Acatistul Sfântului Nichifor cel Lepros (4 ianuarie)
Preotul: Binecuvântat este Dumnezeul nostru….
Strana: Amin. Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție.
Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindeni ești și pe toate le plinești, Vistierul bunătăților și Dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi și ne curățește pe noi de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi (de trei ori).
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noas-tre, pentru numele Tău.
Doamne miluiește (de trei ori). Slavă… Şi acum…
Tatăl nostru, Care ești în ceruri, sfințească-Se numele Tău, vie împărăția Ta, facă-Se voia Ta, precum în cer așa și pe pământ. Pâinea noastră cea spre fiinţă, dă-ne-o nouă astăzi și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel viclean.
Preotul: Că a Ta este Împărăția…
Strana: Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse, Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Amin.
Troparele de umilință:
Miluiește-ne pe noi, Doamne, miluiește-ne pe noi, că, nepricepându-ne de niciun răspuns, această rugăciune aducem Ție, ca unui Stăpân, noi păcătoșii robii Tăi; miluiește-ne pe noi.
Slavă…
Doamne, miluiește-ne pe noi, că întru Tine am nădăjduit. Nu Te mânia pe noi foarte, nici pomeni fărădelegile noastre, ci caută și acum ca un milostiv și ne izbăvește pe noi de vrăjmașii noștri, că Tu ești Dumnezeul nostru și noi suntem poporul Tău, toți lucrul mâinilor Tale și numele Tău chemăm.
Și acum…
Ușa milostivirii deschide-o nouă, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu, ca să nu pierim cei ce nădăjduim întru tine, ci să ne mântuim prin tine din nevoi, că tu ești mântuirea neamului creștinesc.
Crezul
Cred întru unul Dumnezeu, Tatăl Atotțiitorul, Făcătorul cerului și al pământului, al tuturor celor văzute și nevăzute.
Și întru unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, Care din Tatăl S-a născut mai înainte de toți vecii; Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, nu făcut; Cel de o ființă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut.
Care pentru noi oamenii și pentru a noastră mântuire, S-a pogorât din ceruri și S-a întrupat de la Duhul Sfânt și din Maria Fecioara și S-a făcut om. Și S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponțiu Pilat și a pătimit și S-a îngropat. Și a înviat a treia zi după Scripturi. Și S-a înălțat la ceruri și șade de-a dreapta Tatălui. Și iarăși va să vină cu slavă, să judece viii și morții, a Cărui împărăție nu va avea sfârșit.
Și întru Duhul Sfânt, Domnul de viață Făcătorul, Care din Tatăl purcede, Cel ce împreună cu Tatăl și cu Fiul este închinat și slăvit, Care a grăit prin Prooroci.
Într-Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolească Biserică. Mărturisesc un Botez întru iertarea păcatelor. Aștept învierea morților. Și viața veacului ce va să fie. Amin.
Doamne, miluiește (de 12 ori). Slavă… Și acum…
Veniți să ne închinăm Împăratului nostru Dumnezeu.
Veniți să ne închinăm și să cădem la Hristos, Împăratul nostru Dumnezeu.
Veniți să ne închinăm și să cădem la Însuși Hristos, Împăratul și Dumnezeul nostru (cu trei închinăciuni).
Psalmul 142:
Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru adevărul Tău; auzi-mă, întru dreptatea Ta. Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta. Vrăjmașul prigonește sufletul meu și viața mea o calcă în picioare. Făcutu-m-a să locuiesc în întuneric, ca morții cei din veacuri. Mâhnit e duhul în mine și inima mea încremenită înlăuntrul meu. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult. Cugetat-am la toate lucrurile tale, la faptele mâinilor Tale m-am gândit. Tins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu, ca un pământ însetoșat. Degrab auzi-mă, Doamne, că a slăbit duhul meu. Nu-Ți întoarce fața Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor ce se pogoară în groapă. Fă să aud dimineața mila Ta, că la Tine mi-e nădejdea. Arată-mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu. Scapă-mă de vrăjmașii mei, că la Tine alerg, Doamne. Învață-mă să fac voia Ta, că Tu ești Dumnezeul meu. Duhul Tău cel Sfânt să mă povățuiască la pământul dreptății. Pentru numele Tău, Doamne, dăruiește-mi viață. Întru dreptatea Ta, scoate din necaz sufletul meu. Fă bunătate de stârpește pe vrăjmașii mei și pierde pe toți cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău.
