După evenimentele din decembrie 1989, a apărut un fenomen deosebit de îngrijorător și anume apariția unor „alternative spirituale”, deosebit de tentante pentru foarte mulți oameni, din păcate chiar dintre creștinii cu o viață cât de cât religioasă serioasă. Acest fenomen a apărut pe fundalul transformării societății, al ruperii ei de valorile moral-religioase autentice ce presupun angajament, seriozitate, efort susținut și consecvență și adoptarea de către foarte mulți oameni a unui mod de gândire și trăire superficială, comodă, lipsită de prea mare efort sufletesc și trupesc, cu aplecare deosebită spre o „magie instant”, care rezolvă toate problemele (trupești, sufletești, sociale, materiale) fără o lucrare și implicare serioasă a persoanei. Motivele pentru care se recurge la asemenea alternative sunt multiple și variate: boli grave, eșecuri familiale sau sociale, datorii materiale și financiare de foarte multe ori greu de acoperit, dorința de propășire materială rapidă, dobândirea facilă a „păcii interioare, a armoniei interioare, cu lumea (cosmosul?)” etc.1
Dacă unele practici și-au făcut loc pe plaiurile noastre de foarte multă vreme, altele sunt mai noi și proliferează alarmant. Este vorba de yoga (pilates!), radiestezie, reiki, bioenergie, cristaloterapie, toate găsindu-se sub umbrela deosebit de generoasă a fenomenului New Age. Modul în care aceste practici își fac loc în viața oamenilor este în primul rând „de la om la om”, din auzite de la cunoscuți și mai nou prin intermediul mijloacelor mass-media. În plus, există două aspecte foarte periculoase care trebuie accentuate: la noile mișcări religioase adepții sunt recrutați de către cei care frecventează aceeași biserică ortodoxă ca și ei; conducătorii mișcărilor new-age-iste susțin că nu este necesar ca cei care vin la ei să părăsească biserica, ci din potrivă, îi îndeamnă să participe la slujbele bisericii, dându-le impresia falsă că sunt în perfectă consonanță cu învățătura cea dreaptă.2
New-Age (Noua Eră) este o denumire preluată din astrologie. De fapt este o sinteză de hinduism și budism, cu elemente de teosofie și alte concepții religioase. Un amestec bizar și foarte periculos, ce se mulează perfect pe curentul globalist relativist promovat la nivel mondial. Astrologii susțin că la fiecare 2100 de ani se intră într-o nouă eră, acum fiind era „Vărsătorului”. De asemenea se susține că Binele și Răul, sunt două puteri care se completează reciproc. Hristosul evanghelic ține de era veche , a „Peștilor”, acum fiind în faza de așteptare a „noului Hristos”. Primul nu a fost Dumnezeu și Om, ci doar un mare inițiat, mentorul erei Peștilor. Toți oamenii sunt purtători de energie, având puteri intuitive, magice, puteri „tămăduitoare”. Reîncarnarea este soluția pentru omul contemporan. Nu există o singură religie adevărată, fiecare din religiile lumii dețin „o parte” de adevăr, astfel că împreună alcătuiesc „adevărul întreg”. Așadar, e vorba de o bombă ideologică deosebit de complexă și eficientă.3
Yoga își are originea în credințele orientale, în hinduism și însemnă în sens ascetic „dezlegare” sau „disociere”, iar în sens mistic înseamnă „unire” sau „legare prin meditație”. Cei ce au practicat yoga, au afirmat că „meditația” era de fapt o atitudine pasivă, extrem de nocivă, care avea drept scop depersonalizarea omului, anularea propriei conștiințe de sine și a voii proprii, prin diferite tehnici și metode amestecate cu mistica orientală păgână și politeistă. De cele mai multe ori aceste „tehnici” se bazează pe o sexualitate orgiastică, pornografie și desfrânare în toată puterea cuvântului. Rezultatul este fără îndoială demonizare, cu sechele pentru toată viața.
Radiestezia era inițial o metodă prin care cei „inițiați” descopereau diferite zăcăminte subterane sau izvoare de apă, cu ajutorul unor instrumente specifice, pe principiul că zăcămintele și apa „transmit” anumite semnale specifice (radiații energetice). Ulterior, prin aceleași instrumente (bagheta, pendulul etc.), dar și a altora „moderne”, cei „inițiați” pretind că pot să depisteze anumite boli și să le vindece, întrucât, ei afirmă că toate bolile, organele și remediile au o frecvență de vibrație specială.4
Reiki în traducere directă înseamnă „spiritul și energia universală”. Este una din formele cele mai noi ale radiesteziei, avându-l ca inițiator pe japonezul Mikao Usui. Folosind modalitatea punerii mâinilor „purtătoare de energie”, cei inițiați în practica reiki pretind că vindecă bolile, transmit calm psihologic și o stare de bună dispoziție generală. Adepții acestei mișcări urmează anumite cursuri, primesc „grade” (I,II,III și Maestru), sunt „conectați” la surse de energie universală și ca urmare pot „vindeca” gratis sau contra cost. Între practicile care dovedesc în mod clar șarlatania amintim „puterea” de a vindeca de la distanță, acționând doar asupra unei fotografii sau tehnica „Money reiki”care poate „rezolva” problemele de natură financiară ale credulilor.
