Biserica Înălțarea Domnului Brașov

,Plinind rânduiala cea pentru noi și cele de pe pământ unindu-le cu cele cerești, Te-ai înălțat întru slavă, Hristoase, Dumnezeul nostru, nicicum despărțindu-Te, ci rămânând nedepărtat și strigând celor ce Te iubesc pe Tine: Eu sunt cu voi și nimeni împotriva voastră!”(Condacul Înălțării Domnului)

La patruzeci de zile după Înviere, Biserica prăznuiește Înălțarea Mântuitorului la cer. Timp de patruzeci de zile după Înviere, Mântuitorul Hristos S-a arătat ucenicilor cu Trupul Său ,,brăzdat” de rănile pătimirilor, încredințându-i despre realitatea Învierii Sale. Dar, după Înviere, Trupul Mântuitorului este cu totul îndumnezeit. De aceea, ucenicilor li se pare că văd un duh. Mântuitorul însă le arată mâinile și picioarele Sale: ,,vedeţi mâinile Mele şi picioarele Mele, că Eu Însumi sunt; pipăiţi-Mă şi vedeţi, că duhul nu are carne şi oase, precum Mă vedeţi pe Mine având”(Lc. 24,39-40); a mâncat împreună cu ei, le-a deschis mințile ca să înțeleagă Scripturile, care scriau că ,,trebuia să pătimească Hristos şi să învieze din morţi a treia zi”(Lc. 24,46).

În a patruzecea zi după Înviere, Mântuitorul se arată din nou ucenicilor pe Muntele Măslinilor și le poruncește să nu se depărteze de Ierusalim până când vor fi îmbrăcați cu putere de sus(Lc. 24,49), adică vor primi botezul Duhului Sfânt. Pentru că ,,venind Duhul Sfânt peste voi, – le spunea Mântuitorul – Îmi veţi fi Mie martori în Ierusalim şi în toată Iudeea şi în Samaria şi până la marginea pământului”(F.Ap.1,8).

,,Și i-a dus afară până spre Betania şi, ridicându-Şi mâinile, i-a binecuvântat. Şi pe când îi binecuvânta, S-a despărţit de ei şi S-a înălţat la cer”(Lc. 24, 50-51). În timp ce ucenicii, împreună cu Maica Domnului, priveau Înălțarea Domnului la cer, doi bărbați, îmbrăcați în veșminte albe, s-au arătat lor, spunându-le: ,,Bărbaţi galileeni, de ce staţi privind la cer? Acest Iisus care S-a înălţat de la voi la cer, astfel va şi veni, precum L-aţi văzut mergând la cer”(F.Ap.1,11). Toți acești ucenici, împreună cu Maica Domnului, s-au întors apoi în Ierusalim ,,cu bucurie mare. Şi erau în toată vremea în templu, lăudând şi binecuvântând pe Dumnezeu”(Lc. 24,52-53).

De ce S-a înălțat Mântuitorul la cer?

S-a Înălțat la cer, pentru că ,,S-a pogorât din cer”, la întrupare, ca pe noi oamenii să ne ridice la cer, să ne mântuiască și să ne îndumnezeiască (să ne facă dumnezei după har). După Înviere, Trupul Său umplut de slavă dumnezeiască, S-a înălțat la ceruri și șade de-a dreapta Tatălui, adică în locul cel mai de cinste, ajutându-ne să ne facem și noi după chipul slavei Sale.

S-a Înălțat la cer, pentru a ne trimite nouă pe Duhul Sfânt Mângâietorul: ,,Iar când va veni Mângâietorul, pe Care Eu Îl voi trimite vouă de la Tatăl, Duhul Adevărului, Care de la Tatăl purcede, Acela va mărturisi despre Mine”(In.15,26).

Ca Dumnezeu adevărat, după întrupare, Iisus Hristos, continuă să fie pe scaun împreună-șezător cu Tatăl și cu Duhul Sfânt¹. Însă cu trupul Său îndumnezeit, după înălțare, deși rămâne în cer, prin Pogorârea Duhului Sfânt, Se face prezent în inimile credincioșilor. Mai întâi prin Taina Sfântului Botez și în chip desăvârșit prin prefacerea Cinstitelor Daruri la Sfânta Liturghie, în Trupul și Sângele Său, spre a ni Se oferi ca adevărată mâncare și băutură spre iertarea păcatelor și spre viața cea veșnică.

,,Înalțarea lui Hristos întru slava și șederea Sa de-a dreapta Tatălui este chipul deplinei îndumnezeiri a umanității Lui. Prin toate actele Sale, întrupare, moarte și înviere, El a îndumnezeit treptat firea omenească pe care a asumat-o, iar prin Înalțare a transfigurat-o pe deplin. Datorită transfigurării supreme a Trupului Său, Hristos poate deveni interior celor care cred în El. Înalțarea Domnului nu înseamnă retragerea Sa din creație, pentru că El continuă să fie prezent și lucrător prin Sfântul Duh. Înălțarea cu Trupul la cer este o mărturie a faptului că omul a fost creat pentru veșnicie, căci Fiul nu Se înfățișeaza Tatălui numai ca Dumnezeu, ci și ca Om.