TROPAR
Bine ai plăcut lui Dumnezeu, Cuvioase Nichifor, mult-pătimitorule, care cu arma rugăciunii, boala cea cumplită ai învins, întru totul lui Iov asemănându-te, pentru care nenumărate daruri ai primit, făcătorule de minuni.
CONDAC
Pe Cuviosul Nichifor, care prin răbdarea mulțimii pătimirilor sale, a primit cununa cea nestricăcioasă și acum revarsă noian de tămăduiri celor care îl cinstesc, să-l lăudăm zicând: Bucură-te, Sfinte Cuvioase Nichifor, mult-pătimitorule, prietenul tuturor în nevoi!
Doamne miluiește. (de trei ori), Slavă… Şi acum…
Psalmul 50:
Miluiește-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta și după mulțimea îndurărilor Tale, șterge fărădelegea mea. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea și de păcatul meu mă curățește. Că fărădelegea mea eu o cunosc, și păcatul meu înaintea mea este pururea. Ție unuia am greșit și rău înaintea Ta am făcut, drept aceea ești îndreptățit întru cuvintele Tale și biruitor când vei judeca Tu. Că iată întru fărădelegi m-am zămislit și în păcate m-a născut maica mea. Că iată adevărul ai iubit; cele nearătate și cele ascunse ale înțelepciunii Tale mi-ai arătat mie. Stropi-mă-vei cu isop, și mă voi curăți, spăla-mă-vei, și mai vârtos decât zăpada mă voi albi. Auzului meu vei da bucurie și veselie; bucura-se-vor oasele cele smerite. Întoarce fața Ta de către păcatele mele, și toate fărădelegile mele, șterge-le. Inimă curată zidește întru mine, Dumnezeule, și duh drept înnoiește întru cele dinlăuntru ale mele. Nu mă lepăda de la fața Ta, și Duhul Tău cel Sfânt nu-L lua de la mine. Dă-mi iarăși bucuria mântuirii Tale, și cu duh stăpânitor mă întărește. Învăța-voi pe cei fărădelege căile Tale, și cei necredincioși la Tine se vor întoarce. Izbăvește-mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide, și gura mea va vesti lauda Ta. Că de ai fi voit jertfă, Ți-aș fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit, inima înfrântă și smerită Dumnezeu nu o va urgisi. Fă bine, Doamne, întru bunăvoirea Ta, Sionului, și să se zidească zidurile Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa dreptății, prinosul și arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tău viței.
CONDACUL 1
Bineplăcut lui Dumnezeu te-ai făcut de copil, Sfinte, crescând în satul tău de munte, îndrăgostit fiind de frumusețea plaiurilor natale ale Cretei și de cântările de praznic ale Născătoarei de Dumnezeu, ce răsunau în pădurea de castani, pe care le-ai purtat cu tine întreaga viață. Căci, deschizând larg ușa sufletului tău, te-a pătruns mireasma cea nepieritoare, covârșindu-te; și pe aceasta, cu dragoste sfântă, o împarți acum tuturor. Pentru aceasta cântăm ție: Bucură-te, Sfinte Nichifor, mult-pătimitorule, prietenul tuturor în nevoi!
ICOSUL 1
Ți-ai însușit întru totul credința părinților tăi, simpli în ale lumii, dar bogați în cele înalte, căci mama ta se învrednicise a se ruga și la Locurile Sfinte. Apoi rămânând orfan, ai dus cu tine podoaba credinței, ca pe o mare comoară, în casa bunicului tău, care te-a luat spre îngrijire. Pentru aceasta cântăm ție:
Bucură-te, că Sfântul Nicolae ți-a fost ocrotitor, prin botez, ție;
Bucură-te, că Maica Domnului te-a binecuvântat la Praznicele Sale, cu râvnă vie;
Bucură-te, că Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil ocroteau satul tău de boli și urgie;
Bucură-te, că Sfântul Efrem se ruga pentru oamenii locului, cu ocrotire;
Bucură-te, că satul avea douăsprezece biserici, făcute lui Dumnezeu spre slăvire;
Bucură-te, de marele dar al nașterii tale;
Bucură-te, că ai dobândit mare ocrotire vieții tale;
Bucură-te, că aceasta a fost temelia jertfelniciei tale;
Bucură-te, că Sfinții nu te-au părăsit niciodată;
Bucură-te, că dragostea lor ți-a fost și mamă și tată;
Bucură-te, că dragostea aceasta o împarți acum cu lumea toată;
Bucură-te, Sfinte Nichifor, mult-pătimitorule, prietenul tuturor în nevoi!
