Slăbirea (dispariția) vieții spirituale familiale (2)

În aceeași categorie a formelor denaturate ale vieții de familie intră și relațiile nefirești de natură homosexuală. Nu este cazul să mai discutăm despre atitudinea Bisericii față de astfel de anomalii. Ceea ce este mai dramatic este faptul că se caută cu disperare transformarea acestor relații în parteneriate civile recunoscute de stat și drept urmare legitime . Pasul următor, poate mai grav decât acesta, este posibilitatea înfierii de copii de asemenea cupluri, cu urmări grave asupra creșterii, educării și integrării sociale a respectivilor copii. Nu mai puțin nocive sunt toate devierile de natură sexuală, cuprinse în deja celebra sintagmă LGBTQ, care înglobează suma tuturor pervertirilor firii umane, patimi ce coboară omul sub nivelul animalității. Se adaugă în mod necesar la această paletă de anormalități și legalizarea și încurajarea prostituției, apoi fecundarea in-vitro și nu în ultimul rând mișcarea feministă, ca o mișcare ce aduce cu sine „emanciparea femeii de sub dictatura bărbatului și a societății condusă de acesta”. Toate aceste denaturări ale ființei umane și a noțiunii de familie au ca rezultat direct pierderea oricărui sistem de ghidare morală și ca urmare, efectele secundare nu au întârziat să apară și din păcate se amplifică.
O altă categorie de cauze o constituie conflictul dintre generații dintre membrii familiei, care îi face pe tineri să trăiască având iluzia unei libertăți prost înțeleasă, care conduce la libertinaj și viețuire pătimașă. Un factor esențial în acest fals conflict îl constituie influența mijloacelor de informare în masă, care transformă conștiința neexperimentată a tânărului și o exploatează cu perfidie, alimentându-i atitudinile rebele, iluzia atotputerniciei, a posibilităților fără margini și fără responsabilități, inoculându-i în mod voit și subliminal sexualitatea ca mod de viață.
Căsătoriile mixte sunt o altă problemă majoră pentru omul contemporan. Având ca argumentație iubirea care nu se lasă condiționată de nici o „dogmă retrogradă”, excluzând din aceast peisaj cu totul importanța apartenenței la o anumită comunitate ( ceea ce aduce cu sine anumite drepturi și responsabilități) și mergând pe sloganul atât de fals că „Dumnezeu este același” pentru toate credințele, se ajunge de cele mai multe ori la diferențe familiale irecuperabile. De cele mai multe ori, datorită diferențelor culturale, de credință sau familiale, cei doi parteneri ai relației mixte rămân necununați, iar copiii nebotezați.
La acestea toate se adaugă și ușurința cu care astăzi se pot desface căsătoriile din punct de vedere legal, al statului. Cu o simplă „înțelegere amiabilă notarială” se poate dizolva actul de căsătorie civilă. Numărul divorțurilor este în creștere alarmantă datorită ușurinței cu care se poate „desface” căsătoria. La aceasta contribuie în mod esențial și faptul că astăzi, căsătoria nu mai este concepută ca o unitate indisolubilă realizată prin lucrarea harului dumnezeiesc, ci doar un simplu contract social, încheiat cu posibilitatea „rezilierii”, chiar și unilaterale.
Toate aceste situații provin din slăbirea sau chiar dispariția vieții spirituale adevărate a familiei, cauzate de lipsa de instrucție, de educație religioasă și de negarea valorilor creștine. Ateismul materialist și secularizarea și-au pus amprenta puternic pe sufletele oamenilor, modificându-le în mod dramatic modul de a înțelege viața și familia, orientându-i doar spre urmărirea bunăstării materiale, uitând de Dumnezeu și de semeni.
În acest context de idei, se impune cu necesitate din partea slujitorilor Bisericii un efort susținut de intensificare a catehizării în scopul „reîncreștinării” oamenilor. Trebuie accentuată ideea că familia își are modelul și izvorul natural și supranatural în Taina Sfintei Treimi. Așa cum iubirea este liantul din sânul Sfintei Treimi, tot stfel, iubirea este fermentul care leagă, unește și proiectează spre veșnicie familia.
Familia creștină sănătoasă ia naștere doar în Biserică, prin Taina Cu nuniei, ca lucrare harică a Duhului Sfânt. Drept urmare, suntem datori să conștientizăm tinerii că orice formă de conviețuire, fără binecuvântarea lui Dumnezeu, nu este îngăduită. În același timp, se impune ca duhovnicii să fie foarte atenți în abordarea acestor forme parazitare ale vieții de familie (concubinaj, adulter, homosexualitate etc.), căutând cu orice preț salvarea oamenilor din aceste păcate grele, mai ales în scaunul spovedaniei, firește.
