†
Sfinților ai Bunului Dumnezeu, slabă este credinţa noastră, săracă ne este inima noastră, risipită ne este mintea şi nevrednici suntem de ajutorul vostru; dar mare este dragostea voastră faţă de tot omul care vă cheamă în ajutor. Aşa învrednicindu-ne şi noi de binefacerile voastre, cu gând smerit şi cu evlavie cădem înaintea voastră, ne închinăm şi cu buze necurate vă sărutăm cu recunoştinţă icoana şi vă mulţumim că nu ați trecut cu vederea cererile noastre, ci, după obicei, v-ați arătat grabnic ajutători. Ne-ați ajutat, Sfinților, când grele încercări şi teamă ne-au cuprins, iar acum, cu lacrimi vă rugăm, primiți mulţumirea, recunoştinţa şi dragostea noastră, ca ale unor robi nevrednici. Degrabă ați împlinit cererile noastre. Întăriți-ne să împlinim şi noi poruncile lui Dumnezeu. Precum nu ați şovăit a ne izbăvi de necazuri şi a tămădui trupurile noastre, nu şovăiți a curăţi şi sufletele noastre de toată întinăciunea. Înțelepțiți-ne, Sfinților, cu rugăciunile voastre, să nu ne punem nădejdea în oameni, în mintea noastră sau în sănătatea trupurilor noastre, ca să nu fim ruşinați. Iar pentru că întinați şi robiți de patimi suntem noi şi nu avem îndrăznire către Domnul, vă rugăm, Sfinților ai noștri, ca aşa cum ne-ați ajutat până acum, să ne fiți nouă sprijinitori, cu rugăciunile voastre către Hristos Dumnezeu, ori de câte ori furtuna încercărilor se va abate asupra sufletelor noastre.
Vă rugăm, ocrotiți cu rugăciunile voastre şi pe robii lui Dumnezeu (numele), pe toţi cei care ne-au cerut să ne rugăm pentru dânşii, pe toţi cei bolnavi, necăjiţi sau ispitiţi, pe toţi cei care au nevoie de ajutorul vostru şi pe tot poporul binecredincios. Amin!
