GEORGE-CĂTĂLIN VÎLCU

Semnificaţia zilelor din Săptămâna Mare

1. Luni, în Săptămâna Patimilor, Biserica ne aminteşte de fericitul Iosif, cel frumos la trup şi la suflet. Este vorba de Patriarhul Iosif, care ne impresionează pe toţi prin dorinţa lui de a-I sluji lui Dumnezeu împlinind poruncile, prin dorinţa lui de a fi curat înaintea lui Dumnezeu, prin faptul că a fost bun şi binevoitor cu fraţii săi care l-au vândut în Egipt. El este o preînchipuire a Domnului nostru Iisus Hristos, cel vândut de Iuda, unul dintre ucenicii săi, este o preînchipuire a Domnului Hristos, care a ţinut să împlinească întru toate voia Părintelui Ceresc şi să ne fie nouă pildă de urmat. În aceeaşi zi, Biserica pomeneşte şi o minune pe care a făcut-o Iisus spre înţelepţirea credincioşilor: negăsind fructe într-un smochin neroditor l-a blestemat să se usuce si s-a uscat.  Smochinul cel blestemat de Mântuitorul este o pildă pentru noi, ca să ştim că Domnul Hristos răsplăteşte nu numai binele pe care-l fac oamenii, ci răsplăteşte şi pedepseşte şi îndărătniciile lor, superficialitatea , indiferența şi neangajările lor spre bine.

2. Marţi, în Săptămâna Mare, Biserica pomeneşte pilda celor zece fecioare, cinci înţelepte şi alte cinci neînţelepte. Această pildă, are rolul de a ne provoca să fim întotdeauna pregătiţi prin fapte bune pentru întâmpinarea Mirelui ceresc. Sfânta noastră Biserică ne învaţă în fiecare zi de marţi din Săptămâna Sfintelor Pătimiri să fim cu luare aminte la noi înşine, la datoriile noastre, să aşteptăm pe Mirele Ceresc cu inima iubitoare şi cu fapte bune, ca astfel să ne putem bucura de prezența noastră alături de El în Împărăția Cerurilor.

3. Miercuri, în Săptămâna Mare, Sfinţii Părinţi au decis să se pomenească o femeie păcătoasă care îl cinsteşte pe Iisus Hristos. Potrivit Sinaxarului, în această zii se pomenesc mai multe ungeri cu mir, pe care le-a primit Iisus Hristos, Biserica Ortodoxă oprindu-se asupra cazului unei femei care a adus şi folosit mir scump. Femeia şi-a arătat cinstirea ei faţă de Mântuitorul nostru Iisus Hristos turnând peste El mirul cel de mult preţ şi Domnul Hristos a primit cinstirea pe care i-a adus-o acea femeie. Sfânta noastră Biserică face o legătură între femeia cinstitoare a Mântuitorului şi femeia păcătoasă despre care istoriseşte Sfântul Evanghelist Luca şi despre care se poate citi în capitolul al şaptelea din Sfânta Evanghelie de la Luca. Această ungere, Mântuitorul o primește înainte de moartea și îngroparea Sa, întrucât cunoscând că toate cele legate de îngropare se vor face în mare grabă, să nu se arate călcător de lege, ci prin aceasta să se împlinească toate cele datorate.

4. Joi, în Săptămâna Mare, Biserica pomeneşte patru evenimente: sfânta spălare a picioarelor, Cina cea de taină, rugăciunea din Grădina Ghetsimani şi vânzarea Domnului. Mai întâi, contemplăm cu bucurie măreţia Domnului Hristos, Cel ce Dumnezeu fiind, S-a smerit pe Sine, dându-Se exemplu de slujire apostolilor Săi și a spălat picioarele lor. Apoi, se pomenește Cina cea de taină, ultima cină pe care a avut-o Domnul Hristos împreună cu ucenicii săi înainte de Sfintele Sale Pătimiri, când a rânduit ca cele ce le-a făcut El atunci, acolo, să se facă în continuare spre pomenirea Lui. Căci luând pâinea în sfintele, preacuratele şi fără prihană mâinile Sale a sfinţit, a binecuvântat, a frânt şi a dat ucenicilor săi; la fel și paharul, l-a binecuvântat, sfințit și l-a dat spre gustare, instituind astfel Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie.Biserica pomenește în Joia cea Mare şi rugăciunea din grădina Ghetsimani, când Domnul Hristos L-a rugat pe Tatăl ceresc să treacă paharul suferinţelor de la El, dacă este cu putinţă, dar a adăugat cu smerenie și deplină ascultare că vrea să împlinească voia Părintelui ceresc. Mai pomenim şi vinderea Mântuitorului de către ucenicul cel nevrednic și prinderea Lui în grădina Ghetsimani, când Iuda l-a sărutat cu vicleșug zicându-I «Bucură-te, Învăţătorule!» (Mt. 26, 49).

5. Vinerea Mare ne aduce aminte de suferinţele Domnului, de scuipările, de bătăile, de batjocurile, de răstignirea şi de moartea pe cruce a Mântuitorului Iisus Hristos. Fiind lucru mai presus de fire, fiind mai presus de lume, cu greu putem să apreciem aceste pătimiri pe care Domnul nostru Iisus Hristos le-a primit pentru mântuirea noastră şi în măsura în care le înţelegem, stăm şi noi în faţa Domnului Hristos, în faţa Crucii, stăm împreună cu Sfântul Ioan Evanghelistul şi cu Maica Domnului în apropierea crucii Mântuitorului nostru Iisus Hristos şi învăţăm de la El să îndurăm necazurile și încercările cu demnitate și mai ales iertăm pe cei ce ne vrăjmășesc și ne fac rău.   

6. Sâmbătă, în Săptămâna Mare, se pomeneşte înmormântarea Mântuitorului Iisus Hristos. În această zi, îl vom avea în vedere pe Mântuitorul Cel ce a fost în mormânt cu trupul, în Iad cu sufletul şi în Rai, ca un Dumnezeu, cu tâlharul. E o zi în care ne arătăm uimirea şi totodată convingerea că moartea s-a întâmplat în viaţă, că Viaţa a primit moartea. Ne gândim la Mântuitorul nostru Iisus Hristos în care se întâlnesc cele potrivnice: moartea şi viaţa. Rânduiala Bisericii noastre este că îndată după ce se spun cu cântare cuvintele în care facem prohodirea Mântuitorului nostru Iisus Hristos, îndată se pomeneşte Învierea. În ziua Sfintei Învieri, Biserica ne cere să ne luminăm cu prăznuirea şi unii pe alţii să ne îmbrăţişăm, şi să le zicem fraţi şi celor ce ne urăsc pe noi şi aşa să strigăm: „Hristos a înviat din morţi cu moartea pe moarte călcând şi celor din morminte viaţă dăruindu-le!”.

Bibliografie

Arhimandritul Teofil Părăian, „Explicarea Săptămânii Mari”.

Curs de Teologie Ortodoxă Liturgică, Facultatea de Teologie Ortodoxă Sfântul Ierarh Andrei Saguna, Sibiu 2018.