Acasa Blog Pagina 2

Rugăciunea unui păcătos

0

Rugăciunea unui păcătos

Doamne şi Stăpânul vieţii mele, îmi recunosc şi îmi mărturisesc toate păcatele pe care le-am făcut în toată vremea şi în tot locul! Am greşit umblând după voile păcătoase ale trupului! Te-am mâniat! Te-am scârbit! Te-am supărat! Te-am întristat!
Iar Tu, cu bunătatea Ta de multe ori mi-ai întins Sfântul Tău Trup şi Scumpul Tău Sânge, voind să Te uneşti cu mine, dar eu am căzut iar, şi iar, robindu-mă păcatului.
Nădăjduiesc la mila şi la bunătatea Ta, care primeşte pe tot sufletul cel necăjit şi întristat! Prin glasul Proorocului David Tu ai spus că: Inima înfrântă şi smerită Dumnezeu nu o va urgisi! Adevărate sunt cuvintele Tale, că nu i-ai depărtat pe cei care au venit la Tine cu umilinţă şi cu pocăinţă.
De aceea gândindu-mă la înfricoşata Judecată, văzându-mă lipsit de faptele bune, neavând nici un răspuns bun, îmi plec genunchii rugându-Te să mă ierţi, să mă primeşti şi să nu îmi spui că nu mă cunoşti, că amar îmi va fi mie depărtându-mă pentru veşnicie de la Faţa Ta cea plină de strălucire, ca să merg în întunericul cel mai de jos.
Te rog dă-mi putere în credinţă, înţelepciune, nădejde şi dragoste, împreună cu toate virtuţile creştineşti! Întăreşte-mă şi scapă-mă de boli, de necazuri şi de vrăjmaşi, şi pentru rugăciunile Maicii Tale Preacurate, ale Sfinţilor Îngeri şi ale tuturor Sfinţilor mântuieşte-mă de veşnica osândă şi mă fă părtaş Împărăţiei Tale, ca în veşnicie să văd şi să mă bucur de slava Ta, Doamne acum și pururea și în vecii vecilor! Amin!

Rugăciune către Preasfântul Duh a Sfântului Simeon Noul Teolog

0

Rugăciune către Sfânta Cuvioasă Parascheva

Vino, lumină adevărată, vino, viață veșnică, vino, taină nerostită, comoară fără de nume, chip dincolo de orice înțelegere, bucurie fără de sfârșit, vino, lumină neînserată, așteptare neînșelătoare a celor ce vor aduce mântuirea!
Vino, ridicare a celor căzuți, vino, înviere a celor morți, vino, Atotputernice, Care pe toate le-ai făcut și pe toate le prefaci numai cu voia Ta! Vino, Cel Ce nu poți fi văzut, nici atins, Cel pururea nemișcat, dar Care Te miști pentru a Te pogorî la noi, cei ce viețuim în iad! Vino, nume mult dorit și îndelung slăvit, vino, bucurie veșnică, vino, cunună neveștejită!
Vino, Tu, pe Care atât Te-a dorit și Te dorește mult chinuitul meu suflet, Tu, Care m-ai despărțit de toate cele ale lumii și Care m-ai învrednicit să Te doresc pururea! Vino, suflarea și viața mea, vino, mângâiere a sărmanului meu suflet, vino, bucuria, slava și nesfârșita mea dulceață! Amin!

Acatistul Sfintei Xenia din Sankt Petersburg

0

Acatistul Maicii Domnului „Bucurie neaşteptată”

Troparul Sfintei Cuvioase Xenia, glasul al 7-lea:

Iubind sărăcia lui Hristos, acum te îndulcești de ospățul cel veșnic; cu nebunia cea părută ai rușinat nebunia acestei lumi, prin smerenia Crucii ai primit puterea lui Dumnezeu. Pentru aceasta, dobândind darul ajutorării prin minuni, Sfântă Xenia, roagă pe Hristos Dumnezeu să ne izbăvească prin pocăință de tot răul.

Condacul 1

Ție, celei alese, bineplăcutei lui Dumnezeu și nebunei pentru Hristos, Sfântă și fericită maică Xenia, care ai ales nevoința răbdării și relei pătimiri, cântare de laudă îți aducem toți cei ce cinstim sfântă pomenirea ta. Iar tu ne apără de vrăjmașii cei văzuți și nevăzuți, ca să strigăm ție: Bucură-te, Sfântă Xenia, rugătoare pururea bineprimită pentru sufletele noastre!

Icosul 1

Vieții îngerești ai râvnit, maică fericită, căci după moartea soțului tău ai lepădat frumusețea lumii acesteia și toate cele din ea: pofta ochilor, pofta trupului și trufia vieții, dobândind nebunia cea pentru Hristos. Pentru aceasta auzi acum de la noi smerite laude:
Bucură-te, că te-ai asemănat prin viața ta Sfântului Andrei celui nebun pentru Hristos;
Bucură-te, că lepădându-te de numele tău, cu numele celui adormit te-ai numit;
Bucură-te, că nebunia cea pentru Hristos ai început-o luând numele soțului tău Andrei;
Bucură-te, că numindu-te cu nume bărbătesc neputința femeiască ai lepădat;
Bucură-te, că toată avuția ta ai împărțit-o oamenilor buni și săracilor;
Bucură-te, că pentru Hristos ai primit sărăcia cea de bunăvoie;
Bucură-te, că prin nebunia ta ne-ai învățat să lepădăm cugetarea cea deșartă a acestui veac;
Bucură-te, bună mângâietoare a tuturor celor ce aleargă cu credință la tine;
Bucură-te, Sfântă Xenia, rugătoare pururea bineprimită pentru sufletele noastre!

Condacul al 2-lea

Văzând străină petrecerea ta, că ai defăimat toată odihna și bogăția lumească, rudeniile tale cele după trup te-au crezut ieșită din minți; dar locuitorii cetății lui Petru, văzând neagonisirea și sărăcia ta cea de bunăvoie, au cântat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 2-lea

Înțelepciunea cea dată ție de Dumnezeu ai ascuns-o, Sfântă Xenia, sub nebunia cea părută, în deșertăciunea marelui oraș viețuind ca o locuitoare a pustiei și înălțând neîncetate rugăciuni lui Dumnezeu. Iar noi, minunându-ne de această petrecere a ta, îți aducem unele ca acestea:
Bucură-te, ceea ce ai primit pe umerii tăi greaua cruce a nebuniei pentru Hristos, dată ție de Dumnezeu;
Bucură-te, ceea ce ai ascuns strălucirea harului prin nebunia cea părută;
Bucură-te, că ai dobândit darul înainte-vederii prin înalta ta smerenie și prin nevoința rugăciunii;
Bucură-te, că ai folosit darul tău spre binele și mântuirea celor în suferințe;
Bucură-te, ceea ce ca o mai înainte-văzătoare ai zărit suferințele omenești în necuprinse depărtări;
Bucură-te, ceea ce ai proorocit femeii celei bune despre nașterea fiului ei;
Bucură-te, că pentru acea femeie ai cerut prunc de la Dumnezeu;
Bucură-te, ceea ce ai învățat pe toți să alerge la Dumnezeu prin rugăciune;
Bucură-te, Sfântă Xenia, rugătoare pururea bineprimită pentru sufletele noastre!

Condacul al 3-lea

Cu puterea cea dăruită de sus ție de la Dumnezeu, bărbătește ai răbdat arșița și gerul cumplit, răstignindu-ți trupul cu patimile și poftele lui. Pentru aceasta, luminată fiind de la Duhul Sfânt, neîncetat ai strigat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 3-lea

Având, fericito, cerul ca acoperământ și pământul așternut trupului, ai lepădat plăcerile trupești de dragul împărăției lui Dumnezeu; iar noi, văzând o asemenea minunată viețuire, cu străpungere de inimă strigăm ție:
Bucură-te, că ți-ai dăruit oamenilor locuința ta pământească;
Bucură-te, ceea ce ai căutat și ai primit acoperământul ceresc;
Bucură-te, ceea ce, neavând nimic pe pământ, pe toți îi îmbogățești duhovnicește;
Bucură-te, ceea ce ne înveți răbdarea prin viețuirea ta;
Bucură-te, ceea ce ai arătat oamenilor dragostea lui Dumnezeu;
Bucură-te, cea împodobită cu roadele evlaviei;
Bucură-te, ceea ce ai arătat lumii răbdarea și nerăutatea;
Bucură-te, calda noastră mijlocitoare înaintea scaunului Celui Preaînalt;
Bucură-te, Sfântă Xenia, rugătoare pururea bineprimită pentru sufletele noastre!

