma)
Autor: Pr. Ciprian Robu
1 Vasile Pop, „Lucrarea misionară a Bisericii în sfera familiei (sec. XXI)”, ‹https://amortek.wordpress.com/2011/11/23/lucrarea-misionara-a-bisericii-in-sfera-familiei-sec-xxi/›, (accesat la data de 15 iulie 2017).
2 Niculina Ciupercă, „Efectele emigrării asupra familiei. Zece efecte negative”, ‹https://www.culturavietii.ro/2012/08/31/efectele-emigrarii-asupra-familiei-zece-efecte-negative/›, (accesat la data de 15 iulie 2017).
3 Maria Pescaru, „Consecințele migrației familiei contemporane asupra creșterii și educării copiilor”, ‹https://cluj2010.files.wodrpress.com./2010/09/paper-maria-pescaru-ro.pdf.›, (accesat la data de 15 iulie 2017).
Binecuvântare arhierească pentru braşoveni în a treia zi de Crăciun
În a treia zi de prăznuire a Naşterii Domnului, zi închinată cinstirii primului martir al creştinătăţii, Sfântul Arhidiacon Ştefan, credincioşii din Braşov au primit binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Laurenţiu, Arhiepiscopul Sibiului şi Mitropolitul Ardealului. Ierarhul a liturghisit în Biserica „Înălţarea Domnului” şi „Soborul Maicii Domnului” din centrul civic al Braşovului, iar în soborul slujitor s-au aflat protopopul de Braşov, Dănuţ-Gheorghe Benga, cei doi preoţi ai bisericii, părintele Ciprian Robu şi părintele Florin Aurelian Antonescu, precum şi alţi slujitori ai sfintelor altare. Mulţi dintre credincioşii prezenţi au îmbrăcat costume populare şi s-au rugat împreună cu soborul slujitor pentru sănătate şi ocrotire cerească.
Răspunsurile liturgice au fost date de Cvintetul „Anatoly” din Braşov.
Jertfă şi mărturisire după modelul lui Hristos
În cuvântul de învăţătură, IPS Mitropolit Laurenţiu a vorbit despre praznicul Naşterii Domnului şi importanţa sa în creştinătate. Mai apoi, ierarhul a vorbit despre martiriul Sfântului Arhidiacon Ştefan, moment care a deschis epoca de mărturisire creştină în lumea păgână.
„Acest mucenic, acest mărturisitor, Sfântul Arhidiacon Ştefan, a primit curaj cu cât confruntarea era mai puternică, încât a ajuns să mărturisească faptul că el este slujitorul lui Hristos şi că L-a văzut pe Mântuitorul Iisus Hristos care asculta mărturia lui. Acel moment de mărturisire a provocat acţiunea împotriva lui şi acuzatorii l-au omorât cu pietre. În partea finală, în loc să ceară Domnului să-i facă dreptate, pentru că ştia că el reprezintă dreptatea absolută fiindcă pe Hristos L-a apărat, s-a rugat lui Dumnezeu să nu le socotească lor acest păcat. Observăm o asemănare între mărturia pe care o aduce primul mucenic, jertfa pe care o face el şi jertfa Mântuitorului Iisus Hristos. Este o imitare, o urmare a ceea ce a făcut Mântuitorul Iisus Hristos prin cei care i-au urmat Lui. Ei au suportat cu aceeaşi nădejde trecerea din lumea aceasta în cea de dincolo printr-o jertfă”, a spus ierarhul.
După Sfânta Liturghie, IPS Mitropolit Laurenţiu a oferit distincţia „Crucea şaguniană pentru laici” domnului Valer Rus, managerul Muzeului „Casa Mureşenilor” din Braşov, prefectului judeţului Braşov, domnul Mihai-Cătălin Văsii, inspectorului de Religie din judeţul Braşov, prof. Elena Popa şi doamnei Florenţa Şerban.
La final, cei doi preoţi de la biserica braşoveană i-au mulţumit ierarhului în numele comunităţii pentru prezenţa şi în acest an la Braşov în zi de mare praznic.
Credincioşii s-au închinat în faţa raclei în care se păstrează capul Sfântului Ierarh Andrei Şaguna, Mitropolitul Transilvaniei, adusă de la Catedrala mitropolitană din Sibiu.
Sursa: mitropolia-ardealului.ro
Tabără de religie pentru copiii români din Ungaria
Cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Laurențiu Arhiepiscopul Sibiului și Mitropolitul Ardealului și a Preasfințitului Părinte Siluan, Episcopul românilor ortodocși din Ungaria, cu prilejul sărbătoririi „Anului omagial al pastorației românilor din afara României” în Patriarhia Română, în luna septembrie 2021, un grup de 15 elevi de la Școală Generală Românească din Micherechi (Ungaria) și de la Liceul Românesc „Nicolae Bălcescu” din Gyula (Ungaria) au participat la Tabăra de religie „Muguri de lumină”, organizată cu ajutorul Primăriei din Micherechi și a Preoților Ciprian Robu și Florin Antonescu de la biserica „Înălțarea Domnului și Soborul Maicii Domnului” din Brașov. Elevii au fost însoțiți de Directorul Școlii Generale din Micherechi, doamna profesor Ana Ruja și de Părintele profesor Visarion Tuderici, dascălul lor de religie.
Tabără a avut ca scop întărirea conștiinței apartenenței de netăgăduit a copiilor și tinerilor români din diasporă la Biserica Ortodoxă Română, precum și confirmarea și aprofundarea unității de neam a acestor vlăstare prin vizitarea mănăstirilor și a obiectivelor turistice din zona Brașovului (și nu numai).
Pe parcursul a mai multe zile, participanții la tabără s-au îmbogățit sufletește atât prin rugăciune, cât și prin vizitarea mai multor obiective: Mănăstirea „Crișan” din Episcopia Devei și Hunedoarei, Mănăstirea „Nocrich” din Arhiepiscopia Sibiului, Mănăstirea „Caraiman” de la poalele Munților Bucegi (au urcat cu telecabina pe munte, la altitudinea de 2.216 m, pentru a vedea obiectivele naturale „Sfinxul” și „Babele”), Mănăstirea „Mărcuș” din Episcopia Covasnei și Harghitei (unde copiii din Ungaria s-au întâlnit cu copiii care sunt în grija acestei mănăstiri, căreia i-au fost aduse de la românii din Ungaria legume și fructe), Mănăstirea „Peștera Ialomicioarei” din Arhiepiscopia Târgoviștei (cu un popas pe malul Lacului Bolboci).
Tabără s-a încheiat duminică, cu participarea la Sfânta Liturghie, săvârșită cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Laurențiu Mitropolitul Ardealului, în biserica cu hramul „Înălțarea Domnului și Soborul Maicii Domnului” din Brașov, unde pelerinii români din Ungaria au adus mulțumire Bunului Dumnezeu, dar și gazdelor primitoare, pentru zilele frumoase petrecute la atâtea obiective turistice și bisericești din România. Comunitatea credincioșilor din această biserică a oferit, prin preoții parohi, un mic dar tuturor participanților la această tabără, din dorința sinceră de a desăvârși bucuria unității de cuget și simțire românească.