CONDACUL 2
La treisprezece ani a trebuit să pleci în Hania și ai învățat meseria de bărbier, având să nu te mai întorci și nici să mai vezi vreodată plaiurile copilăriei. Numai rugăciunea și dragostea pentru sfinții lui Dumnezeu ți-au alinat dorul și durerea. Pentru aceasta cântăm Celui Preasfânt: Aliluia.
ICOSUL 2
Tot cu dragostea și purtarea de grijă a sfinților ai învins singurătatea și grijile care apăsau gingașul tău suflet, copil nevinovat fiind într-un oraș mare. Pentru nevoința aceasta, cântăm ție:
Bucură-te, că drumul tău era vegheat de Sus;
Bucură-te, că Domnului nimic nu-I era ascuns;
Bucură-te, că se pregătea ție dar nespus;
Bucură-te, că, mic de ani fiind, toate temerile le-ai învins;
Bucură-te, că drumul tău ducea în Sus;
Bucură-te, că, ascultător fiind, te-ai supus;
Bucură-te, că, prietenos fiind, prieteni ți-ai făcut;
Bucură-te, căci, chip luminos având, te-ai făcut plăcut;
Bucură-te, că sufletul tău frumos s-a văzut;
Bucură-te, că iubirea de sine nu ai cunoscut;
Bucură-te, Sfinte Nichifor, mult-pătimitorule, prietenul tuturor în nevoi!
CONDACUL 3
Din rânduiala Domnului, marea încercare a vieții tale abia acum începea, Sfinte, căci lepra a pus pecetea muceniciei tale, pentru întreaga-ți viață. Pentru aceasta, Celui ce pe toate mai înainte le cunoaște și le rânduiește, Îi cântăm cu smerenie: Aliluia!
ICOSUL 3
Cunoscând tu semnele bolii și urmările ei, dar și soarta celor bolnavi – alungați, disprețuiți și smulși din lume- ți-ai purtat în taină durerea. Și, pentru a nu fi alungat în „mormântul morților vii”, la șaisprezece ani ai plecat în ascuns în Egipt. Aici, acoperit fiind de sfinții tăi, ai lucrat ca bărbier în Alexandria. Pentru puterea și durerea aceasta, cântăm ție:
Bucură-te, că durerea sufletească te-a întărit pentru ce aveai de răbdat;
Bucură-te, că la Locurile Sfinte te-ai rugat;
Bucură-te, că rugăciunea ta, tărie ți-a dat;
Bucură-te, că fără timp copilăria ți-ai lepădat;
Bucură-te, că boala aceasta cruntă inima nu ți-a schimbat;
Bucură-te, că Sfinții tăi nu te-au uitat;
Bucură-te, că în voia Domnului cu totul te-ai lăsat;
Bucură-te, căci, ca din mâna Domnului, toate le-ai răbdat;
Bucură-te, că în vâltoarea vieții smerit ai stat;
Bucură-te, că drumul vieții tale este anevoie de urmat;
Bucură-te, că, doar pe Sfinți având, la ei mereu ai alergat;
Bucură-te, Sfinte Nichifor, mult-pătimitorule, prietenul tuturor în nevoi!
CONDACUL 4
Nu ai putut rămâne prea mult, Sfinte, nici aici, căci semnele bolii tale erau de acum la vedere și nedeznădăjduind ți-ai încredințat taina unui arhiereu venit din Hios, care te-a îmbărbătat și te-a primit ca un adevărat părinte, mult ajutându-te. Pentru aceasta, Celui care pe toate le rânduiește și le îngăduie, dar Care dăruiește și puterea de a le duce, Îi cântăm: Aliluia.
ICOSUL 4
Descoperind în tine un tânăr minunat, peste care odihnea Harul Duhul Sfânt, acesta te-a trimis să fii de folos spre pildă celor suferinzi, alături de Cuviosul Antim, la leprozeria din Hios, ce era ocrotită de Maica Domnului „Ascultătoarea” și de Sfântului Lazăr cel înviat din morți. Pentru care, mulțumind Maicii Sfinte, cântăm ție:
Bucură-te, că Maica Domnului niciodată nu te-a părăsit;
Bucură-te, că aceasta, întreg drumul vieții ți-a-nsoțit;
Bucură-te, că binecuvântarea ei la intrarea în leprozerie ai primit;
Bucură-te, că, prin grija-i, viața ți-ai chivernisit;
Bucură-te, că, orfan fiind, ca de o mamă te-ai lipit;
Bucură-te, că Preasfânta, fiu cucernic te-a primit;
Bucură-te, că de dânsa niciodată nu te-ai despărțit;
Bucură-te, că rânduiala Sfântă acum ți s-a deslușit;
Bucură-te, că-n brațele-i sfinte, aici tu ai fost primit;
Bucură-te, că, bolnav fiind cu trupul, tu sănătos te-ai privit;
Bucură-te, că Maicii Sfinte toate darurile i-ai atribuit;
Bucură-te, Sfinte Nichifor, mult-pătimitorule, prietenul tuturor în nevoi!