Condacul al 4-lea

Prin blândețe și nerăutate biruit-ai, fericită maică, viforul vieții lumești ce tulbură cetatea lui Petru și ai dobândit despătimirea de cele stricăcioase. Pentru aceea și cânți acum lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 4-lea

Auzind despre tine că, pătimind pentru Hristos, dai mângâiere celor necăjiți, întărești pe cei neputincioși și îndrumi pe calea cea dreaptă pe cei rătăciți, oamenii aflați în suferință alergau la tine strigând:
Bucură-te, ceea ce ai iubit cu toată inima calea lui Hristos;
Bucură-te, ceea ce ai purtat cu bucurie crucea lui Hristos;
Bucură-te, ceea ce ai răbdat toate ispitele din partea lumii, trupului și diavolului;
Bucură-te, ceea ce ai cu îmbelșugare darurile lui Dumnezeu;
Bucură-te, ceea ce ai arătat dragoste pentru aproapele tău;
Bucură-te, ceea ce ai mângâiat pe oamenii aflați în suferință;
Bucură-te, ceea ce ai șters lacrimile celor ce plângeau;
Bucură-te, Sfântă Xenia, rugătoare pururea bineprimită pentru sufletele noastre!

Condacul al 5-lea

Stea purcezătoare de la Dumnezeu s-a arătat sfințenia ta, fericită Xenia, luminând zarea cetății lui Petru; că oamenilor ce piereau în nebunia păcatului le-ai arătat calea mântuirii, chemând pe toți la pocăință, ca să aducă lui Dumnezeu cântarea: Aliluia!

Icosul al 5-lea

Văzând cum te nevoiai în rugăciune, răbdând gerul și arșița, oamenii binecinstitori se străduiau să micșoreze patimile tale, aducându-ți îmbrăcăminte și hrană. Dar tu pe toate le împărțeai săracilor, voind a-ți păstra nevoința. Iar noi, minunându-ne de sărăcia ta cea de bunăvoie, îți spunem unele ca acestea:
Bucură-te, ceea ce ai suferit de bunăvoie arșița și gerul pentru Hristos;
Bucură-te, ceea ce în rugăciune ai petrecut necontenit;
Bucură-te, că ai izbăvit din multe nevoi cetatea lui Petru prin privegherile de toată noaptea;
Bucură-te, ceea ce de multe ori ai întors de la ea mânia lui Dumnezeu;
Bucură-te, ceea ce nopțile le petreceai pe câmp în rugăciune;
Bucură-te, ceea ce ai gustat dulceața raiului prin sărăcia cea duhovnicească;
Bucură-te, că prin această dulceață toate cele lumești le-ai lepădat;
Bucură-te, ceea ce petreceai cu totul în Dumnezeu;
Bucură-te, Sfântă Xenia, rugătoare pururea bineprimită pentru sufletele noastre!

Condacul al 6-lea

Sfințenia vieții tale, de Dumnezeu fericită, o propovăduiesc bogați și săraci, bătrâni și tineri, toți cei izbăviți prin tine de felurite boli, nevoi și necazuri. Pentru aceasta și noi, preamărindu-te, strigăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 6-lea

Strălucit-a slava nevoilor tale, fericită maică, atunci când aduceai pietre noaptea, în taină, pentru cei ce clădeau biserica cimitirului, ușurând astfel truda celor ce lucrau la ridicarea zidurilor. Cunoscând acestea și noi, păcătoșii, îți grăim:
Bucură-te, ceea ce ne înveți să săvârșim în taină fapte bune;
Bucură-te, ceea ce îi chemi pe toți să se nevoiască pentru dreapta credință;
Bucură-te, ceea ce ajuți celor ce zidesc bisericile lui Dumnezeu;
Bucură-te, ceea ce ai iubit sfințenia bisericilor;
Bucură-te, ceea ce ușurezi strădaniile noastre pe calea mântuirii;
Bucură-te, grabnică ajutătoare a celor ce aleargă la tine;
Bucură-te, bună mângâietoare a tuturor celor scârbiți;
Bucură-te, cerească ocrotire a cetății lui Petru;
Bucură-te, Sfântă Xenia, rugătoare pururea bineprimită pentru sufletele noastre!

Condacul al 7-lea

Voind a izbăvi de suferință pe doctorul care își plângea soția răposată, ai poruncit unei fecioare să alerge la Ohta și, aflându-și acolo soțul, să-l mângâie. Și făcându-se precum ai zis, mai apoi și ei bucurându-se, au cântat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 7-lea

Minune nouă ai arătat prin rugăciunea ta, fericită maică, atunci când ai zis femeii celei binecinstitoare: „Ia bănuțul, are să se stingă”, proorocind prin aceasta despre focul care cuprindea casa ei; iar prin rugăciunea ta stingându-se văpaia, și noi, cunoscând aceasta, te lăudăm așa:
Bucură-te, ceea ce stingi durerile oamenilor;
Bucură-te, ceea ce ai arătat îndrăznire către Dumnezeu pentru cei aflați în suferință;
Bucură-te, făclie nestinsă, care arzi cu lumină puternică în rugăciune către Dumnezeu;
Bucură-te, mijlocitoarea noastră în nevoi și în necazuri;
Bucură-te, ceea ce scoți din groapa pierzării pe cei stăpâniți de patimi;
Bucură-te, ceea ce ferești pe fecioarele cele binecinstitoare de căsătorii cu nelegiuiții;
Bucură-te, ceea ce izbăvești din deznădejde pe cei răniți de defăimări;
Bucură-te, grabnică ajutătoare a celor târâți prin judecăți nedrepte;
Bucură-te, Sfântă Xenia, rugătoare pururea bineprimită pentru sufletele noastre!

Condacul al 8-lea

Ca o străină fără adăpost ai străbătut calea vieții în cetatea de scaun a patriei tale pământești, suferind cu mare răbdare necazurile și defăimările; iar acum, petrecând în Ierusalimul de sus, cu bucurie cânți lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 8-lea

Fost-ai tuturor toate, fericită maică Xenia: celor scârbiți mângâiere, celor neputincioși acoperământ și ocrotire, celor întristați bucurie, celor săraci scăpare, celor bolnavi tămăduire. Pentru aceasta noi toți grăim către tine:
Bucură-te, că locuiești în sălașurile cele de sus;
Bucură-te, că te rogi pentru noi, păcătoșii;
Bucură-te, că ai arătat chipul cel bun al slujirii lui Dumnezeu;
Bucură-te, acoperitoarea celor înjosiți și prigoniți;
Bucură-te, ceea ce ajuți cu rugăciunile tale poporul dreptmăritor;
Bucură-te, că acoperi pe cei asupriți care se roagă ție;
Bucură-te, ceea ce înțelepțești pe asupritori;
Bucură-te, ceea ce rușinezi pe cei necredincioși și batjocoritori;
Bucură-te, Sfântă Xenia, rugătoare pururea bineprimită pentru sufletele noastre!

Condacul al 9-lea

Toate chinurile le-ai suferit, fericită maică: sărăcia trupească, foamea și setea, încă și defăimarea de la oamenii cei nelegiuiți, care te socoteau ieșită din minți. Ci tu, rugându-te lui Dumnezeu, totdeauna Îi strigai: Aliluia!

Icosul al 9-lea

Ritorii cei mult grăitori nu pot pricepe cum ai mustrat prin nebunia ta nebunia lumii acesteia, și prin neputința ta părută ai rușinat pe cei puternici și înțelepți, care nu au cunoscut puterea și înțelepciunea lui Dumnezeu. Dar noi cei ce am primit ajutorul tău îți vom aduce unele ca acestea:
Bucură-te, purtătoare a dumnezeiescului Duh;
Bucură-te, ceea ce împreună cu Apostolul Pavel te lauzi cu neputința ta;
Bucură-te, ceea ce ai mustrat lumea cu păruta ta nebunie;
Bucură-te, ceea ce ai lepădat, de dragul mântuirii, frumusețea veacului acestuia;
Bucură-te, ceea ce ai iubit din toată inima bunătățile cele cerești;
Bucură-te, ceea ce ne chemi pe calea mântuirii;
Bucură-te, înfricoșătoare mustrătoare a păcatului beției;
Bucură-te, ceea ce ai fost tuturor milostiv doctor fără de arginți;
Bucură-te, Sfântă Xenia, rugătoare pururea bineprimită pentru sufletele noastre!