Slavă Bunului și Milostivului Dumnezeu pentru toate!
Autor: Pr. Ciprian Robu
-VEZI GALERIE FOTO-
Falsele „alternative spirituale”
După evenimentele din decembrie 1989, a apărut un fenomen deosebit de îngrijorător și anume apariția unor „alternative spirituale”, deosebit de tentante pentru foarte mulți oameni, din păcate chiar dintre creștinii cu o viață cât de cât religioasă serioasă. Acest fenomen a apărut pe fundalul transformării societății, al ruperii ei de valorile moral-religioase autentice ce presupun angajament, seriozitate, efort susținut și consecvență și adoptarea de către foarte mulți oameni a unui mod de gândire și trăire superficială, comodă, lipsită de prea mare efort sufletesc și trupesc, cu aplecare deosebită spre o „magie instant”, care rezolvă toate problemele (trupești, sufletești, sociale, materiale) fără o lucrare și implicare serioasă a persoanei. Motivele pentru care se recurge la asemenea alternative sunt multiple și variate: boli grave, eșecuri familiale sau sociale, datorii materiale și financiare de foarte multe ori greu de acoperit, dorința de propășire materială rapidă, dobândirea facilă a „păcii interioare, a armoniei interioare, cu lumea (cosmosul?)” etc.1
Dacă unele practici și-au făcut loc pe plaiurile noastre de foarte multă vreme, altele sunt mai noi și proliferează alarmant. Este vorba de yoga (pilates!), radiestezie, reiki, bioenergie, cristaloterapie, toate găsindu-se sub umbrela deosebit de generoasă a fenomenului New Age. Modul în care aceste practici își fac loc în viața oamenilor este în primul rând „de la om la om”, din auzite de la cunoscuți și mai nou prin intermediul mijloacelor mass-media. În plus, există două aspecte foarte periculoase care trebuie accentuate: la noile mișcări religioase adepții sunt recrutați de către cei care frecventează aceeași biserică ortodoxă ca și ei; conducătorii mișcărilor new-age-iste susțin că nu este necesar ca cei care vin la ei să părăsească biserica, ci din potrivă, îi îndeamnă să participe la slujbele bisericii, dându-le impresia falsă că sunt în perfectă consonanță cu învățătura cea dreaptă.2
New-Age (Noua Eră) este o denumire preluată din astrologie. De fapt este o sinteză de hinduism și budism, cu elemente de teosofie și alte concepții religioase. Un amestec bizar și foarte periculos, ce se mulează perfect pe curentul globalist relativist promovat la nivel mondial. Astrologii susțin că la fiecare 2100 de ani se intră într-o nouă eră, acum fiind era „Vărsătorului”. De asemenea se susține că Binele și Răul, sunt două puteri care se completează reciproc. Hristosul evanghelic ține de era veche , a „Peștilor”, acum fiind în faza de așteptare a „noului Hristos”. Primul nu a fost Dumnezeu și Om, ci doar un mare inițiat, mentorul erei Peștilor. Toți oamenii sunt purtători de energie, având puteri intuitive, magice, puteri „tămăduitoare”. Reîncarnarea este soluția pentru omul contemporan. Nu există o singură religie adevărată, fiecare din religiile lumii dețin „o parte” de adevăr, astfel că împreună alcătuiesc „adevărul întreg”. Așadar, e vorba de o bombă ideologică deosebit de complexă și eficientă.3
Yoga își are originea în credințele orientale, în hinduism și însemnă în sens ascetic „dezlegare” sau „disociere”, iar în sens mistic înseamnă „unire” sau „legare prin meditație”. Cei ce au practicat yoga, au afirmat că „meditația” era de fapt o atitudine pasivă, extrem de nocivă, care avea drept scop depersonalizarea omului, anularea propriei conștiințe de sine și a voii proprii, prin diferite tehnici și metode amestecate cu mistica orientală păgână și politeistă. De cele mai multe ori aceste „tehnici” se bazează pe o sexualitate orgiastică, pornografie și desfrânare în toată puterea cuvântului. Rezultatul este fără îndoială demonizare, cu sechele pentru toată viața.
Radiestezia era inițial o metodă prin care cei „inițiați” descopereau diferite zăcăminte subterane sau izvoare de apă, cu ajutorul unor instrumente specifice, pe principiul că zăcămintele și apa „transmit” anumite semnale specifice (radiații energetice). Ulterior, prin aceleași instrumente (bagheta, pendulul etc.), dar și a altora „moderne”, cei „inițiați” pretind că pot să depisteze anumite boli și să le vindece, întrucât, ei afirmă că toate bolile, organele și remediile au o frecvență de vibrație specială.4
Reiki în traducere directă înseamnă „spiritul și energia universală”. Este una din formele cele mai noi ale radiesteziei, avându-l ca inițiator pe japonezul Mikao Usui. Folosind modalitatea punerii mâinilor „purtătoare de energie”, cei inițiați în practica reiki pretind că vindecă bolile, transmit calm psihologic și o stare de bună dispoziție generală. Adepții acestei mișcări urmează anumite cursuri, primesc „grade” (I,II,III și Maestru), sunt „conectați” la surse de energie universală și ca urmare pot „vindeca” gratis sau contra cost. Între practicile care dovedesc în mod clar șarlatania amintim „puterea” de a vindeca de la distanță, acționând doar asupra unei fotografii sau tehnica „Money reiki”care poate „rezolva” problemele de natură financiară ale credulilor.
Bioenergia adică „puterea sau energia vieții”, este înrudită îndeaproape cu reiki, întrucât terapeuții acestei tehnici pretind că sunt înzestrați cu anumite puteri „cosmice” ale măinilor, „o taină” pe care o au de la naștere. Ca modalități de tratare, unii ating pacienții cu mâinile, alții operează de la distanță, „curățindu-le” aura, iar apoi încercând să le „reașeze energiile deranjate”din organism.
Cristaloterapia (terapia cu ajutorul cristalelor sau pietrelor) împreună cu Cromoterapia (terapia cu ajutorul culorilor) sunt alte două „alternative” de păcălire a celor creduli. Ca urmare a influenței acestor tehnici „miraculoase”, ce se bazează pe ideologii cel mult infantile, vom putea vedea ușor pe mulți oameni purtând tot felul de pietricele colorate, ori anumite obiecte în culori care mai de care mai stridente (ne amintim de celebra „cravată- flacără violet”), gesturi care urmăresc obținerea sănătății și prosperității într-un mod „magic”.5
Toate aceste „alternative spirituale” pe care le-am prezentat succint sunt rezultatul alienării spirituale a societății în care trăim. Spiritualitatea autentică, păstrată nealterată în tradiția ortodoxă, a rămas din păcate necunoscută sau neînțeleasă, omul dorind, din superficialitate, ignoranță și comoditate , mijloace magice de rezolvare a tuturor problemelor instant. Pericolul acestor „alternative” constă în faptul că ele nu au nimic a face cu adevărăta credință, periclitând uneori chiar sănătatea mintală și fizică a celor înșelați.