CONDACUL 5
Maica Domnului a grăit din icoană Cuviosului Antim: „Ia icoana mea și îngrijește-o cum se cuvinte și într-o zi vei vedea ce se va petrece în jurul ei!”. Și așa s-a și întâmplat, căci nenumărate minuni se petreceau zi de zi cu leproșii. Pentru aceasta cântăm Maicii lui Dumnezeu: Aliluia!
ICOSUL 5
Sub binecuvântarea Maicii Domnului, ascultătorule și pătimitorule Nicolae, roada cea bună a satului Sirikari, ai primit schima cea monahicească, primind numele Nichifor și te-ai avântat în nevoințele cele monahicești, sub povățuirea Cuviosului Sfânt Antim, nesocotind boala care te rodea. Pentru aceasta îți cântăm ție așa:
Bucură-te, că viața ți-ai închinat lui Dumnezeu;
Bucură-te, că te-ai jertfit slujirii aproapelui tău;
Bucură-te, că ai întărit pe cei ce împreună cu tine sufereau;
Bucură-te, că ți-ai găsit pacea în Milostivul Dumnezeu;
Bucură-te, lucrătorule al faptelor celor preaminunate;
Bucură-te, mângâietorule al sufletelor celor întristate;
Bucură-te, slujitorule al bolnavilor, în durere;
Bucură-te, că roadă sfântă aici ai adus, cu jertfire ;
Bucură-te, că rugăciunea ți-a fost hrană și putere;
Bucură-te, că nevoința ai sporit, neîngrijindu-te de tine;
Bucură-te, că Dumnezeu vas ales te-a arătat, spre mângâiere;
Bucură-te, Sfinte Nichifor, mult-pătimitorule, prietenul tuturor în nevoi!
CONDACUL 6
Cu fiecare zi mai mult sporeai duhovnicește, având bogată râvnă în ascultarea față de părintele tău duhovnicesc Antim, căci nici apă nu beai fără binecuvântare, iar hrana ta era deplin monahicească. Trăiai numai pentru Domnul, făcându-te purtător de Duh Sfânt, încât duhurile necurate se temeau de tine, neputând răbda prezența ta. Pentru aceasta cântăm Celui ce dă tuturor asemenea puteri: Aliluia!
ICOSUL 6
În leprozerie, ai primit ca ucenic, sfinte, pe micul Teodor din Hios, care, atins fiind de lepră, a fost adus aici de părinții săi. Și, amintindu-ți cât ai tânjit după dragostea părintească în viața ta, l-ai luat sub îngrijirea și mângâierea ta părintească, căci Duhul lui Dumnezeu era cu tine. Pentru aceasta îți cântăm ție:
Bucură-te, că micul Teodor ți-a fost ca un fiu;
Bucură-te, că și el te iubea ca pe părintele său;
Bucură-te, că toți te simțeau ca pe omul lui Dumnezeu;
Bucură-te, că tuturor le erai ajutător la greu;
Bucură-te, că nevoința monahicească mai mult ți-ai sporit;
Bucură-te, că păreai mereu neobosit;
Bucură-te, căci, cu cât te jertfeai, cu atât ieșeai mai întărit;
Bucură-te, că Maica Domnului niciodată nu te-a părăsit;
Bucură-te, că de sfinții copilăriei tale nicicând nu te-ai despărțit;
Bucură-te, că mai aproape de Cer zi de zi te-ai suit;
Bucură-te, că durerile bolii cu rugăciunea ai biruit;
Bucură-te, Sfinte Nichifor, mult-pătimitorule, prietenul tuturor în nevoi!
CONDACUL 7
După cum nici uleiul nu iese, de nu se zdrobesc măslinele și nici vinul nu se face, de nu se strivesc strugurii, așa și pe tine, Sfinte, ca să dai roadă aleasă, Domnul a îngăduit să te înțepe mai tare ghimpele bolii care, atingându-ți ochii, te-a orbit. Și tu, noule Iov, te-ai smerit zicând ca și celălalt Iov: „Domnul a dat, Domnul a luat, fie numele Domnului binecuvântat!” Iar noi, Celui care cu rânduială îngăduie toate, împreună cu tine Îi cântăm: Aliluia!