Condacul al 10-lea

Vrând să-ți mântuiești sufletul, ți-ai răstignit patimile și poftele trupului și lepădându-te de tine pentru totdeauna, ți-ai luat pe umerii tăi crucea și ai urmat cu toată inima lui Hristos, cântându-i: Aliluia!

Icosul al 10-lea

Zid tare și liman neînviforat te-ai arătat celor ce se roagă ție, maică Xenia. Pentru aceasta și pe noi ne apără cu rugăciunile tale de vrăjmașii văzuți și nevăzuți, ca să strigăm ție:
Bucură-te, ceea ce ne îndemni la osteneala duhovnicească;
Bucură-te, ceea ce ne izbăvești de cursele vrăjmașilor;
Bucură-te, tămâie duhovnicească adusă prinos lui Dumnezeu;
Bucură-te, ceea ce aduci dumnezeiasca pace în inimile oamenilor;
Bucură-te, ceea ce stingi duhul răutății în inimile celor înverșunați;
Bucură-te, ceea ce dai binecuvântare copiilor celor buni;
Bucură-te, ceea ce tămăduiești de boli prin tainica ta rugăciune;
Bucură-te, ceea ce ai arătat înțelepciunea lui Dumnezeu lumii celei înrăite;
Bucură-te, Sfântă Xenia, rugătoare pururea bineprimită pentru sufletele noastre!

Condacul al 11-lea

Cântare cu laudă îți aduc, fericită Xenia, cei izbăviți din nevoi, din necazuri și din toată ispita prin rugăciunile tale și împreună cu tine strigă lui Dumnezeu, bucurându-se: Aliluia!

Icosul al 11-lea

Lumină strălucitoare s-a arătat viața ta, sfântă maică, luminând oamenilor în întunericul acestei vieți, căci tu ai izbăvit din mocirla păcatului pe cei căzuți și spre lumina lui Hristos i-ai povățuit. Pentru aceasta, după datorie auzi de la noi:
Bucură-te, ceea ce luminezi poporul dreptslăvitor cu lumina lui Dumnezeu;
Bucură-te, bineplăcută a lui Dumnezeu, care în lume ai arătat virtuți mai presus de lume;
Bucură-te, ceea ce prin multe strădanii ai dobândit mare har;
Bucură-te, că ai strălucit în întunericul păcatului, prin harul lui Dumnezeu;
Bucură-te, ceea ce dai mână de ajutor celor ce deznădăjduiesc pe calea mântuirii;
Bucură-te, ceea ce întărești în credință pe cei neputincioși;
Bucură-te, ceea ce rușinezi duhurile răutății;
Bucură-te, că ai uimit și pe îngeri cu viețuirea;
Bucură-te, Sfântă Xenia, rugătoare pururea bineprimită pentru sufletele noastre!

Condacul al 12-lea

Har îmbelșugat izvorăști, fericită maică Xenia, tuturor celor ce cinstesc pomenirea ta și aleargă sub acoperământul rugăciunilor tale. Pentru aceasta izvorăște-ne cu îmbelșugare tămăduiri de la Dumnezeu și nouă, care ne rugăm ție, ca să cântăm cu toții: Aliluia!

Icosul al 12-lea

Cinstind, fericită maică, multele tale minuni, te lăudăm și cu toată osârdia ție ne rugăm: nu ne lăsa pe noi, păcătoșii, în toate întâmplările cele întristătoare, ci roagă pe Domnul ca să nu cădem din credința noastră ortodoxă, în care prin tine fiind întăriți, cu bună nădejde să-ți strigăm:
Bucură-te, ceea ce ne înveți să suferim alături de cei necăjiți;
Bucură-te, ceea ce cu toată osârdia ne îngrijești în suferințele noastre;
Bucură-te, ceea ce ne înveți a ne răstigni patimile și poftele trupești;
Bucură-te, mijlocitoarea și acoperitoarea celor ce cinstesc pomenirea ta;
Bucură-te, că ai străbătut calea cea cu osteneală;
Bucură-te, că prin aceasta ai dobândit veșnica mântuire;
Bucură-te, cea care veselești pe cei ce aleargă la mormântul tău;
Bucură-te, cea care mijlocești pururea pentru mântuirea poporului celui dreptmăritor;
Bucură-te, Sfântă Xenia, rugătoare pururea bineprimită pentru sufletele noastre!

Condacul al 13-lea

O, Sfântă maică Xenia, care în viața ta ai purtat, pentru dragostea Mântuitorului tău, o cruce atât de grea. Primește de la noi, păcătoșii, această rugăciune adusă ție. Îngrădește-ne cu rugăciunile tale de ispitirile duhurilor întunericului și ale tuturor celor care cugetă rele asupra noastră. Roagă pe Atotînduratul Dumnezeu să ne dăruiască putere și virtute, ca fiecare din noi luându-și crucea și urmând lui Hristos să-I cânte în vecii nesfârșiți împreună cu tine: Aliluia! (Acest condac se zice de trei ori.)

Apoi se zice iarăși Icosul 1: Vieții îngerești ai râvnit, maică fericită…, Condacul 1: Ție, celei alese, bineplăcutei lui Dumnezeu și nebunei pentru Hristos…, și această

Icosul 1

Vieții îngerești ai râvnit, maică fericită, căci după moartea soțului tău ai lepădat frumusețea lumii acesteia și toate cele din ea: pofta ochilor, pofta trupului și trufia vieții, dobândind nebunia cea pentru Hristos. Pentru aceasta auzi acum de la noi smerite laude:
Bucură-te, că te-ai asemănat prin viața ta Sfântului Andrei celui nebun pentru Hristos;
Bucură-te, că lepădându-te de numele tău, cu numele celui adormit te-ai numit;
Bucură-te, că nebunia cea pentru Hristos ai început-o luând numele soțului tău Andrei;
Bucură-te, că numindu-te cu nume bărbătesc neputința femeiască ai lepădat;
Bucură-te, că toată avuția ta ai împărțit-o oamenilor buni și săracilor;
Bucură-te, că pentru Hristos ai primit sărăcia cea de bunăvoie;
Bucură-te, că prin nebunia ta ne-ai învățat să lepădăm cugetarea cea deșartă a acestui veac;
Bucură-te, bună mângâietoare a tuturor celor ce aleargă cu credință la tine;
Bucură-te, Sfântă Xenia, rugătoare pururea bineprimită pentru sufletele noastre!

Condacul 1

Ție, celei alese, bineplăcutei lui Dumnezeu și nebunei pentru Hristos, Sfântă și fericită maică Xenia, care ai ales nevoința răbdării și relei pătimiri, cântare de laudă îți aducem toți cei ce cinstim sfântă pomenirea ta. Iar tu ne apără de vrăjmașii cei văzuți și nevăzuți, ca să strigăm ție: Bucură-te, Sfântă Xenia, rugătoare pururea bineprimită pentru sufletele noastre!

Rugăciune către Sfânta Xenia

O, Sfântă maică Xenia, viețuind sub acoperământul Celui Preaînalt și întărită fiind de Maica lui Dumnezeu, răbdând foamea și setea, gerul și arșița, defăimările și prigonirile, ai primit de la Dumnezeu darul înainte-vederii și al facerii de minuni, iar acum sălășluiești întru lumina Celui Atotputernic. Sfânta Biserică te preamărește acum ca pe o floare bineînmiresmată. Stând înaintea sfintei tale icoane, ne rugăm ție ca uneia care ești întru viața cea neîmbătrânitoare, dar petreci și împreună cu noi: primește cererile noastre și le du la scaunul Milostivului Părinte Ceresc, ca ceea ce ai îndrăznire către El; cere pentru cei ce aleargă la tine mântuire veșnică, îmbelșugată binecuvântare pentru faptele și începuturile cele bune, izbăvire din toate nevoile și necazurile. Mijlocește cu rugăciunile tale înaintea Atotînduratului nostru Mântuitor pentru noi, netrebnicii și păcătoșii. Ajută, Sfântă și fericită maică Xenia, să fie luminați pruncii cu lumina Sfântului Botez și să fie pecetluiți cu pecetea darului Sfântului Duh; băieții și fetele să fie crescuți în credință, cinste și frică de Dumnezeu; dăruiește-le lor reușită la învățătură; tămăduiește pe cei neputincioși; trimite dragoste și bunăînțelegere celor căsătoriți, învrednicește pe monahi de nevoința cea bună și apără-i de defăimări; întărește-i pe păstori întru tăria Duhului Sfânt, păzește poporul și țara aceasta în pace și fără de tulburare, roagă-te pentru cei lipsiți în ceasul morții de împărtășirea cu Sfintele lui Hristos Taine; că tu ești nădejdea noastră, grabnica noastră ascultătoare, pentru care îți aducem mulțumire și slăvim pe Tatăl și pe Fiul și pe Duhul Sfânt, pe Dumnezeul Cel în Treime închinat și minunat întru sfinții Săi, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin!