Având în vedere că, din punctul de vedere al multor teologi și antropologi, credința este o stare de spirit născută odată cu ființa umană, rezultă în mod obligatoriu că necredința este nefirească, prin lipsa de credință omul megând împotriva firii și prin aceasta provocându-și singur rău. Așa cum o stare sufletească negativă, cum este supărarea, influențează negativ și trupul, provocându-i boli, la fel și necredința, ca o altă stare de suflet negativă, are o influență nedorită asupra trupului. Acest lucru îl afirmă chiar oamenii de știință. Astfel, echipa de cercetători a medicului american Harold Kening, după studii îndelungate, a ajuns la concluzia că persoanele care nu au nici o legătură cu credința, au un sistem imunitar sensibil. Mai mult, studiul arăta că persoanele ce nu aveau legătură cu biserica aveau un procent de decese asemănător cu cel al fumătorilor. În 1983, psihiatri și neurologi germani de renume, au firmat cu tărie despre credința creștină că este singura filosofie, singura psihologie și singura morală a umanității.6
„Lucrul de care avem trebuință cel mai mult în ziua de astăzi este rezistența duhovnicească la provocarea Noii Ere. Vom reuși lucrul acesta dacă vom dezvolta anticorpi duhovnicești: dacă vom cunoaște, vom iubi și vom trăi Tradiția noastră ortodoxă. Această tradiție, are ca element definitoriu persoana în libertatea, unicitatea și alteritatea ei, ca valoare absolută și care nu poate fi scoasă la mezat; persoana nu ca existență individuală, ci ca împărtășire și legătură. Fiecare mănăstire și fiecare parohie este chemată să fie centru al unei astfel de rezistențe.7”
Autor: Pr. Ciprian Robu
1. Pr. Prof. Dr. Vasile Gordon, Cateheze pastorale pe înțelesul tuturor, vol. II, Ed. Sophia, București, 2012, p. 205.
2. Ibidem, p. 206.
3. Ibidem, p. 207.
4. Ibidem, p. 207.
5. Ibidem, p. 208.
6. Arhim. Vasilios Bacoianis, Cum să trăiești o viață lungă și binecuvântată, trad. de pr. Victor Manolache, Editura de Suflet, București, 2011, pp. 88-90.
7. Pr. Arsenie Vliangoftis, Ereziile contemporane- o adevărată amenințare, trad. de ieroschim. Ștefan Nuțescu, Ed. Evanghelismos, București, 2006, pp. 234-235.
Rugăciune către Domnul nostru Iisus Hristos a părintelui Ghelasie Gheorghe de la Frăsinei
Doamne Iisuse Hristoase, vino să prefaci în icoană mintea și inima mea, unite în rugăciune! Ca pe o prescură îmi pun mintea în mâna Ta, o jertfesc pe altarul inimii și mă las în Liturghisirea Ta. Prin taina Ta, Doamne, ajung și eu la taină. Prin slăbiciunea minții am căzut din rai, crezând amăgirea diavolului.
Dar Tu, Iisuse, îi chemi pe cei ce vor taina Vieții să se descalțe ca Moise în fața rugului învăpăiat de Revelația Divină. Învață-mă ce este Iubirea! Vino în inima mea și dezvăluie în mine chipul Iubirii. Spun „Doamne Iisuse…” și, iată, în rugăciunea inimii împletești iubirea Ta, o împletești cu puțina mea iubire.
Am întunecat prin păcat chipul Tău, Hristoase, umbrind sufletul cu trupul. Neîncetat mă rog: vino în inima mea și fă să apară Iubirea, înviază conștiința sufletului meu ca icoană a Ta. Tu ești Icoana Iubirii dumnezeiești, arată-mi acest chip de Icoană pe care l-am uitat datorită păcatului.
Miluiește-mă, risipind întunericul ce mă învăluie cu strălucirea Iubirii Sfintei Treimi și cuvintele Vieții veșnice. Amin.
Acatistul Înălțării Domnului
Rugăciunile începătoare:
Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție.
Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindeni ești și toate plinești, vistierul bunătăților și dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi și ne curățește pe noi de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi (de trei ori).
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre, pentru numele Tău.
Doamne miluiește (de trei ori). Slavă… Şi acum…
Tatăl nostru, Care ești în ceruri, sfințească-Se numele Tău, vie împărăția Ta, facă-Se voia Ta, precum în cer așa și pe pământ. Pâinea noastră cea spre fiinţă, dă-ne-o nouă astăzi și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel viclean.
Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse, Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi.
Troparele de umilință
Miluiește-ne pe noi, Doamne, miluiește-ne pe noi, că, nepricepându-ne de niciun răspuns, această rugăciune aducem Ție, ca unui Stăpân, noi păcătoșii robii Tăi; miluiește-ne pe noi.
Slavă…
Doamne, miluiește-ne pe noi, că întru Tine am nădăjduit; nu Te mânia pe noi foarte, nici pomeni fărădelegile noastre, ci caută și acum ca un milostiv și ne izbăvește pe noi de vrăjmașii noștri, că Tu ești Dumnezeul nostru și noi suntem poporul Tău, toți lucrul mâinilor Tale și numele Tău chemăm.
Și acum…
Ușa milostivirii deschide-o nouă, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu, ca să nu pierim cei ce nădăjduim întru tine, ci să ne mântuim prin tine din nevoi, că tu ești mântuirea neamului creștinesc.
Crezul
Cred întru unul Dumnezeu, Tatăl Atotțiitorul, Făcătorul cerului și al pământului, al tuturor celor văzute și nevăzute. Și întru unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, Care din Tatăl S-a născut mai înainte de toți vecii; Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, nu făcut; Cel de o ființă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut. Care pentru noi oamenii și pentru a noastră mântuire, S-a pogorât din ceruri și S-a întrupat de la Duhul Sfânt și din Maria Fecioara și S-a făcut om. Și S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponțiu Pilat și a pătimit și S-a îngropat; Și a înviat a treia zi după Scripturi; Și S-a înălțat la ceruri și șade de-a dreapta Tatălui; Și iarăși va să vină cu slavă, să judece viii și morții, a Cărui împărăție nu va avea sfârșit. Și întru Duhul Sfânt, Domnul de viață Făcătorul, Care din Tatăl purcede, Cel ce împreună cu Tatăl și cu Fiul este închinat și slăvit, Care a grăit prin Prooroci. Și într-Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolească Biserică. Mărturisesc un botez întru iertarea păcatelor. Aștept învierea morților. Și viața veacului ce va să fie. Amin.
Doamne, miluiește (de 12 ori).
Slavă… Și acum…
Veniți să ne închinăm Împăratului nostru Dumnezeu.
Veniți să ne închinăm și să cădem la Hristos, Împăratul nostru Dumnezeu.
Veniți să ne închinăm și să cădem la Însuși Hristos, Împăratul și Dumnezeul nostru (cu trei închinăciuni).