ICOSUL 7
Această nouă încercare, Sfinte Nichifor, ai purtat-o cu pace sfântă. Și, nemaiputând să îngrijești micuța ta grădină, l-ai luat pe Teodor „asociat” la lucrările tale. Căci mâinile voastre schilodite, de martiri fără sânge, cultivau legume și flori în cutiuțe mici, care se vindeau la piață. Încă aduceați și prinosul muncii voastre, legume pentru lucrătorii și maicile ce se îngrijeau de ridicarea Mănăstirii Maicii Domnului „Ajutătoarea”. Pentru aceasta cântăm ție:
Bucură-te, că stricăciunea trupului, sufletul nu ți-a atins;
Bucură-te, că viața ta în necontenite lupte s-a scurs;
Bucură-te, că drumul tău tot mai sus te-a dus;
Bucură-te, că evlavia copilăriei tale nu s-a stins;
Bucură-te, că la ai tăi, în viață, niciodată n-ai mai ajuns;
Bucură-te, că ale lumii toate au rămas în apus;
Bucură-te, că pronia, pe calea vieții, suflete mari ți-a adus;
Bucură-te, că micului Teodor i-ai fost bucurie și ajutor nespus;
Bucură-te, că și Cuviosul Antim nădejdea în tine și-a pus;
Bucură-te, că râvna ta Sfinte pe mulți i-a cuprins;
Bucură-te, că faptele minunate ale Maicii Domnului le-ai scris;
Bucură-te, Sfinte Nichifor, mult-pătimitorule, prietenul tuturor în nevoi!
CONDACUL 8
A îngăduit Domnul ca nevoințele tale să nu rămână necunoscute, Sfinte. Ca Teodor să vadă cum ceasuri întregi te rugai noaptea pentru pătimitorii leprozeriei și pentru lume, făcând nenumărate metanii, înainte ca boala să-ți schilodească și mâinile și picioarele. Pentru aceasta, Celui ce ți-a dat ție putere, cu dragoste sfântă Îi cântăm: Aliluia!
ICOSUL 8
Nevoințele tale monahicești, jertfirea și dragostea pentru semeni, cinstirea Maicii Domnului și a Sfinților, grija și râvna pentru cele sfinte, răbdarea cu care ți-ai purtat boala, predându-te întru totul voii sfinte a lui Dumnezeu, te-au arătat pe tine monah desăvârșit, ce n-a rănit niciodată inima cuiva. Pentru aceasta cântăm ție:
Bucură-te, că nevoințele tale au fost aducătoare de daruri sfinte;
Bucură-te, că ai fost un model de viețuire pentru Teodor cel cuminte;
Bucură-te, că prin tine a dobândit și el putere în nevoințe;
Bucură-te, că a fost martor al jertfelor tale, cu luare-aminte;
Bucură-te, că prin mărturia lui, te cunoaștem și noi, Sfinte;
Bucură-te, că mucenicia ta se vădește;
Bucură-te, că jertfele tale ne întăresc duhovnicește;
Bucură-te, că râvna ta pe toți îi uimește;
Bucură-te, că puterea ta ne întărește;
Bucură-te, că viața ta chip al nevoinței spre desăvârșire ne este;
Bucură-te, că cinstirea ta e bucurie ce odihnește;
Bucură-te, Sfinte Nichifor, mult-pătimitorule, prietenul tuturor în nevoi!
CONDACUL 9
Deși ți-ai pierdut vederea trupească și trupul ți-era măcinat de boală, trăiai cu desăvârșire cu mintea și inima la cele înalte. Cântai ca un înger, precum Pantelimon, mitropolitul din Hios, a mărturisit, cunoscând Cuvioase pe de rost troparele și Apostolul, căci ți-era foarte dragă ascultarea de protopsalt. Și în fiece seară erai în Paraclisul Sfântului Lazăr, al leprozeriei, unde se adunau bolnavii pentru Pavecernița și Canonul Maicii Domnului, Maica îndureraților. Pentru aceasta îi cântăm Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, cu dragoste sfântă: Aliluia!