Sursa: ziarullumina.ro

Acatistul Maicii Domnului „Bucurie neaşteptată”

0

Acatistul Maicii Domnului „Bucurie neaşteptată”

Rugaciunile incepatoare, apoi:

Condacul 1:

Tie, Maicii lui Dumnezeu si Imparatesei celei alese din toate neamurile, care te-ai aratat oarecand unui om fara de lege, ca sa-l intorci pe el de la calea nelegiuirii, cantare de mutumire iti aducem, Nascatoare de Dumnezeu, iar tu ca Ceea ce ai negraita indurerare, de toate nevoile ne slobozeste pe noi ca sa strigam tie: Bucura-te Ceea ce daruiesti bucuria neasteptata celor credinciosi.

Icosul 1:

Ingerii si sufletele dreptilor s-au mirat cand ai stat inaintea Fiului tau si Dumnezeu si cu multa rugaciune ai mijlocit pentru omul ce petrecea pururea in pacate; insa noi vazand cu ochii credintei, milostivirea ta cea atat de mare, cu umilinta strigam tie asa:

Bucura-te, Ceea ce primesti rugaciunea tuturor crestinilor;
Bucura-te, Ceea ce nu lepezi rugaciunile pacatosilor celor mai deznadajduiti;
Bucura-te, Ceea ce mijlocesti pentru ei inainte Fiului tau;
Bucura-te, Ceea ce dai lor bucuria neasteptata a mantuirii;
Bucura-te, Ceea ce prin mijlocirea ta mantuiesti pe toata lumea;
Bucura-te, Ceea ce potolesti intristarile;
Bucura-te, Maica Dumnezeului tuturor care mangai sufletele celor necajiti;
Bucura-te, Ceea ce randuiesti viata noastra;
Bucura-te, Ceea ce tuturor oamenilor ai adus izbavire de pacate;
Bucura-te, Ceea ce ai nascut bucuria pentru toata lumea;
Bucura-te, Ceea ce daruiesti bucurie neasteptata celor credinciosi!

Condacul 2:

vazand Preasfanta pe omul care desi era in faradelege, dar in fiecare zi cadea cu credinta inaintea cinstitei tale icoane, ai luat aminte la slavoslovia si a unui astfel de pacatos, ca si toti vazand indurerarea ta de Maica, in cer si pe pamant sa-I strige lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 2:

Dragostea ta fata de neamul crestinesc intr-adevar intrece intelegerea omeneasca, caci si atunci n-ai incetat mijlocirea ta pentru omul cel fara de lege, cand Fiul tau ti-a aratat tie ranile cuielor pricinuite Lui de pacatele oamenilor. Vazandu-te o astfel de mijl;ocitoare neobosita pentru noi pacatosii cu lacrimi strigam tie:

Bucura-te, aparatoare sarguitoare a neamului crestinesc daruita noua de la Dumnezeu;
Bucura-te, povatuitoarea noastra care ne duci pe noi spre patria cereasca;
Bucura-te, ingradirea si apararea celor credinciosi;
Bucura-te, ajutorul tuturor celor ce cheama ajutorul tau cel sfant;
Bucura-te, Ceea ce scoti din groapa pierzarii pe cei urati de toti si lepadati;
Bucura-te, Ceea ce ii intorci pe aceia la calea cea dreapta;
Bucura-te, Ceea ce alungi neincetata ingrijire de multe si intunericul sufletului;
Bucura-te, Ceea ce dai o intelegere noua si mai buna celor ce din neputinta si-au pierdut mintile;
Bucura-te, Ceea ce ai luat intru atotputernicile tale maini pe cei parasiti de doctori;
Bucura-te, Ceea ce daruiesti bucurie neasteptata celor credinciosi!

Condacul 3:

Puterea harului a rodit prea imelsugat acolo unde s-a inmultit pacatul, ca ssa se bucure in cer ingerii toti pentru un pacatos care s-a pocait cantand inaintea scaunului lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 3:

Avand fata de neamul crestinesc o indurare de Maica, tuturor celor ce alearga catre tine cu credinta si cu nadejde le dai mana de ajutor Stapan, ca toti cu o gura si o inima sa-ti aduca slavoslovia aceasta:

Bucura-te, ca prin tine se coboara la noi bunavointa lui Dumnezeu;
Bucura-te, ca prin tine noi avem cea mai mare indrazneala catre Dumnezeu;
Bucura-te, ca in toate nevoile si inconjurarile noastre aduci rugaciuni sarguitoare pentru noi Fiului tau;
Bucura-te, ca si rugaciunile noastre le faci placute lui Dumnezeu;
Bucura-te, Ceea ce departezi de la noi pe vrasmasii cei nevazuti;
Bucura-te, ca si vrasmasii cei vazuti ne izbaveste pe noi;
Bucura-te, ca inimile oamenior rai le imblanzeste;
Bucura-te, ca din clevetire, intristare si ocara ne scoti pe noi;
Bucura-te, ca prin tine tote dorintele cele bune se infaptuiesc;
Bucura-te, ca mult poate rugaciunea ta inaintea Fiului tau si Dumnezeu;
Bucura-te, Ceea ce daruiesti bucurie neasteptata celor credinciosi!

Condacul 4:

Vifor de ganduri pacatoase avand omul cel fara de lege, se ruga inaintea cinstitei tale icoane si vazand sangele din ranile Prea Vesnicului tau Fiu, curgand siroaie ca si pe Cruce, a cazut cu frica, si cu plangere a strigat asa: Miluieste-ma, o, Maica a indurarilor, ca sa nu biruiasca rautatea mea, negraita bunatate si indurarea ta, ca tu esti singura nadejde si scapare a tuturor pacatosilor. Pleaca-te insa spre indurare, Maica buna, si roaga pentru mine pe Fiul tau si Ziditorul meu, ca neincetat sa strig Lui: Aliluia!

Icosul 4:

Auzind cei din ceruri despre minunata scapare pentru rugaciunile tale, a fratelui lor pamantesc care pierea, te-au proslavit pe tine, Imparateasa cerului si a pamantului, cea cu buna indurare; si noi pacatosii cunoscand o astfel de aparare a unui pacatos asemenea noua, desi nu se pricepe limba noastra cum sa te laude dupa vrednicie, din adancul inimii noastre umilite, cantam tie acestea:

Bucura-te, chezasia mantuirii noastre a pacatosilor;
Bucura-te, cautarea celor pierduti;
Bucura-te, bucuria cea fara de veste a pacatosilor;
Bucura-te, ridicarea celor cazuti;
Bucura-te, rugatoare catre Dumnezeu care scapa lumea din nevoi;
Bucura-te, ca de glasul rugaciunilor tale demonii se cutremura;
Bucura-te, ca de aceasta ingerii se bucura;
Bucura-te, ca si pe noi pamantenii, puterea rugaciunilor tale ne umple de veselie;
Bucura-te, ca prin rugaciunile tale, din tina pacatelor ne scoti;
Bucura-te, ca stingi vapaia patimilor noastre;
Bucura-te, Ceea ce daruiesti bucurie neasteptata celor credinciosi!

Condacul 5:

Stea cu dumnezeiasca mergere ne-ai aratat noua, Doamne, icoana Maicii Tale, cea facatoare de minuni caci privind la chipul ei cu ochi trupesti, cu mintea si cu inima ne inaltam la cel dintai chip al ei si suspinand catre Tine cantam: Aliluia!