Apoi Psalmul 142:
Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru adevărul Tău; auzi-mă, întru dreptatea Ta. Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu se va îndrepta înaintea Ta. Vrăjmașul prigonește sufletul meu și viața mea o calcă în picioare; făcutu-m-a să locuiesc în întuneric ca morții cei din veacuri. Mâhnit e duhul în mine și inima mea încremenită înlăuntrul meu. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile tale, la faptele mâinilor Tale m-am gândit. Tins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu, ca un pământ însetoșat. Degrab auzi-mă, Doamne, că a slăbit duhul meu. Nu-Ți întoarce fața Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor ce se pogoară în groapă. Fă să aud dimineața mila Ta, că la Tine mi-e nădejdea. Arată-mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu. Scapă-mă de vrăjmașii mei, că la Tine alerg, Doamne. Învață-mă să fac voia Ta, că Tu ești Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun să mă povățuiască la pământul cel drept. Pentru numele Tău, Doamne, dăruiește-mi viață. Întru dreptatea Ta, scoate din necaz sufletul meu. Fă bunătate de stârpește pe vrăjmașii mei și pierde pe toți cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău.
Slavă… Și acum…
Aliluia, aliluia, aliluia, slavă Ție, Dumnezeule! (de trei ori)
Dumnezeu este Domnul și S-a arătat nouă, bine este cuvântat Cel ce vine întru numele Domnului (de trei ori).
Troparul Înălțării Domnului
Înălțatu-Te-ai întru slavă, Hristoase, Dumnezeul nostru, bucurie făcând Ucenicilor, cu făgăduința Sfântului Duh, încredințându-se ei, prin binecuvântare, că Tu ești Fiul lui Dumnezeu, Izbăvitorul lumii.
Doamne, miluiește (de trei ori).
Slavă… Și acum…
Apoi Psalmul 50:
Miluiește-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta și după mulțimea îndurărilor Tale, șterge fărădelegea mea. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea și de păcatul meu mă curățește. Că fărădelegea mea eu o cunosc, și păcatul meu înaintea mea este pururea. Ție unuia am greșit și rău înaintea Ta am făcut, drept aceea ești îndreptățit întru cuvintele Tale și biruitor când vei judeca Tu. Că iată întru fărădelegi m-am zămislit și în păcate m-a născut maica mea. Că iată adevărul ai iubit; cele nearătate și cele ascunse ale înțelepciunii Tale mi-ai arătat mie. Stropi-mă-vei cu isop, și mă voi curăți, spăla-mă-vei, și mai vârtos decât zăpada mă voi albi. Auzului meu vei da bucurie și veselie; bucura-se-vor oasele cele smerite. Întoarce fața Ta de către păcatele mele, și toate fărădelegile mele, șterge-le. Inimă curată zidește întru mine, Dumnezeule, și duh drept înnoiește întru cele dinlăuntru ale mele. Nu mă lepăda de la fața Ta, și Duhul Tău cel Sfânt nu-L lua de la mine. Dă-mi iarăși bucuria mântuirii Tale, și cu duh stăpânitor mă întărește. Învăța-voi pe cei fărădelege căile Tale, și cei necredincioși la Tine se vor întoarce. Izbăvește-mă de sângiuri, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide, și gura mea va vesti lauda Ta. Că de ai fi voit jertfă, Ți-aș fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit, inima înfrântă și smerită Dumnezeu nu o va urgisi. Fă bine, Doamne, întru bunăvoirea Ta, Sionului, și să se zidească zidurile Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa dreptății, prinosul și arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tău viței.
Condacul 1
Ţie Domnului şi Împărat al cerului şi al pământului, ca unui biruitor al morții Îți aducem cântare de laudă, că după prealuminata Înviere din morţi cu slavă la ceruri Te-ai înălţat şi cu Preacinstit Trupul Tău ai şezut de-a dreapta lui Dumnezeu, ca şi firea noastră cea căzută să o înalţi împreună cu Tine şi să ne slobozeşti de patimi din veşnica moarte. Noi, însă, prăznuind dumnezeiasca Ta Înălţare, din suflet, împreună cu ucenicii Tăi, cântăm: Iisuse, Cel ce Te-ai înălţat de la noi la cer, nu ne lăsa pe noi singuri.
Icosul 1
Cetele Arhanghelilor şi ale îngerilor stând în faţa Ta, Împărate al tuturor, pe muntele Măslinilor, cu frică, Te-au văzut suindu-Te cu trupul la înălţimile cereşti şi proslăvind marea Ta iubire de oameni Ţi-au cântat:
Iisuse, Împărate al slavei, înalţă-Te la ceruri în strigăte şi în glas de trâmbiță.
Iisuse, Doamne al Puterilor, înalţă-Te pe Heruvimi şi zboară pe aripile vântului.
Iisuse, Dumnezeule Preaveşnic, dă glasului Tău tărie şi putere ca să cutremure tot pământul.
Iisuse, Lumina Cea Preaînaltă, arată-Ţi puterea Ta pe nori şi foc din Faţa Ta să se aprindă.
Iisuse, Răscumpărătorul făpturii, găteşte-Ţi în cer Scaunul Tău şi împărăţia Ta să fie fără de sfârşit.
Iisuse, Făcătorul cerului şi al pământului, şezi de-a dreapta Tatălui ca să fii Dumnezeul tuturor întru toate.
Iisuse, Cel ce Te-ai înălţat de la noi la cer, nu ne lăsa pe noi singuri.
Condacul 2
Văzându-Te Apostolii înviat din morţi, în timpul celor patruzeci de zile, când Te-ai arătat lor, Stăpâne Doamne, vorbindu-le despre tainele Împărăţiei lui Dumnezeu şi primind poruncă să nu se depărteze de Ierusalim, ci să aştepte făgăduinţa Tatălui, până când se vor îmbrăca cu putere ce va veni de sus, petreceau împreuna într-un cuget, în rugăciune, cântându-Ţi cu o singură gură şi cu o singură inimă: Aliluia!
Icosul 2
Înţelesul vederii de Dumnezeu dezlegându-l Iisuse, ai dus pe ucenicii Tăi afară spre Betania şi i-ai urcat pe muntele Măslinilor, începând să-i găteşti pentru taina marii Tale Înălţări la cer zicând: S-a apropiat, o, prietenii Mei, timpul Înălţării; mergând, deci, învăţaţi toate neamurile cuvântul pe care l-aţi auzit de la Mine, botezându-le în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Aceştia gândind încă pământeşte, Te-au întrebat: Doamne, oare în acest timp vei aşeza din nou împăraţia lui Israel? Tu însă le-ai zis lor: nu este în puterea voastră să socotiţi vremurile şi anii căci acestea le-a luat Dumnezeu în puterea Sa. Iar noi pregătindu-ne de întâmpinarea cerescului Mire cântăm:
Iisuse, Păstorul Cel Bun, nu Te despărţi niciodată de noi, ci să fii pururea cu noi.
Iisuse, Învățătorul Cel Bun, trimite-ne nouă pe Duhul Sfânt Mângâietorul ca să petreacă cu noi neschimbat.
Iisuse, Luminătorul nostru, luminează sufletele noastre prin Înălţarea Ta la cer.