De mare importanță este catehizarea tinerilor care se căsătoresc, precum și obligativitatea ca ei să se spovedească și să se împărtășească înainte de Taina Cununiei. Se impune apoi ca la săvârșirea Logodnei și a Cununiei, să se țină întotdeauna un cuvânt de învățătură în care să se explice importanța, simbolismul și sensul profund teologic al slujbei săvârșite, precum și drepturile și responsabilitățile ce revin soților în cadrul căsniciei. De asemena, este esențial ca și tânăra pereche să cunoască scopurile familiei creștine, insistând în special asupra importanței nașterii de prunci, avertizând că orice mijloc contraceptiv este o barieră împotriva vieții. De asemenea, trebuie atenționați mirii de gravitatea săvârșirii avortului și de consecințele grave ce decurg din săvârșirea acestui păcat.
O măsură ce ar trebui impusă în practica liturgică a Bisericii noastre este aceea de a nu administra slujba Logodnei separat, cu mult înaintea Cununiei, aceasta pentru că mulți oameni cred că prin această ierurgie se oferă posibilitatea începerii vieții intime de cuplu. Drept urmare, mulți consideră această slujbă suficientă și abandonează primirea Tainei Cununiei și ulterior mulți se despart. Logodna este doar o făgăduință, o promisiune și nu ține locul Tainei Căsătoriei, astfel că ea nu dă dreptul de consumare a legăturii intime dintre parteneri.
O problemă serioasă și foarte gravă este cea a concubinajului. Astăzi, tot mai mulți tineri aleg „să locuiască împreună” înainte de căsătorie, uneori chiar îndemnați de părinți, pentru a verifica dacă sunt sau nu „compatibili” pentru împreună viețuire. Această situație este o capcană demonică, o amăgire, căci odată ajunși în aceeași casă, va începe viața de cuplu, cu tot ce presupune ea, o viață desfrânată, fără nici o binecuvântare. Preoții trebuie să fie neîndurători cu asemenea spețe, îndemnând la spovedanie și revenire pe calea cea firească a celor doi, prin pocăință sinceră și îndreptare.
Problema căsătoriilor mixte este una din ce în ce mai acută, mai ales în contextul celor ce au ales să trăiască în străinătate. Aici li se oferă ocazia căsătoriilor mixte, dar din dorința de a trăi cu binecuvântarea Bisericii, vin să se căsătorească după legea ortodoxă. Este de preferat ca asemenea cununii să nu se facă, sau să se facă după convertirea prealabilă a părții eterodoxe. În cazul în care acest lucru se refuză, este absolut necesară opinia ierarhului locului. În acest ultim caz, după oficierea căsătoriei, preotul e dator să se îngrijească de partea ortodoxă a familiei, să vegheze la păstrarea în condiții normale a elementelor de credință specific ortodoxe, dar în aceeași măsură să se asigure de respectarea credinței celuilalt soț, într-un climat de pace și bună conviețuire reciprocă.
Unul din fenomenele pe care trebuie să le urmărească slujitorii bisericii în parohiile de care răspund este acela al „copiilor străzii”, pentru care trebuie să depună eforturi susținute. Împreună cu membrii comunității, în măsura posibilităților materiale, trebuie să caute să îi atragă pe acești copii, victime nevinovate ale societății decăzute în care trăim, să îi călăuzească spre un drum normal de viețuire, oferindu-le ajutoare, creându-le condiții de școlarizare și studiu, oferindu-le asistență medicală. Aceeași grijă trebuie să fie arătată și celor care se găsesc în lipsuri și neputințe: bătrâni, bolnavi, neputincioși etc.
În același context al slăbirii și dispariției vieții duhovnicești se mai încadrează două aspecte fundamentale. Mai întâi problema atât de complexă a „bolilor spirituale” care macină din plin omul secolului nostru și apoi prblema „alternativelor spirituale” care se regăsesc în cele mai subtile și perfide oferte spirituale cu care este ispitită omenirea de astăzi.

[1]  Pr. Prof. Dr. Nicolae D. Necula, Tradiție și înnoire în slujirea liturgică, vol. I, ediția a II-a, Ed. Trinitas, București, 2014, pp 567-568.

[2]  Pr. Prof. Gleb Kaleda, Biserica din casă, trad. din limba rusă de Lucia Ciornea, Ed. Sophia- Cartea Ortodoxă, București, 2008, pp. 221-223.

[3]  Ibidem, pp. 225-227.

[4]  Pr. Prof. Dr. Nicolae D. Necula, op. cit., pp 568-569.

[5]  ***, Ce ar trebui să știe tinerii despre nuntă și viața de familie, trad. de Gheorghiță Ciocioi, Editura de Suflet, București, 2015, pp. 92-93.