Icosul 5:

Vazand ingerii pazitori ai crestinilor, cum Maica lui Dumnezeu da ajutor, ii povatuieste pe oameni, ii apara si mantuieste, se sarguiesc a-i striga celei mai cinstite decat heruvimii si mai slavite decat serafimii acestea:

Bucura-te, Ceea ce vesnic imparatesti cu Fiul tau si Dumnezeu;
Bucura-te, Ceea ce pururea ii aduci Lui rugaciuni pentru neamul crestinesc;
Bucura-te, povatuitoare in credinta crestineasca si evlavie;
Bucura-te, dezradacinatoarea eresurilor celor stricatoare si dezbinarilor;
Bucura-te, Ceea ce ne pazesti de smintelile cele ce prihanesc sufletul si trupul;
Bucura-te, Ceea ce din inconjurarile cele primejdioase si de moartea cea naprasnica, cea fara de poacainta si fara de sfanta impartasanie, ne izbavesti;
Bucura-te, Ceea ce daruiesti celor ce nadajduiesc in tine, sfarsit nerusinat al vietii;
Bucura-te, Ceea ce neincetat te rogi Fiului tau pentru sufletul cel ce dupa moarte merge la judecata Domnului;
Bucura-te, ca prin mijlocirea ta de Maica il izbavesti pe acesta din munca cea vesnica;
Bucura-te, Ceea ce daruiesti bucurie neasteptata celor credinciosi!

Condacul 6:

Propovaduitor al minunatei tale indurari ce a fost daruita unui om oarecare, fara de lege, s-a aratat sfantul Dimitrie al Rostovului, care adunand lucrarile cele mari si slavite si prea alese, aratate intru tine, a dat scrisului si aceasta lucrare a indurarii tale, spre povatuirea si mangaierea tuturor credinciosilor, ca si acestia fiind intru pacate, nevoi, necazuri si intristari de multe ori, in fiecare zi sa plece genunchii in rugaciune cu credinta inaintea chipului tau, si scapand de acelea sa strige lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 6:

Rasarit-a noua, ca zorile cele prea luminoase, icoana ta cea facatoare de minuni, Maica lui Dumnezeu, alungand intunericul nevoilor si necazurilor de la toti care cu dragoste striga tie acestea:

Bucura-te, tamaduitoarea noastra in bolile noastre trupesti;
Bucura-te, mangaierea cea buna in intristarile noastre sufletesti;
Bucura-te, Ceea ce prefaci necazul nostru in bucurie;
Bucura-te, Ceea ce veselesti pe cei deznadajduiti cu o nadejde fara de indoiala;
Bucura-te, hranitoarea celor flamanzi;
Bucura-te, imbracamintea celor goi;
Bucura-te, mangaietoarea vaduvelor;
Bucura-te, ingrijitoarea cea nevazuta a orfanilor celor fara de mama;
Bucura-te, sprijinitoarea celor prigoniti pe nedrept si obijduiti;
Bucura-te, razbunatoarea cea cu dreapta judecata asupra celor ce prigonesc si obijduiesc;
Bucura-te, Ceea ce daruiesti bucurie neasteptata celor credinciosi!

Condacul 7:

Vrand datatorul de lege, Domnul cel cu dreapta judecata, insusi sa fie implinitor al legii si sa arate adancul milostivirii Sale, S-a plecat spre rugaciunea ta cea cu osardie, prea binecuvantata Maica Fecioara, pentru omul cel fara de lege, zicand: „Legea porunceste ca fiul sa cinsteasca pe mama. Eu sunt Fiul tau, iar tu, Maica Mea. Eu sunt dator sa cinstesc ascultand rugaciunea ta, fie deci precum voiesti, i se iarta acum pacatele pentu tine”. Iar noi vazand o astfel de putere a rugaciunii ce se face de catre Mijlocitoarea noastra pentru iertarea pacatelor, sa proslavim indurarea si negraita ta bunatate, strigand: Aliluia!

Icosul 7:

Semn nou, minunat si slavit, s-a aratat tuturor credinciosilor, caci nu numai Maicii Tale, ci si preacuratului ei chip, zugravit pe icoana, i-ai daruit, Doamne, putere de a face minuni; iar noi de taina aceasta minunandu-se strigam catre dansa intru umilinta unele ca acestea:

Bucura-te, descoperitoarea intelepciunii si bunatatii lui Dumnezeu;
Bucura-te, intarirea credintei;
Bucura-te, aratarea harului;
Bucura-te, daruirea cunostintelor celor folositoare de suflet;
Bucura-te, doborarea invataturilor celor stricatoare de suflet;
Bucura-te, invingerea lesnicioasa a deprinderilor celor fara de lege;
Bucura-te, Ceea ce daruiesti cuvantul intelepciunii celor ce-l cer;
Bucura-te, Ceea ce dai intelegere copiilor celor greoi la invatatura;
Bucura-te, povatuitoarea cea buna si pazitoare a tineretii;
Bucura-te, Ceea ce daruiesti bucurie neasteptata celor credinciosi!

Condacul 8:

Straina si infricosata vedenie a fost unui om oarecare faradelege, aratandu-i lui, prin mijlocirea Maicii lui Dumnezeu, bunatatea Domnului, care ii ierta pacatele, pentru care indreptandu-si de atunci viata, a trait placut lui Dumnezeu astfel ca noi vazand lucrurile slavite si intelepciunea lui Dumnezeu cea de multe feluri in lume si viata noastra, sa ne instrainam de grijile lumesti peste masura si muntea si inima noastra spre ceruri sa o ridicam, cantand lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 8:

Cu totul petreci intru cele de sus si de cele de jos nicidecum nu te-ai despartit Preamilostiva imparateasa a cerurilor si a pamantului, ca si dupa adormirea ta pamantul cel pacatos nu l-ai parasit aratandu-te partasa la purtarea de grija a Fiului tau pentru neamul crestinesc, pentru aceasta te fericim dupa datorie strigand:

Bucura-te, Ceea ce prin stralucirea preacuratului tau suflet tot pamantul l-ai luminat;
Bucura-te, Ceea ce prin curatia trupului tau toate cerurile le-ai veselit;
Bucura-te, slujitoarea sfanta a ingrijirii Fiului tau pentru neamul crestinesc;
Bucura-te, solidoarea cea cu osardie pentru toata lumea;
Bucura-te, Ceea ce pe noi pe toti ne-ai luat de fii langa Crucea Fiului tau;
Bucura-te, Ceea ce pururea ne arati dragostea cea de mama;
Bucura-te, datatoarea cea nepizmuita a tuturor darurilor darurilor duhovnicesti si trupesti;
Bucura-te, solitoarea bunatatilor celor vremelnice si a celor vesnice;
Bucura-te, Ceea ce deschizi celor credinciosi usile imparatiei lui Hristos;
Bucura-te, Ceea ce pe pamant umpli inimile lor de veselia cea curata;
Bucura-te, Ceea ce daruiesti bucurie neasteptata celor credinciosi!

Condacul 9:

Toata firea ingereasca s-a minunat de bogatia indurarii Tale, Doamne, ca ne-ai daruit noua tare si calda sprijinitoare si ocrotitoare neamului crestinesc, pe Maica Ta, care nevazut petreci cu noi: drept aceea auzi de la noi cantarea: Aliluia!

Icosul 9:

Ritorii cei mult vorbitori neluminati de Dumnezeu, vorbesc cele desarte, cum ca inchinarea la preacuratul tau chip ar fi o inchinare la idoli, insa nu inteleg ca cinstirea ce se da sfantului chip se ridica la chipul cel dintai. Noi insa nu numai ca stim bine lucrul acesta, dar si de la oamenii cei credinciosi auzind despre multe faceri de minuni de la chipul tau, o, Maica lui DUmnezeu, si noi ne inchinam chipului tau si cele trebuincioase pentru viata vremelnica si vesnica primim, si cu veselie strigam tie, Nascatoare de Dumnezeu:

Bucura-te, ca de la sfantul tau chip minuni se lucreaza;
Bucura-te, ca s-a ascuns intelepciunea si harul acesta de la cei intelepti si priceputi ai veacului acestuia;
Bucura-te, ca aceasta s-a descoperit celor prunci in ale credintei;
Bucura-te, ca proslavesti pe cei ce te proslavesc pe tine;
Bucura-te, ca inaintea tuturor rusinezi pe cei ce se leapada de tine;
Bucura-te, ca pe cei ce alearga la tine ii izbavesti de potop, de foc, de sabie, de toata rana aducatoare de moarte si de tot raul;
Bucura-te, ca toate bolile sufletesti si trupesti ale oamenilor, cu milostivire le tamaduiesti;
Bucura-te, Ceea ce cu rugaciunile tale grabnic potolesti mania lui Dumnezeu cea cu dreptate pornita asupra noastra;
Bucura-te, ca tu esti limanul cel lin celor inviforati pe marea vietii;
Bucura-te, ca si dupa sfarsitul calatoriei vietii noastre, cu buna nadejde ne duci in latura cea neinviforata a imparatiei lui Hristos;
Bucura-te, Ceea ce daruiesti bucurie neasteptata celor credinciosi!