Iisuse, Mântuitorul nostru, izbăvește-ne pe noi, prin mijlocirea Ta, de furtuni şi de întristare.
Iisuse, Povăţuitorul nostru, îndreptează-ne cu cuvântul gurii Tale spre a-Ţi sluji Ţie.
Iisuse, Ajutătorul nostru, aminteşte-ne prin Duhul Tău Cel Sfânt făgăduinţele Tale.
Iisuse, Cel ce Te-ai înălţat de la noi la cer, nu ne lăsa pe noi singuri.
Condacul 3
Vrând să-i îmbraci pe Apostolii Tăi cu putere de sus, Iisuse, le-ai făgăduit pe muntele Măslinilor pe Duhul Sfânt Mângâietorul şi le-ai poruncit să fie martori în Ierusalim şi în toată Iudeea şi chiar până la marginile pământului, zicând: veniţi şi intraţi prin porţile Mele, pregătiţi-Mi cale Mie şi oamenilor Mei, faceţi semne întru neamuri ca toţi credincioşii să cânte cu voi: Aliluia!
Icosul 3
Având adânc de milostivire, Preadulce Iisuse, pe ucenicii Tăi şi pe femeile ce Te urmau şi, mai ales, pe Maica ce Te-a născut, i-ai umplut de bucurii nenumărate prin Înălţarea Ta la cer, când, deja despărţindu-Te de dânşii, Ţi-ai întins mâinile şi i-ai binecuvântat, zicând: Iată, eu sunt cu voi în toate zilele până la sfârşitul veacului, iar ei plini de frică fiind au proslăvit Înălţarea Ta, zicând:
Iisuse, Dătătorul milei, ai venit pe muntele Eleon, ca să mântuieşti neamul omenesc.
Iisuse, Înveselitorul celor necăjiţi, ai vrut să mângâi pe prietenii ce erau împreună cu Tine.
Iisuse, Nădejdea celor deznădăjduiţi, prin binecuvântarea Ta la Înălţare de întristare ne-ai păzit pe noi.
Iisuse, Limanul celor înviforaţi, prin înălţarea Ta ne-ai dăruit şi nouă cale la Tatăl ceresc.
Iisuse, Mângâietorul Cel Bun, Tu ai făgăduit să ne trimiţi un alt Mângâielor de la Tatăl.
lisuse, Marele Păstor, Tu ai binevoit ca turma Ta credincioasă să nu se risipească.
Iisuse, Cel ce Te-ai înălţat de la noi la cer, nu ne lăsa pe noi singuri.
Condacul 4
Furtună de gânduri îndoite având, s-au umplut de lacrimi când Te-au văzut pe Tine, Hristoase, purtat pe nori şi plângând au zis: Cum ne laşi, Stăpâne, acum, pe noi, robii Tăi, care Te-am iubit? Încotro Te duci, Cel ce ţii toate cu mâinile? Noi, însă am lăsat toate şi Ţi-am urmat Ţie, Dumnezeule, bucurându-ne şi având nădejde că vom fi cu Tine în veci. Nu ne lăsa pe noi singuri, după cum ne-ai făgăduit şi nu Te despărţi de noi, Păstorul nostru Cel Bun, ci ne trimite nouă pe Preasfântul Tău Duh, care să ne înveţe, să ne lumineze şi să sfinţească sufletele noastre, ca să-Ţi cântăm cu mulţumire: Aliluia!
Icosul 4
Auzind suspinurile ucenicilor Tăi, Stăpâne Doamne, care se întristaseră că Te-ai despărţit de dânşii, le-ai dat binecuvântare preadesăvârşită prietenilor Tăi, zicând: nu plângeţi, preaiubiţii Mei, vă spun adevărul: vă este de folos să Mă duc la Tatăl Meu. Căci dacă nu Mă duc, Mângâietorul nu va veni la voi, iar dacă Mă voi duce, Îl voi trimite vouă. Pentru voi M-am pogorât din cer şi pentru voi iarăşi Mă urc la cer, ca să vă gătesc vouă loc. Nu voi lăsa oile pe care le-am adunat şi nu voi uita pe cei ce i-am iubit. Iar ei, fiind mângâiaţi de aceste dumnezeieşti cuvinte, Ţi-au cântat cu umilinţă:
Iisuse, Preabunule, Cel ce în locul întristării şi al lacrimilor ne-ai dat bucurie, nu ne lipsi pe noi de veşnica veselie în Împărăţia Ta.
Iisuse, Atotbunule, Cel ce ne-ai umplut de bucurie cu Înălţarea Ta, păzeşte sufletele noastre în drumeţia pământească.
Iisuse, Cel ce ne-ai adunat precum cloşca puii săi, nu ne lăsa pe noi să rătăcim pe căile acestei vieţi.
Iisuse, Cel ce ne-ai legat cu legătura dragostei la Cina cea de Taină, nu ne lăsa pe noi ca satana să ne împrăştie ca pe boabele de grâu.
Iisuse, Cel ce pacea Ta ne-ai lăsat-o moştenire, păzeşte-ne să petrecem întru dragostea Ta.
Iisuse, Cel ce ai gătit locaşuri multe în rai, găteşte-ne şi nouă loc în locaşul Tău ceresc.
Iisuse, Cel ce Te-ai înălţat de la noi la cer, nu ne lăsa pe noi singuri.
Condacul 5
Un nor izvorâtor din Dumnezeu a luminat foarte Înălţarea Ta, Dătătorule de viaţă, Doamne, pe care l-au văzut ucenicii când, despărţindu-Te de dânşii, i-ai binecuvântat şi, astfel, cu Slavă multă, purtat pe aripile Heruvimilor, ai săvârşit Înălţarea, care mai înainte era de nepătruns din pricina duhurilor răutăţii de sub ceruri şi a stăpânitorilor puterilor văzduhului. Acum, însă, Tu, primit acolo, ca toată făptura văzută şi nevăzută să-Ţi cânte cântarea îngerească: Aliluia!
Icosul 5
Văzând cetele Îngerilor Înălţarea Ta cu trupul la cer, Împărate al Făpturii, s-au spăimântat, zicând puterilor de sus: ridicaţi porţile veşnice, că vine Împăratul Slavei; deschideţi-vă, ceruri, şi voi, ceruri ale cerurilor, ca să primiţi pe Domnul puterilor şi vă închinaţi Lui, zicând:
Iisuse, Cel ce eşti strălucirea Slavei Tatălui, luminează-ne pe noi cu lumina Feţei Tale.
Iisuse, Cel ce eşti strălucirea minţilor cereşti, luminează-ne pe noi în ziua cea neînserată a împărăţiei Tale.
Iisuse, Cel ce ai venit cu mare slavă, înalţă-ne şi pe noi cu mintea la ceruri.
Iisuse, Cel Mare şi Lăudat în muntele Tău cel Sfânt, vesteşte adevărul Tău peste tot pământul.
Iisuse, Cel ce ai mărit până la ceruri mila Ta, arată peste tot pământul slava Ta.
Iisuse, Cel ce ai şezut pe ceruri cerurilor, în veci să fie cuvântul Tău în inimile noastre.