Hristos prin Înălțarea Sa, nu arată doar unde trebuie să ajungă omul, ci se face cale și putere, ca omul să ajungă la această stare. El șade pe tronul dumnezeiesc al slavei, dar și locuiește în inima celor ce-L iubesc. Așa putem înțelege paradoxul: Hristos este înălțat și în drum spre înălțare cu fiecare dintre noi”².

Preot Florin Antonescu

,,Ceea ce ești creștinilor ocrotitoare neînfruntată și mijlocitoare stăruitoare către Făcătorul, nu trece cu verderea glasurile cele de rugăciune ale păcătoșilor, ci sârguiește, ca o bună, spre ajutorul nostru, care cu credință strigăm către tine: Grăbește spre rugăciune și te nevoiește spre mijlocire, apărând pururea, Născătoare de Dumnezeu, pe cei ce te cinstesc pe tine”.¹

Una dintre cele mai vechi sărbători închinate Maicii Domnului, este Soborul (Adunarea) Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu, adică adunarea la slujbă a tuturor sfinților și a credincioșilor spre a-i aduce cinstirea cuvenită Maicii Domnului, pentru rolul ei deosebit avut în iconomia mântuirii și îndeosebi pentru Nașterea Mântuitorului Hristos, în Ziua de Crăciun.²

Iubiții mei, în Biserica noastră Ortodoxă, Maicii Domnului i se aduce un cult de cinstire cu totul deosebit, de preacinstire, pentru că în chip negrăit ,,pe Dumnezeu Cuvântul a născut”, fapt pentru care este ,,mai cinstită decât heruvimii și mai mărită fără de asemănare decât serafimii”³; aducându-i-se cântări, reprezentări iconografice, biserici închinate ți, nu în ultimul rând, numele ei este purtat de nenumărați creștini.

Celei ,,pline de har”, i s-au închinat nu numai un numaăr mare de sărbători, legate de cursul vieții sale sau istoria mântuirii noastre, ci i s-au alcătuit slujbe special ca, Acatiste, Paraclise, Prohodul și multe alte rugăciuni.⁴

În slujbele sau rânduielile Bisericii, ea este pomenită ca ,,ocrotitoare neînfricată și neînfruntată”,⁵ ca una ce este mijlocitoare înaintea Tronului Preasfintei Treimi, ,,că toți după Dumnezeu la tine scăpăm, ca și către un zid nestricat și folositor”, ,,că de nu ai fi stat tu înainte rugându-te, cine ne-ar fi izbăvit pe noi din atâtea nevoi? Sau, cine ne-ar fi păzit pe noi până acum liberi”.⁶

Pe lângă numele ei sfânt de Maria, care înseamnă: împărăteasă, stăpână, doamnă, cea aleasă ș.a., în Biserica noastră, ea mai este numită:

• ,,Născătoare de Dumnezeu”, pentru că ea este cea care a născut Persoana divino-umană a Domnului nostru Iisus Hristos;

• ,,Pururea Fecioară”, adică fecioară mai înainte de a naște pe Mântuitorul, în timpul nașterii, iar după ce a născut pe Dumnezeu Cuvântul, a rămas fecioară;

• ,,Maică a Domnului”, după cum îi și spune Elisabeta, rudenia sa și mama sfântului Ioan Botezătorul: ,,de unde cinstea aceasta pentru mine, ca să vină la mine Maica Domnului meu?(Lc.1,43); dar și Maică a noastră, a tuturor celor ce o cinstim după cum se cuvine, pentru că pe bună dreptate ,,noi suntem fiii lacrimilor tale”⁷;

• ,,Fiică” prin excelență a Tatălui ceresc, care prin credință, ascultare și smerenie, devine Maică a Fiului și Dumnezeului nostrum și prin aceasta Mireasă a Sfântului Duh;

• Apărătoare, Sprijinitoare, Ajutătoare, Mijlocitoare și multe alte nume închinate ei.

În Iconografia noastră ortodoxă, persoana ei este reprezentată întotdeauna alături de Fiul ei și Dumnezeu nostru pe bolta sfântului altar, pe iconostasul bisericii, în tot interiorul și exteriorul bisericii și bineînțeles, nelipsită în casele creștinilor cu frică de Dumnezeu.

Sunt nenumărate biserici închinate Maicii Domnului, pentru că noi cei credincioși avem convingerea fermă că, prin ,,adormirea sa, lumea nu a părăsit”, ci fiind ,,Maica Vieții”, izbăvește din moarte sufletele noastre⁸.

Sunt foarte mulți creștini care din dragoste față de ea, au pus copiilor lor, numele ei sfânt. Cred că nu greșim dacă spunem că, după numele Iisus Hristos,cel mai frumos și cel mai rostit nume pe pământ și în cer este: Maria.

Iată câteva forme de cinstire aduse din dragoste față de Preasfânta Născătoare de Dumnezeu și Pururea-Fecioară, Maria.

Preot Florin Antonescu