Condacul 10:

Vrand sa mantuiesti pe un oarecare om fara de lege de la ratacirea caii lui, i-ai aratat o minunata vedenie de la preacurata ta icoana, prea binecuvantata, ca vazand minunea sa se pocaieasca si din adancul pacatelor sa se ridice, prin purtarea ta de grija cea milostiva, si sa strige lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 10:

Zid esti fecioarelor, Nascatoare de Dumnezeu Fecoiara si tuturor celor ce alearga la tine, caci Facatorul cerului si al pamantului, Care S-a salasluit in pantecele tau si S-a nascut din tine, te-a aratat pe tine pururea Fecioara, straja fecioriei, curatiei si a intregii intelepciuni si vas al oricarei lucrari bune si pe toti i-ai invatat sa strige tie:

Bucura-te, stalpul si ingradirea fecioriei;
Bucura-te, pazitoarea cea nevazuta a curtiei si a intregirii intelepciunii;
Bucura-te, frumoasa povatuitoare a fecioarelor;
Bucura-te, impodobirea cea buna si chezasia mireselor;
Bucura-te, desavarsirea cea intru tot dorita a casniciilor celor bune;
Bucura-te, grabnica dezlegare a mamelor nascatoare de prunci;
Bucura-te, cresterea pruncilor si paza lor cea plina de har;
Bucura-te, Ceea ce veselesti cu roadele credintei si a duhului pe parintii cei fara de copii;
Bucura-te, mangaierea maicilor celor intristate;
Bucura-te, veselia cea de taina a fecioarelor si a vaduvelor ce traiesc in curatie;
Bucura-te, Ceea ce daruiesti bucurie neasteptata celor credinciosi!

Condacul 11:

Cantarea cea cu totul plina de umilinta aducand tie noi nevrednicii, te rugam Fecioara de Dumnezeu Nascatoare, nu trece cu vederea glasul robilor tai, caci catre tine alergam in napaste si in necazuri si inaintea ta, in nevoile noastre, lacrimi varsam cantand: Aliluia!

Icosul 11:

Faclie datatoare de lumina, care s-a aratat celor ce sunt intru intunericul pacatelor si in valea plangerii, vedem pe Preasfanta Fecioara, caci focul cel duhovnicesc al rugaciunilor sale, al povatuirii si al mangaierii aprinzatoare, trece la lumina cea neinserata pe toti cei ce o cinstesc cu chemarile acestea:

Bucura-te, raza Soarelui dreptatii, Hristos, Dumnezeul nostru;
Bucura-te, Ceea ce luminezi constiinta cea necurata;
Bucura-te, Ceea ce cunosti toate cele ascunse si greu de prevazut si le spui celor ce au nevoie;
Bucura-te, Ceea ce rusinezi pe proorocii cei mincinosi si ghiciturile lor nedrepte;
Bucura-te, ceea ce in cesul nedumeririlor ne pui in minte gandul cel bun;
Bucura-te, Ceea ce pururea petreci cu cei ce se nevoiesc de post, in rugaciune si cugetare la Dumnezeu;
Bucura-te, Ceea ce imbarbatezi si inteleptesti pe pastorii cei credinciosi ai Bisericii;
Bucura-te, mangaierea cea de-a pururea a calugarilor celor tematori de Dumnezeu si a calugaritelor;
Bucura-te, sprijinitoarea neinfranata a pacatosilor care se caiesc inaintea lui Dumnezeu pentru pacatele lor;
Bucura-te, rugatoare calda pentru toti crestinii;
Bucura-te, Ceea ce daruiesti bucurie neasteptata celor credinciosi!

Condacul 12:

Dumnezeiescul har cere-l noua de la Fiul tau si Dumnezeu, intinde noua mana de ajutor, departeaza de la noi pe tot vrasmasul si pizmasul, impaca viata noastra ca sa nu pierim cumplit si primeste-ne pe noi in corturile cele vesnice, Nascatoare de Dumnezeu ca, bucurandu-te, Celui ce prin tine ne mantuieste, sa-l strigam: Aliluia!

Icosul 12:

Cantand negraita milostivirea ta cea de Maica spre omul cel fara de lege, te laudam pe tine toti ca pe o sprijinitoare tare pentru noi cei pacatosi si ne inchinam tie, care te rogi pentru noi. De aceea credem si nadajduim ca vei cere de la Fiul tau si Dumnezeu, bunatatile cele vremelnice si cele vesnice tuturor celor care cu dragoste strigam tie acestea:

Bucura-te, calacrea tuturor indemnurilor si ispitelor ce ne vin de la lume, de la trup si de la diavol;
Bucura-te, impacarea cea fara de veste a celor ce cumplit se dusmanesc;
Bucura-te, indreptarea pacatosilor care se pocaiesc;
Bucura-te, grabnica mangaietoare a celor ce slabesc de griji multe si de intristare;
Bucura-te, Ceea ce ne indestulezi pe noi cu darul smereniei si al rabdarii;
Bucura-te, mustrarea inaintea a toata lumea a calcatorilor de juraminte si a celor ce agonisesc cu nedreptate;
Bucura-te, Ceea ce ii ingradesti prin pace si dragoste pe cei de un sange, de cearta casnica si de vrajmasie;
Bucura-te, Ceea ce nevazut ne feresti pe noi de indemnurile cele pierzatoare, si de poftele cele nechibzuite;
Bucura-te, sprijinitoarea noastra cea de-a pururea intru gandurile noastre cele bune;
Bucura-te, ajutatoarea noastra a tuturor in ceasul sfarsitului;
Bucura-te, Ceea ce daruiesti bucurie neasteptata celor credinciosi!

Condacul 13:

O, Maica intru tot laudata, care ai avut in pantece pe Dumnezeu cel neincaput si ai nascut bucurie la toata lumea, primind cantarea noastra cea de acum, toate intristarile noastre in bucurie le intoarce si din munca cea viitoare scapa pe toti cei ce pentru tine striga lui Dumnezeu: Aliluia! (acest condac se zice de trei ori)

Apoi se zice iarasi Icosul 1 si Condacul 1.

RUGACIUNE

O, Prea Sfanta Fecioara, Prea Buna Maica, acoperamantul a toata lumea crestina, credincioasa solitoare si sprijinitoare a tuturor celor ce sunt in pacate, necazuri, nevoi si dureri. Primeste aceasta cantare de rugaciune, ce se inalta de la noi nevrednicii robii tai si precum de demult pe cel pacatos, care in fiecare zi de mai multe ori se ruga inaintea cinstitei tale icoane, nu l-ai trecut cu vederea, ci i-ai daruit lui bucuria cea fara de veste a pocaintei si l-ai plecat pe Fiul tau cu multa staruitoare rugaciune spre iertarea acestui pacatos si ratacit, asa si acum nu trece cu vederea rugaciunea noastra a nevrednicilor robilor tai si roaga-L pe Fiul tau si Dumnezeul nostru ca si noua tuturor, celor ce ne inchinam cu credinta si cu umilinta inaintea icoanei tale celei de vindecari purtatoare, sa daruiasca bucurie neasteptata dupa trebuinta fiecaruia: pacatosilor celor afundati in adancul rautatilor si al pacatelor si al patimilor, intelepteste a tot lucratoare pocainta si mantuire, celor din necazuri si intristari mangaiere, celor ce se afla in nevoi si asupriri desavarsita scapare de acestea, celor slabiti cu duhul si deznadajduiti, nadejde si nerabdare, celor ce traiesc in bucurie si belsug, neincetata multumire Binefacatorului, celor nenorociti, indurare, celor din boli si neputinte indelungate si celor parasiti de doctori, vindecare neasteptata si intarire a celor cu mintea pierduta din boala, intoarcerea si reinoirea mintii celor ce pleaca la viata cea vesnica si nesfarsita, amintire a mortii, umilinta si zdrobirea mintii pentru pacate, duh treaz si nadejde tare spre indurarea Judecatorului.