Iisuse, Cel ce Te-ai înălţat de la noi la cer, nu ne lăsa pe noi singuri.
Condacul 6
Propovăduitorii slavei dumnezeieşti, începătorii cetelor îngereşti, Tronurile, Heruvimii cei cu ochi mulţi şi Serafimii cei cu câte şase aripi, deschizând împreună toate înălţimile cereşti, Te-au întâmpinat pe Tine, Stăpâne al tuturor, şi văzând Înălţarea Ta cu trupul, unii pe alţii cu mirare au întrebat: Cine este Acesta, care a venit în Edom, Drept şi Puternic în lupte? Cine este Acesta, care a venit din Vosor în trup? De ce este roşie îmbrăcămintea Lui? Pentru că a fost înmuiată în sângele Celui ce a purtat coroană de spini. Acesta este cu adevărat Împăratul Slavei, Mielul lui Dumnezeu, Care s-a jertfit şi a înviat pentru mântuirea lumii. Acum Acesta vine în trup ca să stea de-a dreapta lui Dumnezeu. Acestuia acum să-I cântam: Aliluia!
Icosul 6
Ai strălucit de slavă dumnezeiască, Iisuse, când firea omenească s-a îmbrăcat întru aceasta, cu milostivire ai înălţat-o şi împreună cu Tatăl ai aşezat-o şi ai îndumnezeit-o. Iar cetele cereşti fără de trupuri, minunându-se, s-au spăimântat şi, cuprinse de frică şi de tulburare, au preaslăvit iubirea Ta de oameni. Împreună cu acestea şi noi, pământenii, slăvind coborârea şi Înălţarea Ta la ceruri, cea pentru noi, ne rugăm, zicând:
Iisuse, fiind Izvorul vieţii, prin Înălţarea Ta la cer ne-ai arătat nouă, celor de pe pământ, calea spre viaţa veşnică în Ierusalimul cel de Sus.
Iisuse, fiind adânc de milostiviri, prin şederea de-a dreapta Tatălui, simţurile noastre cele trupeşti le-ai îndumnezeit.
Iisuse, Cel ce ai luat pe umeri firea noastră cea pierdută, ia asupra Ta şi păcatele noastre cele grele.
Iisuse, Cel ce Te-ai ridicat cu Trupul Tău la Tatăl, înalţă şi gândurile noastre ce sunt purtate către cele de jos.
Iisuse, Cel ce de pe pământ Te-ai ridicat întru cele înalte şi ai şezut de-a dreapta lui Dumnezeu şi Tatăl, dă-ne şi nouă să şedem de-a dreapta Ta cu cei ce se mântuiesc.
Iisuse, Cel ce din Sion ai arătat strălucirea slavei Tale, învredniceşte-ne să fim părtaşi fericirii Tale veşnice.
Iisuse, Cel ce Te-ai înălţat de la noi la cer, nu ne lăsa pe noi singuri.
Condacul 7
Vrând să înalţi şi să proslăveşti firea omenească cea căzută prin Adam, ca un nou Adam, urcându-Te la înălţimile cereşti, ai pregătit Scaunul Tău în veacul veacului, – ai şezut de-a dreapta lui Dumnezeu şi de sânurile Părinteşti nu Te-ai despărţit. Veniţi, dar, să ne închinăm lui Iisus Cel ce a sărăcit pentru noi şi S-a suit la ceruri, să-I dăm slavă Lui şi să-I cântăm din adâncul sufletului: Aliluia!
Icosul 7
Curată trăire ne-ai descoperit, Doamne, când Te-ai înălţat cu trupul la cer, ca să înnoieşti lumea cea învechită cu mulţime de păcate, arătându-ne în chip vădit, precum glăsuieşte şi dumnezeiescul Pavel, că locuirea noastră este în ceruri. Pentru aceasta să ne înstrăinăm din lumea cea deşartă, mintea la ceruri să o înălţăm şi să-Ți cântăm Ţie aşa:
Iisuse, Cel ce cu îngerii petreci în ceruri, cheamă-ne şi pe noi, să ne luptăm pentru locuinţa cerească.
Iisuse, Cel ce în trup fiind, ai vieţuit cu oamenii, învaţă-ne să ne depărtăm de patimile lumeşti.
Iisuse, Cel ce ai venit să cauți oaia cea rătăcită, numără-ne şi pe noi cu turma oilor Tale nerătăcite.
Iisuse, Cel ce ai venit să împreunezi firile dezbinate, uneşte cele de pe pământ cu cele cereşti.
Iisuse, Cel ce ai şezut pe nor uşor, în ceruri, învredniceşte-ne, ca lăsând cele pământeşti, să privim pururea la porţile cereşti.
Iisuse, Cel ce şezi întru slavă, pe Tronul Dumnezeirii, dă-ne nouă, ca deschizând ochii, să pricepem din Lege minunile Tale.
Iisuse, Cel ce Te-ai înălţat de la noi la cer, nu ne lăsa pe noi singuri.
Condacul 8
Străină şi minunată este Învierea Ta, străină şi înfricoşată este şi Înăţarea Ta, de pe muntele cel sfânt, Dătătorule de Viaţă, Hristoase şi neînţeleasă minţii este şederea Ta cu trupul de-a dreapta Tatălui, despre care David spunea cu duhul: “Zis-a Domnul, Domnului Meu, şezi de-a dreapta Mea, până ce voi pune pe vrăjmaşii Tăi aşternut picioarelor Tale”. Pentru aceasta toate puterile cereşti văzând suirea Ta la ceruri, cu adevărat s-au aşezat la picioarele Tale, cântând în limbi îngereşti cântarea: Aliluia!
Icosul 8
Cu totul fiind întru cele de Sus, Preadulce Iisuse, când de voie, pentru noi Te-ai înălţat cu slavă la ceruri şi ai şezut de-a dreapta lui Dumnezeu şi Tatăl şi de cele de jos nicicum nu Te-ai despărţit, pentru că ai făgăduit să fii neîncetat în Biserică şi ai spus celor ce Te iubesc: “Eu sunt cu voi şi nimeni împotriva voastră”. Această milostivă făgăduinţă pomenind-o şi păstrând-o totdeauna în inimă, Îţi cântăm asa:
Iisuse, Cel ce ai primit, după Înălţarea Ta, toată puterea în cer şi pe pământ, primeşte-ne şi pe noi întru veşnica Ta moştenire.
Iisuse, Cel ce ai plinit bucuria ucenicilor Tăi prin făgăduinţa Sfântului Duh, umple sufletele noastre cu venirea harului Acestuia.
Iisuse, Cel ce Te-ai plecat prin coborârea din ceruri, pleacă şi mândria noastră în faţa măreţiei slavei Tale.
Iisuse, Cel ce ai preamărit toată făptura prin Înălţarea Ta, preamăreşte întru cele de sus şi sufletele noastre, ca să cânte cu Îngerii sfinţenia Ta.
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, Cel ce prin Cuvântul Tău ai întărit cerurile, întăreşte în inimile noastre cuvintele Tale ca să nu Îţi greşim Ţie.