Bioenergia adică „puterea sau energia vieții”, este înrudită îndeaproape cu reiki, întrucât terapeuții acestei tehnici pretind că sunt înzestrați cu anumite puteri „cosmice” ale măinilor, „o taină” pe care o au de la naștere. Ca modalități de tratare, unii ating pacienții cu mâinile, alții operează de la distanță, „curățindu-le” aura, iar apoi încercând să le „reașeze energiile deranjate”din organism.
Cristaloterapia (terapia cu ajutorul cristalelor sau pietrelor) împreună cu Cromoterapia (terapia cu ajutorul culorilor) sunt alte două „alternative” de păcălire a celor creduli. Ca urmare a influenței acestor tehnici „miraculoase”, ce se bazează pe ideologii cel mult infantile, vom putea vedea ușor pe mulți oameni purtând tot felul de pietricele colorate, ori anumite obiecte în culori care mai de care mai stridente (ne amintim de celebra „cravată- flacără violet”), gesturi care urmăresc obținerea sănătății și prosperității într-un mod „magic”.5
Toate aceste „alternative spirituale” pe care le-am prezentat succint sunt rezultatul alienării spirituale a societății în care trăim. Spiritualitatea autentică, păstrată nealterată în tradiția ortodoxă, a rămas din păcate necunoscută sau neînțeleasă, omul dorind, din superficialitate, ignoranță și comoditate , mijloace magice de rezolvare a tuturor problemelor instant. Pericolul acestor „alternative” constă în faptul că ele nu au nimic a face cu adevărăta credință, periclitând uneori chiar sănătatea mintală și fizică a celor înșelați.
Având în vedere că, din punctul de vedere al multor teologi și antropologi, credința este o stare de spirit născută odată cu ființa umană, rezultă în mod obligatoriu că necredința este nefirească, prin lipsa de credință omul megând împotriva firii și prin aceasta provocându-și singur rău. Așa cum o stare sufletească negativă, cum este supărarea, influențează negativ și trupul, provocându-i boli, la fel și necredința, ca o altă stare de suflet negativă, are o influență nedorită asupra trupului. Acest lucru îl afirmă chiar oamenii de știință. Astfel, echipa de cercetători a medicului american Harold Kening, după studii îndelungate, a ajuns la concluzia că persoanele care nu au nici o legătură cu credința, au un sistem imunitar sensibil. Mai mult, studiul arăta că persoanele ce nu aveau legătură cu biserica aveau un procent de decese asemănător cu cel al fumătorilor. În 1983, psihiatri și neurologi germani de renume, au firmat cu tărie despre credința creștină că este singura filosofie, singura psihologie și singura morală a umanității.6
„Lucrul de care avem trebuință cel mai mult în ziua de astăzi este rezistența duhovnicească la provocarea Noii Ere. Vom reuși lucrul acesta dacă vom dezvolta anticorpi duhovnicești: dacă vom cunoaște, vom iubi și vom trăi Tradiția noastră ortodoxă. Această tradiție, are ca element definitoriu persoana în libertatea, unicitatea și alteritatea ei, ca valoare absolută și care nu poate fi scoasă la mezat; persoana nu ca existență individuală, ci ca împărtășire și legătură. Fiecare mănăstire și fiecare parohie este chemată să fie centru al unei astfel de rezistențe.7”
Autor: Pr. Ciprian Robu
1. Pr. Prof. Dr. Vasile Gordon, Cateheze pastorale pe înțelesul tuturor, vol. II, Ed. Sophia, București, 2012, p. 205.
2. Ibidem, p. 206.
3. Ibidem, p. 207.
4. Ibidem, p. 207.
5. Ibidem, p. 208.
6. Arhim. Vasilios Bacoianis, Cum să trăiești o viață lungă și binecuvântată, trad. de pr. Victor Manolache, Editura de Suflet, București, 2011, pp. 88-90.
7. Pr. Arsenie Vliangoftis, Ereziile contemporane- o adevărată amenințare, trad. de ieroschim. Ștefan Nuțescu, Ed. Evanghelismos, București, 2006, pp. 234-235.