O, Doamna Preasfanta, milostiveste-te spre toti cei ce cinstesc intru tot Sfant numele tau si tuturor arata-le atotputernicul tau acoperamant si sprijineala. Pazeste in bunatate pe cei ce pana la sfarsitul lor cel mai de pe urma vietuiesc in dreapta credinta si arata cinstita petrecere, pe cei rai, buni ii fa, pe cei rataciti, pe calea cea dreapta povatuieste-i, la orice lucru bun si placut Fiului tau, ajuta-i; orice lucru rau si potrivnic lui Dumnezeu, strica-l, celor ce se afla in nedumenire trimitele lor din cer ajutor nevazut si inteleptite, de ispita, sminteli si pierzare scapa-i, de toti oamenii cei rai si de vrasmasii cei vazuti si nevazuti apara-i si pazeste-i, cu cei ce calatoresc impreuna calatoreste, celor din lipsuri si din foamete fii hranitoare, celor ce nu au acoperamant si adapost fii acoperamant si scapare, celor goi da-le imbracaminte, celor obijduiti pe nedrept si prigoniti sprijineala, pe cei ce rabda clevetire, batjocura si hula, indrepteaza-i in chip nevazut, pe clevetitori si hulitori mustra-i inaintea tuturor, celor ce se dusmanesc cu inversunare daruieste-le pace fara de veste si noua tuturor dragoste unuia catre altul, pace, evlavie si sanatate cu indelungare de zile. Casniciile in dragoste si unire le pazeste, pe sotii care se afla in dusmanie si despartire impaca-i, uneste-i unul cu altul si pune-le lor dragoste nestricata, maicilor nascatoare de fii daruieste-le grabnica dezlegare, pe prunci ii creste, pe cei tineri intelepteste-i si deschide-le lor mintea spre primirea oricarei invataturi folositoare, povatuieste-i spre frica de Dumnezeu, infranare si iubire de osteneli, pe cei de un sange, prin pace si dragoste ii izbaveste de cearta si de vrasmasii, pentru orfanii cei fara de mama fii Maica, de tot pacatul si de toata spurcaciunea ii indeparteaza si spre toate cele bune si placute lui Dumnezeu ii invata, iar pe cei inselati si cazuti in pacat si necuratie, curatindu-i de spurcaciunea pacatului, scoate-i din adancul pierzarii, vaduvelor fii mangaietoare, toiag batranetilor fii, de moartea cea fara de veste si fara de pocainta pe noi, pe toti ne izbaveste si ne daruieste noua tuturor sfarsit crestinesc vietii noastre, fara de durere, nerusinat, cu pace si raspuns bun la judecata infricosatoare a lui Hristos. Pe cei mutati intru credinta si pocainta, din viata aceasta a noastra, fa-i sa locuiasca impreuna cu ingerii si cu toti sfintii, pentru cei ce s-au sfarsit de moarte napraznica, roaga-l pe Fiul tau, milostiv sa le fie si pentru toti cei raposati fara sa aiba rudenii care sa roage pe Fiul tau pentru odihna lor, singura fii neincetata si calda rugatoare, ca toti, in cer si pe pamant, sa te cunoasca pe tine ca pe o sprijinitoare neinfruntata a neamului crestinesc si, cunoscandu-te, sa te slaveasca pe tine si prin tine pe Fiul tau cu Cel fara de inceput al Sau Parinte si cu Cel de-o fiinta Duhul Sau, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Sursa: sarbatori-crestine.ro

Canon de rugăciune la vreme de boală către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu

0

Canon de rugăciune la vreme de boală către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu
(Facere a Părintelui nostru purtător de Dumnezeu, Ioan al Evhaitelor)

Preotul: Binecuvântat este Dumnezeul nostru….
Strana: Amin. Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție.
Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindeni ești și pe toate le plinești, Vistierul bunătăților și Dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi și ne curățește pe noi de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi (de trei ori).
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noas-tre, pentru numele Tău.
Doamne miluiește (de trei ori). Slavă… Şi acum…
Tatăl nostru, Care ești în ceruri, sfințească-Se numele Tău, vie împărăția Ta, facă-Se voia Ta, precum în cer așa și pe pământ. Pâinea noastră cea spre fiinţă, dă-ne-o nouă astăzi și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel viclean.
Preotul: Că a Ta este Împărăția…
Strana: Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse, Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Amin.
Troparele de umilință:
Miluiește-ne pe noi, Doamne, miluiește-ne pe noi, că, nepricepându-ne de niciun răspuns, această rugăciune aducem Ție, ca unui Stăpân, noi păcătoșii robii Tăi; miluiește-ne pe noi.
Slavă…
Doamne, miluiește-ne pe noi, că întru Tine am nădăjduit. Nu Te mânia pe noi foarte, nici pomeni fărădelegile noastre, ci caută și acum ca un milostiv și ne izbăvește pe noi de vrăjmașii noștri, că Tu ești Dumnezeul nostru și noi suntem poporul Tău, toți lucrul mâinilor Tale și numele Tău chemăm.
Și acum…
Ușa milostivirii deschide-o nouă, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu, ca să nu pierim cei ce nădăjduim întru tine, ci să ne mântuim prin tine din nevoi, că tu ești mântuirea neamului creștinesc.
Crezul
Cred întru unul Dumnezeu, Tatăl Atotțiitorul, Făcătorul cerului și al pământului, al tuturor celor văzute și nevăzute.
Și întru unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, Care din Tatăl S-a născut mai înainte de toți vecii; Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, nu făcut; Cel de o ființă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut.
Care pentru noi oamenii și pentru a noastră mântuire, S-a pogorât din ceruri și S-a întrupat de la Duhul Sfânt și din Maria Fecioara și S-a făcut om. Și S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponțiu Pilat și a pătimit și S-a îngropat. Și a înviat a treia zi după Scripturi. Și S-a înălțat la ceruri și șade de-a dreapta Tatălui. Și iarăși va să vină cu slavă, să judece viii și morții, a Cărui împărăție nu va avea sfârșit.
Și întru Duhul Sfânt, Domnul de viață Făcătorul, Care din Tatăl purcede, Cel ce împreună cu Tatăl și cu Fiul este închinat și slăvit, Care a grăit prin Prooroci.
Într-Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolească Biserică. Mărturisesc un Botez întru iertarea păcatelor. Aștept învierea morților. Și viața veacului ce va să fie. Amin.
Doamne, miluiește (de 12 ori). Slavă… Și acum…
Veniți să ne închinăm Împăratului nostru Dumnezeu.
Veniți să ne închinăm și să cădem la Hristos, Împăratul nostru Dumnezeu.
Veniți să ne închinăm și să cădem la Însuși Hristos, Împăratul și Dumnezeul nostru (cu trei închinăciuni).
Psalmul 142:
Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru adevărul Tău; auzi-mă, întru dreptatea Ta. Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta. Vrăjmașul prigonește sufletul meu și viața mea o calcă în picioare. Făcutu-m-a să locuiesc în întuneric, ca morții cei din veacuri. Mâhnit e duhul în mine și inima mea încremenită înlăuntrul meu. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult. Cugetat-am la toate lucrurile tale, la faptele mâinilor Tale m-am gândit. Tins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu, ca un pământ însetoșat. Degrab auzi-mă, Doamne, că a slăbit duhul meu. Nu-Ți întoarce fața Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor ce se pogoară în groapă. Fă să aud dimineața mila Ta, că la Tine mi-e nădejdea. Arată-mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu. Scapă-mă de vrăjmașii mei, că la Tine alerg, Doamne. Învață-mă să fac voia Ta, că Tu ești Dumnezeul meu. Duhul Tău cel Sfânt să mă povățuiască la pământul dreptății. Pentru numele Tău, Doamne, dăruiește-mi viață. Întru dreptatea Ta, scoate din necaz sufletul meu. Fă bunătate de stârpește pe vrăjmașii mei și pierde pe toți cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău.
Doamne miluiește. (de trei ori), Slavă… Şi acum…
Psalmul 50:
Miluiește-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta și după mulțimea îndurărilor Tale, șterge fărădelegea mea. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea și de păcatul meu mă curățește. Că fărădelegea mea eu o cunosc, și păcatul meu înaintea mea este pururea. Ție unuia am greșit și rău înaintea Ta am făcut, drept aceea ești îndreptățit întru cuvintele Tale și biruitor când vei judeca Tu. Că iată întru fărădelegi m-am zămislit și în păcate m-a născut maica mea. Că iată adevărul ai iubit; cele nearătate și cele ascunse ale înțelepciunii Tale mi-ai arătat mie. Stropi-mă-vei cu isop, și mă voi curăți, spăla-mă-vei, și mai vârtos decât zăpada mă voi albi. Auzului meu vei da bucurie și veselie; bucura-se-vor oasele cele smerite. Întoarce fața Ta de către păcatele mele, și toate fărădelegile mele, șterge-le. Inimă curată zidește întru mine, Dumnezeule, și duh drept înnoiește întru cele dinlăuntru ale mele. Nu mă lepăda de la fața Ta, și Duhul Tău cel Sfânt nu-L lua de la mine. Dă-mi iarăși bucuria mântuirii Tale, și cu duh stăpânitor mă întărește. Învăța-voi pe cei fărădelege căile Tale, și cei necredincioși la Tine se vor întoarce. Izbăvește-mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide, și gura mea va vesti lauda Ta. Că de ai fi voit jertfă, Ți-aș fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit, inima înfrântă și smerită Dumnezeu nu o va urgisi. Fă bine, Doamne, întru bunăvoirea Ta, Sionului, și să se zidească zidurile Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa dreptății, prinosul și arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tău viței.