Iisuse, Fiul Tatălui, Cel ce ai arătat toată puterea Ta cu duhul gurii Tale, înnoieşte Duhul cel drept înlăuntrul nostru ca să nu ne pângărim.
Iisuse, Cel ce Te-ai înălţat de la noi la cer, nu ne lăsa pe noi singuri.
Condacul 9
Toată firea omenească cea căzută şi stricată cu păcatele ai luat-o pe umerii Tăi, Stăpâne, Doamne, ai zidit-o din nou prin Tine şi, mai presus de orice început şi putere, ai ridicat-o astăzi şi ai dus-o la Dumnezeu şi Tatăl şi împreună cu Tine ai aşezat-o pe Tronul ceresc, pentru a o sfinţi, a o slăvi şi a o îndumnezei. Iar puterile netrupeşti, mirându-se, au zis: Cine este acest bărbat Preafrumos, care nu este Om, ci împreună Dumnezeu şi Om, căruia să-I cântăm acum: Aliluia!
Icosul 9
Dumnezeieştii Tăi ucenici, Mântuitorule, s-au mirat de slăvită Înălţarea Ta şi, privind la cer, s-au întristat văzându-Te cum Te înalţi şi doi îngeri, îmbrăcaţi în haine albe, au stat lângă ei şi le-au zis, mângâindu-i: “Bărbaţi galileeni, de ce staţi privind la cer? Acest Iisus, care S-a înălţat de la noi la cer, astfel va şi veni, precum L-aţi văzut mergând la cer”. Această vestire îngerească despre a doua Ta venire, Doamne, auzind-o ucenicii Tăi s-au bucurat foarte şi noi, împreună cu dânşii, Îţi cântăm cu bucurie aşa:
Iisuse, Cel ce Te-ai înălţat de la noi întru toată slava Ta, vino, degrabă, împreună cu sfinţii Tăi îngeri.
Iisuse, Cel ce vei veni iarăşi să faci dreaptă judecată, vino cu slavă întru lumina celor sfinte ale Tale.
Iisuse, Cel mare şi înfricoşător întru toate cele dimprejur, miluieşte şi apără cu blândeţe toate cele de pe pământ.
Iisuse, Cel preaslăvit în sfatul celor sfinte ale Tale, Însuţi ne proslăveşte în Cereasca Ta Împărăţie.
Iisuse, Cel ce ai străbătut cerurile cu Trupul, binevoieşte să treci şi sufletele noastre prin vămile văzduhului, ca să privim la Fața Ta.
Iisuse, Cel ce Te-ai înălţat pe norii cerului, învredniceşte-ne să Te vedem, cu veselie şi cu îndrăzneală, în ziua cea de pe urmă întru slava Ta.
Iisuse, Cel ce Te-ai înălţat de la noi la cer, nu ne lăsa pe noi singuri.
Condacul 10
Vrând să mântuieşti pe ucenicii Tăi care erau împreună cu Tine, Hristoase, Mântuitorule, Te-ai ridicat la ceruri ca să le pregăteşti loc, pentru că în casa Tatălui Tău multe locaşuri sunt, precum Însuţi ai spus, mergând la patimă zicând: “Şi dacă Mă voi duce şi vă voi găti loc, iarăşi voi veni şi vă voi lua la Mine, ca să fiţi şi voi unde sunt Eu”. Pentru aceasta învredniceşte-ne Doamne, ca după moartea noastră să dobândim Biserica nefăcută de mână omenească şi veşnică în ceruri, nu din lemn sau din fân sau din trestie, care nu stă în faţa focului, ci din aur sau argint sau pietre preţioase, zidită pe temeiul Tău, unde Te vom slăvi şi Îți vom cânta: Aliluia!
Icosul 10
Împărate Preaveşnic, Iisuse Hristoase, Cel ce Te-ai înălţat la ceruri cu Preacuratul Tău Trup şi pe noi, pe toţi, ne-ai chemat în Patria noastră cerească izbăveşte-ne pe noi de vicleniile lumeşti şi de patimile trupeşti şi ne dăruieşte încă în zilele vieţuirii noastre în trup să ne împărtăşim cu cuget curat de viaţa cerească şi totdeauna să primim în Taina Dumnezeieştii Euharistii hrana cea cerească şi din inimă curată şi cu duh drept să-Ţi cântăm aşa:
Iisuse, Marele Arhiereu al bunătăţilor ce vor să fie, prin Înălţarea Ta ai străbătut cerurile cu trupul şi nu ai intrat în Biserică făcută de mâini omeneşti, ci chiar în cer, ca să ne aşezi pe noi în Faţa lui Dumnezeu.
Iisuse, Făcătorul a toate, cort nefăcut de mână omenească ai înălţat şi ai intrat în Sfânta Sfintelor la Tatăl, cu sângele Tău, ca să ne găteşti nouă mântuire veşnică.
Iisuse, Mielul Cel nevinovat şi dumnezeiesc, Tu singur Te-ai jertfit pentru păcatele lumii ca să ridici păcatele celor mulţi, ridică la Tronul Dumnezeiesc şi jertfa pentru păcatele noastre.
Iisuse, slujitorul Noului Legământ, Cel ce singur Te-ai înălţat la Tatăl ca să deschizi drum spre Cortul ceresc, primeşte şi suspinurile pentru necurăţia noastră.
Iisuse, Preaiubitul nostru Mire, Cel ce ai gătit cămară luminoasă în ceruri, găteşte-ne acolo loc, celor ce Ție Unuia Îţi slujim.
Iisuse, Bunule Păstor, Cel ce ai gătit turmei Tale pajişte cerească în rai, dăruieşte-ne cununi şi nouă, celor ce Îţi slujim Ţie.
Iisuse, Cel ce Te-ai înălţat de la noi la cer, nu ne lăsa pe noi singuri.
Condacul 11
Cântare de umilinţă aduce dumnezeieştii Tale înălţări, Cuvântule, Maica Preacurată, Ceea ce Te-a născut pe Tine. Căci Aceasta în timpul patimilor Tale, mai mult decât toţi, ca o Maică, a suferit pentru Tine; pentru aceasta, prin proslăvirea Trupului Tău, trebuia ca Dânsa să se îndulcească de multă bucurie şi cu această mare bucurie a coborât cu Apostolii de pe muntele Eleonului şi întorcându-se toţi la Ierusalim, au intrat în foişor şi într-un cuget stăruiau în rugăciune împreună cu femeile, aşteptând pogorârea Sfântului Duh, lăudând şi binecuvântând pe Dumnezeu cu cântarea: Aliluia!
Icosul 11
Lumină veşnică şi nestricată a strălucit la toată lumea de pe muntele Măslinilor, unde au stat preacuratele Tale picioare, Hristoase Mântuitorule, deoarece Te-ai înălţat cu slavă la ceruri cu Trupul, ai deschis porţile cereşti, închise prin căderea lui Adam, şi, Însuţi fiind Calea, Adevărul şi Viaţa, ai deschis cale oricărui trup către locaşul Tatălui Tău Ceresc, aşa cum ai spus ucenicilor Tăi, zicând: “De acum veţi vedea cerurile deschise şi îngerii lui Dumnezeu urcându-se şi coborându-se peste Fiul Omului”. Pentru aceasta, cunoscând calea Ta, că nimeni nu ajunge la Tatăl decât numai prin Tine, Îţi cântăm acestea:
Iisuse, Cel ce Te-ai înălţat la Tatăl pe nori de lumină, luminează sfeşnicul cel stins al sufletelor noastre.