ICOSUL 9
Cei ce te auzeau cântând Axionul rămâneau uimiți, întrebându-se: „Ce glas îngeresc este acesta?” Harul lui Dumnezeu te-nveșmântase, Sfinte, căci, cu cât trupul ajungea mai neputincios, cu atât sufletul se înălța mai mult. Căci, deși nu spuneai, vedeai duhovnicește și simțeai îngerește. Pentru aceasta cântăm ție:
Bucură-te, că ai dobândit viață îngerească;
Bucură-te, că nu mai aveai vreo nevoie trupească;
Bucură-te, că te-ai depărtat de orice dorință lumească;
Bucură-te, că sufletul, prin nevoință l-ai făcut să se întărească;
Bucură-te, că viața ta, în lume, este de mare folos să se cunoască;
Bucură-te, că mângâiere ești celor ce vor să te cinstească;
Bucură-te, că ai învățat lumea să nu cârtească;
Bucură-te, că s-au minunat cei ce auzeau cântarea ta îngerească;
Bucură-te, că ai luminat sufletele cu dăruirea ta monahicească;
Bucură-te, că ai uimit prin viața ta mucenicească;
Bucură-te, că te avem grabnic folositor și ocrotitor în lupta cea duhovnicească ;
Bucură-te, Sfinte Nichifor, mult-pătimitorule, prietenul tuturor în nevoi!
CONDACUL 10
Dar Dumnezeu, care are rânduielile Sale tainice, a pus capăt acestei boli crunte. Căci descoperindu-se leacul pentru lepră, Sfântul Antim, părintele tău, cel împodobit cu multe daruri, te-a trimis la spital în Atena, încredințându-te, la cei 67 de ani ai tăi, spre îngrijire unui alt monah lepros, Evmenie. „Ai mare grijă de comoara pe care ți-a trimis-o Preasfânta, îi scria părintele tău, căci ai să te folosești mult în viața ta de viața lui! Acesta este monah desăvârșit. Și vei fi și tu desăvârșit dacă îi vei sluji până la sfârșitul vieții!” Pentru grija pe care Sfinții, atât de dragi ție, permanent ți-au purtat-o, cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!
ICOSUL 10
Toată viața ta te-ai lăsat întru toate în voia lui Dumnezeu, Sfinte, drept pentru care ai simțit mereu purtarea Sa de grijă pentru tine. Și necontemit Dumnezeu a trimis ție cele de trebuință. Deși erai orb, cu picioarele neputincioase, cu trupul ros de boală și răbdând în tăcere cumplite suferințe, ai rămas blând, smerit, supus și binevoitor, mereu purtând grijă să nu împovărezi pe cineva. Pentru aceasta cântăm ție:
Bucură-te, că 41 de ani rugăciunea ta s-a înălțat în leprozeria din Hios;
Bucură-te, că Dumnezeu te-a adus la Atena, ca să nu stea lumina sub obroc;
Bucură-te, că tot timpul ai fost blând și smerit, nevrând să te plângi, deloc;
Bucură-te, că n-ai cerut niciodată nimic, ca să nu superi pe nimeni, în orice loc;
Bucură-te, că de tânăr te-ai ridicat deasupra nevoilor firii omenești;
Bucură-te, că ai primit și practicat rugăciunea inimii, râvnind la cele cerești;
Bucură-te, că mintea ta era în Cer, deși erai chinuit de grele suferințe trupești;
Bucură-te, că tuturor te arătai cu pace și blândețe, povățuindu-i în cele duhovnicești;
Bucură-te, că luminai pe cei ce te întâlneau;
Bucură-te, că întăreai pe cei ce grozav sufereau;
Bucură-te, că cei întristați și încercați, pe tine fierbinte rugător te aveau;
Bucură-te, Sfinte Nichifor, mult-pătimitorule, prietenul tuturor în nevoi!
CONDACUL 11
S-a dus vestea că în Spitalul de boli infecțioase din Atena este un părinte duhovnicesc ales și mulți oameni te-au cercetat, Sfinte, împovărați fiind de mari nevoi sau deznădăjduiți. Încă și ierarhi veneau la tine pentru sfat de taină și povață. Pentru aceasta, slăvim pe Cel Ce răsplătește tuturor răbdarea și Îi cântăm: Aliluia!