Iisuse, Cel ce Te-ai înălţat la cele de sus întru luminile sfinţilor Tăi, aprinde în inimile noastre focul Tău cel de viaţă făcător.
Iisuse, Cel ce ai strălucit, prin Înălţarea Ta întru cele de sus, mai mult decât soarele, încălzeşte cu căldura Duhului Tău răceala sufletelor noastre.
lisuse, Cel ce cu Lumină din Lumina Dumnezeirii Tale ai strălucit luminii, luminează-ne cu lumina cuvintelor Tale pe noi cei ce dormim în noaptea păcatelor.
Iisuse, Soarele Dreptăţii, Cel ce ai răsărit din Fecioară, dăruieşte-ne şi nouă în tot locul vestirea Ta.
Iisuse, Lumina cea neînserată, care vei veni precum fulgerul de la răsărit, nu ne arde pe noi atunci cu focul mâniei Tale.
Iisuse, Cel ce Te-ai înălţat de la noi la cer, nu ne lăsa pe noi singuri.
Condacul 12
Har peste har ne-ai dăruit nouă, Preadulce Iisuse, spre desăvârşirea sfinţilor şi spre zidirea Sfintei Tale Biserici, deoarece Te-ai înălţat la ceruri cu Preacuratul Tău Trup şi ai şezut de-a dreapta lui Dumnezeu şi Tatăl. Tu acum Te-ai ridicat mai presus decât cerurile, ca să plineşti toate spre desăvârşirea sfinţilor şi zidirea Bisericii Tale, pentru aceasta ai prădat iadul şi Te-ai dăruit oamenilor ca să-i dobândeşti pe toţi întru unirea credinţei şi cunoaşterea Ta, a Fiului lui Dumnezeu, ca bărbat desăvârşit şi astfel primind mântuirea să-ţi cântăm cu mulţumire: Aliluia!
Icosul 12
Cântând Înălţarea cea de voie la ceruri, ne închinăm şederii Tale Stăpâne, de-a dreapta lui Dumnezeu şi Tatălui, slăvim împărăţia Ta în cer şi pe pământ şi credem cu Apostolii Tăi căci cu chipul cu care Te-ai ridicat la cer, cu acelaşi vei veni iarăşi pe nori cu slavă şi cu putere multă. Atunci nu ne ruşina pe noi cei ce credem întru Tine şi Îţi cântăm:
Iisuse, Cel ce împreună cu Tatăl şezi pe Tronul Dumnezeirii, învredniceşte-ne şi pe noi, cu ajutorul Tău să biruim lumea şi să stăm împreună cu Tine în împărătia Ta.
Iisuse, Cel ce împreună cu Duhul Sfânt Mângâietorul eşti închinat, nu ne lipsi pe noi de Pogorârea Acestuia, întru slujirea Ta, după Înălţarea Ta.
Iisuse, Cel ce în ceruri eşti împreună cu Heruvimii şi Serafimii şi cu cetele Sfinţilor, dă-ne şi nouă celor ce ne rugăm Ţie, să Te simţim pe Tine.
Iisuse, Cel ce ne-ai dăruit nouă Sfintele Tale Biserici, ajută-ne ca, prin şederea în Biserică, să credem că ne aflăm în ceruri.
Iisuse, Cel ce pe Preacurata Ta Maică, după înălţarea Ta, împreună cu Apostolii, ai lăsat-o să fie rugătoare pentru întreaga lume, nu ne lăsa pe noi fără mijlocirea Ei şi a Sfinţilor Tăi.
Iisuse, Cel ce după Înălţarea Ta, ne-ai lăsat pe pământ Biserica, Mireasa Ta, până la sfârşitul veacului, nu ne lipsi pe noi, fiii Tăi, de binecuvântatele Tale daruri.
Iisuse, Cel ce Te-ai înălţat de la noi la cer, nu ne lăsa pe noi singuri.
Condacul 13
O, Preadulce şi Atotbunule Iisuse, Cel ce Te-ai înălţat de la noi la cer şi prin şederea de-a dreapta lui Dumnezeu şi Tatălui ai miluit şi îndumnezeit firea noastră cea căzută, caută din înălţimile cereşti la neputincioşii Tăi robi cei plecaţi spre pământ şi ne dăruieşte nouă putere să biruim toate ispitele ce vin de la trup, de la lume şi de la diavolul, ca să cugetăm la cele de sus, şi nu la cele pământeşti. Şi ne păzeşte de toţi vrăjmaşii văzuţi şi nevăzuţi, care se ridică împotriva noastră. Iar la sfârşitul vieţii pământeşti, înalţă sufletele noastre în locaşurile cereşti, unde, împreună cu toţi Sfinţii, să cântăm: Aliluia! (de trei ori).
Icosul 1
Cetele Arhanghelilor şi ale îngerilor stând în faţa Ta, Împărate al tuturor, pe muntele Măslinilor, cu frică, Te-au văzut suindu-Te cu trupul la înălţimile cereşti şi proslăvind marea Ta iubire de oameni Ţi-au cântat:
Iisuse, Împărate al slavei, înalţă-Te la ceruri în strigăte şi în glas de trâmbiță.
Iisuse, Doamne al Puterilor, înalţă-Te pe Heruvimi şi zboară pe aripile vântului.
Iisuse, Dumnezeule Preaveşnic, dă glasului Tău tărie şi putere ca să cutremure tot pământul.
Iisuse, Lumina Cea Preaînaltă, arată-Ţi puterea Ta pe nori şi foc din Faţa Ta să se aprindă.
Iisuse, Răscumpărătorul făpturii, găteşte-Ţi în cer Scaunul Tău şi împărăţia Ta să fie fără de sfârşit.
Iisuse, Făcătorul cerului şi al pământului, şezi de-a dreapta Tatălui ca să fii Dumnezeul tuturor întru toate.
Iisuse, Cel ce Te-ai înălţat de la noi la cer, nu ne lăsa pe noi singuri.
Condacul 1
Ţie Domnului şi Împărat al cerului şi al pământului, ca unui biruitor al morții Îți aducem cântare de laudă, că după prealuminata Înviere din morţi cu slavă la ceruri Te-ai înălţat şi cu Preacinstit Trupul Tău ai şezut de-a dreapta lui Dumnezeu, ca şi firea noastră cea căzută să o înalţi împreună cu Tine şi să ne slobozeşti de patimi din veşnica moarte. Noi, însă, prăznuind dumnezeiasca Ta Înălţare, din suflet, împreună cu ucenicii Tăi, cântăm: Iisuse, Cel ce Te-ai înălţat de la noi la cer, nu ne lăsa pe noi singuri.
Sursa: marturieathonita.ro