ICOSUL 11
Lucru anevoie de înțeles s-a petrecut atunci, Sfinte Nichifor, căci tu, cel schilodit de boală și orb, aduceai mângâiere celor neputincioși cu sufletul și cu trupul. Bolnavi și mulțime de străini umpleau mica și modesta-ți chilie din spital, și toți plecau cu pace și nădejde, căci dobândeau sănătate sufletească din preaplinul lumii tale duhovnicești. Pentru aceasta cântăm ție:
Bucură-te, că prin nevoință dobândind trezvia și isihia, oamenii te lăudau;
Bucură-te, că rugăciunea cu smerita cugetare, neîncetat, la tine se-mpleteau;
Bucură-te, că aceastea dar neprețuit de la părintele tău, Sfântul Antim, erau;
Bucură-te, că Sfinții Antim și Nectarie, darul acesta de la Cuviosul Pahomie din Hios îl aveau;
Bucură-te, că și tu, fiului tău duhovnicesc, Părintele Evmenie, l-ai dat;
Bucură-te, că Dumnezeu, după mulți ani de cereri, lui îndrumător te-a arătat;
Bucură-te, că dulceața ta duhovnicească pe mulți i-a desfătat;
Bucură-te, că de lucrarea ta sfântă mulți s-au bucurat;
Bucură-te, că pe tineri pravila rugăciunii i-ai învățat;
Bucură-te, că tu însuți te rugai pentru toți, cu adânc oftat;
Bucură-te, Sfinte Nichifor, mult-pătimitorule, prietenul tuturor în nevoi!
CONDACUL 12
Călătoria ta pământească s-a încheiat, Sfinte, la Atena, în vârstă fiind de 74 de ani, căci ai plecat spre Cele Sfinte, înfățisându-te înaintea Domnului cu toate roadele nevoințelor tale. Te-a petrecut atunci mulțime multă de popor – bolnavi, prieteni, ucenici – până la mormânt, având credința că te vei ruga pentru ei și în Cer. Pentru aceasta, slăvind pe Cel Care dă cinstire celor ce-L slăvesc, cântăm cu bucurie: Aliluia!
ICOSUL 12
Sfințenia ta era cunoscută tuturor încă de atunci, Sfinte Nichifor, scriindu-se despre tine: „A fost un monah neagonisitor, lepros, orb și aproape paralizat. Cu toate acestea, privirea sa stinsă era pătrunsă de lumina sfințeniei, buzele sale tremurânde păstrându-și surâsul ceresc până la ultima suflare (…) a fost o făclie luminoasă a Bisericii lui Hristos.” Și aceasta s-a și adeverit, căci sfintele tale moaște, răspândind bună mireasmă, dăruiesc noian de vindecări și binecuvântări tuturor celor care le cinstesc. Pentru aceasta cântăm ție:
Bucură-te, că moaștele tale izvorăsc bună mireasmă și har;
Bucură-te, că vii în trup și-i ajuți pe cei bolnavi, dând mare dar;
Bucură-te, că vii aievea la slujbe și intri în Sfântul Altar;
Bucură-te, că învălui cu mireasma ta pe toți cei ce se roagă ție, când sunt în amar;
Bucură-te, că reverși noian de tămăduiri celor ce cer al tău ajutor;
Bucură-te, că vii în vis aducând mângâieri și încurajări tuturor;
Bucură-te, că alungi demonii de la cei chinuiți de duhul cel chinuitor ;
Bucură-te, că transmiți în vis cele de folos oamenilor;
Bucură-te, că tămăduiești pe cei cu boli fără de leac și le ești mângâietor;
Bucură-te, că aduci pacea în familii și dai spor;
Bucură-te, că răspunzi de-ndată, precum Sfântul Mina, fiind degrab-ajutător;
Bucură-te, Sfinte Nichifor, mult-pătimitorule, prietenul tuturor în nevoi!
CONDACUL 13
O, Sfinte al lui Dumnezeu Nichifor, prietenul tuturor, vino degrab și ajută-ne nouă, celor ce cu drag te chemăm în ajutor. Roagă pe Milostivul Dumnezeu să ridice povara încercărilor și neputințelor noastre și să ne dea credință mărturisitoare, ca împreună cu toți sfinții să Îi cântăm: Aliluia! (acest Condac se zice de trei ori)
Apoi se citește Icosul 1 și Condacul 1, apoi aceste rugăciuni:
Rugăciune
Doamne, Care prin rânduiala Ta cea sfântă, Ți-ai ales prieteni dintre oameni, ca să mijlocească nouă cererile, te rugăm, primește rugăciunile Preacuratei Maicii Tale, ale Sfântului Nichifor cel Lepros mult-pătimitorul și ale tuturor Sfinților Tăi, pentru ca tot omul cel chinuit sufletește și trupește să primească mila Ta cea a toate vindecătoare, iertarea păcatelor și viață veșnică.
Apără țara aceasta și poporul ei, păstrând vie, până la a doua venire a Ta, dragostea ce ți-o poartă, cinstind pe Preacurata Ta Maică și pe toți Sfinții, cu care slăvindu-Te, să ne mântuim. Amin!
Rugăciune la vreme de îngrijorare și de teamă
Sfinte Cuvioase Părinte Nichifor, grozavă spaimă, neputință și cumplită frică de moarte ne încolțesc, tulburându-ne sufletul și trupul. Nimic din cele ale lumii nu are putere să ne aducă liniște și să facă să înceteze furtuna și zbuciumul lăuntric. De aceea, cu smerenie și cu inima zdrobită venim înaintea ta, aflând că pe tine te-a dăruit Dumnezeu ca ocrotitor și izbăvitor în vreme de cumplite boli. Tămăduiește neputința noastră sufletească și slobozește-ne din robia gândurilor deșarte și a îngrijorărilor, căci ne-am înălțat cugetul cu nerușinare, socotind că Dumnezeu nu mai poartă grijă de lume. Învață-ne să punem înaintea Domnului tot zbuciumul inimii noastre, ca astfel, să nu ne mai aflăm depărtați de mila și pacea Sa cea mângâietoare. Și rânduiește ca, astfel făcând, să ajungem la lumina cunoștinței celei mântuitoare, și sufletul, și trupul să se bucure de sănătate deplină, mereu știind că Domnul Hristos veșnic ne iubește, nemărginit mai mult decât o vom putea face noi vreodată. Amin.
Rugăciune de încredințare în purtarea de grijă a lui Dumnezeu
Cuvioase Părinte Nichifor, tu ai trecut prin cumplita boală a leprei, iar prin răbdarea și mulțumirea ta către Domnul, te-ai umplut de lumina dumnezeiască și te-ai făcut asemenea Sfinților Mucenici. Curățește-ne și pe noi de lepra împătimirilor după cele pământești, ca izbăvindu-ne sufletul din îndulcirea cea rea, să se curățească de stricăciunea și de neascultarea pe care le-am lucrat în fiece zi a vieții noastre, nesocotind poruncile Lui Dumnezeu. Ajută-ne ca, măcar în acest ceas de mare strâmtorare, să-L vedem pe Domnul, să înțelegem și să ascultăm, cu iubire smerită, mântuitoarele Sale cuvinte, ca astfel să ne găsim pe noi înșine, cei care n-am încetat să ne risipim în mulțime de deșertăciuni și lucruri de nimic. Pune în noi putere, ca să biruim în lucrarea cea lăuntrică și în schimbarea cea a bună a minții și astfel, cu dragoste și cu recunoștință, să ne încredințăm deplin viața în mâinile Domnului, săvârșind aceasta cu credință în Tatăl și Fiul și Sfântul Duh. Amin.
Rugăciune obștească pentru toți cei în suferință, pentru toate cadrele medicale și pentru toți cei care îi slujesc, în felurite chipuri, pe cei suferinzi
Sfinte Părinte Nichifor, cu privirea ta cea milostivă cuprinzându-ne, acoperă-ne pe toți cu darul Preasfântului Duh și sădește în sufletele noastre sămânța cea sfântă a dragostei jertfelnice pentru aproapele nostru. Risipește, Cuvioase, urâciunea răcelii sufletești, cea plină de egoism, ca luminându-ne cu binecuvântata dragoste frățească, să-i îmbrățișăm pe toți în rugăciune și să purtăm împreună suspinele și durerile tuturor celor care se află în boală ori în grea mâhnire, având noi deplină nădejde în purtarea de grijă a Atotputernicului Dumnezeu. Ajută-ne ca nu cumva, din pricina fricii și a patimilor noastre spurcate, să-i smintim pe cei care, din dragoste pentru aproapele, îl slujesc cu jertfelnicie. Acestor ostenitori spre binele aproapelui dăruiește-le putere și înțelepciune, ca prin tot ceea ce săvârșesc, să le strălucească în inimi dragostea lui Dumnezeu pentru om. Încă te rugăm, Sfinte Nichifor, primește-i pe toți cei care, din pricina acestei molime cumplite, au trecut în veacul cel neclătinat și nepieritor, mijlocește la Înduratul și Milostivul Judecător spre iertarea păcatelor lor, mângâie și îmbărbătează pe toți cei care au rămas în urma lor îndoliați și întristați. Pe orfani și pe văduve îi veghează și îi întărește în credința cea adevărată, întrarmându-i cu nădejdea întâlnirii cu cei dragi adormiți, în ziua cea neînserată. Pe tot omul ce se roagă ție cu dragoste și cu credință nu îl trece cu vederea, ci mai vârtos îl binecuvintează, îl ocrotește și îl înarmează cu răbdare și curaj, că să se preaslăvească Unul în Treime Dumnezeu, cel minunat întru sfinții Săi. Amin.
Preotul face otpustul obișnuit.