Stihul:
Bolile noastre tămăduiește-le, Fecioară, cu milostivirea ta!

Cântarea I, glas al 4-lea

Irmosul:
«Pe Faraon cel ce era purtat în carele de război, l-a cufundat toiagul lui Moise, cel ce a făcut minuni de demult, lovind în chipul Crucii și despărțind marea. Și pe Israel cel fugărit, care mergea pe picioare, l-a mântuit, pe cel ce cânta cântare lui Dumnezeu».

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluiește-ne pe noi! (se repetă după fiecare strofă)

Neputințele mele și bolile, tămăduiește-le, Născătoare de Dumnezeu, ca ceea ce ai născut cu trup pe Dumnezeu Cuvântul, pe Cel ce, cu patimile Lui, a purtat neputințele și bolile tuturor și pe Cel ce vindecă suferințele.

Ceea ce ai născut, Stăpână, fără dureri, durerile mele și cumplitele chinuri și pătimirile cele mai groaznice care mă apasă și mă încolțesc din toate părțile, ușurează-le, ridică povara și prin cercetarea ta tămăduiește-mă.

Întoarce-mi jalea bolii mele în bucuria însănătoșirii, îndepărtează negura cea întunecată a răului meu obicei, Fecioară, și încinge-mă cu bucuria strălucită a deprinderii celei bune și de veselie umple-mă.

Cuptorul învăpăiat al patimilor a aprins scânteile arzătoare ale bolilor celor stricătoare și mă arde cu cărbunii înfocați prin cele mai cumplite arsuri, dar dacă mă vei răcori tu, Stăpână, răcoarea ta va fi mie vindecare.

Cântarea a 3-a

Irmosul:
«Doamne, Cel ce ai făcut acoperământul bolții cerești și ai întemeiat Biserica, Tu pe mine mă întărește întru dragostea Ta, Cel ce ești marginea doririlor și întărirea credincioșilor, Unule Iubitorule de oameni».

Fecioară, tu ai născut pe Dumnezeu cel minunat întru sfinți, pentru aceea minunate fă milele tale cu mine, Preacurată, și pe mine cel deja mort din pricina durerilor nesuferite, viază-mă, rogu-mă.

Pe patul durerii zăcând îndurerat, pe tine te chem, Fecioară, pleacă urechea ta spre mine, grăbește să mă mântuiești, grăbește să mă scoți din focul care acum arde mocnit inima mea.

Pe fiul cel cu mintea îndărătnică, pe tânărul cel fără de rânduială, cu toiagul pedepsindu-l, părintele cel iubitor îl înțelepțește. Știu aceasta, Iubitorule de oameni; ci pe mine cel după vrednicie netrebnic, iarăși mă miluiește, prin ceea ce Te-a născut.

Liman tare și ancoră sfântă și nădejde nezdruncinată, Stăpână, te-am dobândit; pentru aceea pe mine, cel învălurit de valurile ispitelor, îndreptează-mă spre limanul cel liniștit al sănătății.

Cântarea a 4-a

Irmosul:
„Tu, Doamne, ești tăria mea, Tu și puterea mea, Tu, Dumnezeul meu, Tu bucuria mea, Cel ce n-ai părăsit sânurile părintești și ai cercetat a noastră sărăcie. Pentru aceasta cu Proorocul Avacum strig către Tine: Slavă puterii Tale, Iubitorule de oameni!”.

Tu ai izvorât izvorul Tămăduirilor, uscând adâncul cel fără de sfârșit al bolilor, dăruind în dar putere celor ce bolesc, sănătate celor ce rău pătimesc, pentru aceea pe mine cel covârșit de cumplite boli și de amare neputințe mă tămăduiește.

Ca să vestesc minunile tale, Născătoare de Dumnezeu, și faptele tale prealuminate și să mărturisesc între fiii oamenilor milostivirile tale, cu totul lăudată, caută cu milostivire la mine, cel bolnav, și sănătate desăvârșită dăruiește-mi.

Slobozire celor bolnavi fii și sănătate la îndemână și vindecare, schimbare și răcorire celor cheltuiți în deznădejdi, în nenorociri și în necazuri, în cele mai amarnice chinuri și dureri neîmblânzite, mult-îndurată Stăpână.

Cel ce ai purtat slăbiciunea firii omenești, Hristoase, pentru bunătatea Ta, slăbiciunile mele cele multe și bolile, cu milostivire vindecă-le, mult Milostive. Pentru aceasta, avem pe Preacurata Maica lui Dumnezeu înduplecându-Te, pe ceea ce curat Te-a născut pe Tine.

Cântarea a 5-a

Irmosul:
«Pentru ce m-ai lepădat de la fața Ta, Cel ce ești lumină neapusă? Că m-a acoperit întunericul cel vrăjmaș pe mine, ticălosul. Ci, Te rog, întoarce-mă și la lumina poruncilor Tale îndreptează căile mele».

Cu izvorul îndurărilor tale, spălând întinăciunea bolii mele, dă-mi mie, Stăpână, să mă bucur de curata sănătate, căci viața mea câte puțin se cheltuiește și nu-mi este mie nădejde de mântuire.

În durere anii mei se scurg și în suspinuri viața mea se sfârșește; a slăbit puterea trupului meu, Stăpână. Căci s-au tulburat oasele mele de-atâta zăcut, pentru aceea miluiește-mă.

Pe tine ocrotitoare caldă și ajutor grabnic în necazuri te-am agonisit, Fecioară, la sprijinul tău alerg, ușurează-mi amarele chinuri și nesuferitele dureri și cumplita suferință.

Cântarea a 6-a

Irmosul:
«Adâncul păcatelor cel mai de jos m-a înconjurat, ci precum pe Proorocul Iona, scoate, Doamne, din stricăciune viața mea!».

Mai mare vâlvătaie decât cea a cuptorului Babilonului, mai arzătoare văpaie a încins materia păcatelor mele, care mă arde și mă topește și întețește înlăuntrul inimii arșițe mistuitoare. Ci venind Preacurată, mă răcorește.

Nor luminos, picurător de har fiind Fecioară, plouă asupra mea râuri de vindecări care să-mi topească fierbințeala arșițelor mele mistuitoare, răcorește-mă, rogu-mă și dă-mi mie să mă întorc iarăși la sănătatea dintâi.

Izvor de apă vie, îndulcește apa amară și nestătătoare a durerilor și chinurilor și viforul patimilor trupului care cumplit mă înviforează, îmblânzește-l, domolește-l, oprește-l, stinge-l și inima o înseninează, preadulce Maică.

Adoarme răstimpul durerilor și arșițelor, prin neadormita ta rugăciune, Fecioară, și fă să înceteze frigurile puternice, neîncetate și sălbatice ale acestora, căci și oasele mele s-au zdrobit.

Cântarea a 7-a

Irmosul:
«Tinerii iudei în cuptor au călcat văpaia, cu îndrăzneală, și focul în rouă l-au prefăcut, strigând: Bine ești cuvântat în veci, Doamne Dumnezeule!».

Toată așteptarea, toată nădejdea mântuirii mele înaintea ta o pun, Stăpână; pentru aceea, întoarce-mă din patul de boală, la sănătate.

Râu de vindecare izvorăște-mi, Fecioară și cuptorul clocotitor al arșițelor puternice stinge-l desăvârșit. Căci tu ai izvorât izvorul vieții dumnezeiești, râul cel dulce.

A ridicat văpaie fără de sfârșit boala cea cruntă, care a prefăcut în cenușă umezeala cea după fire, uscând, precum pe lemnul cel putred, chinuita mea inimă. Maică Preacurată, izbăvește-mă!

Singura bucurie a celor întristați ești tu, Născătoare de Dumnezeu. Deci și eu, necăjit fiind, grabnic auzi-mă, ia aminte la sufletul meu și nu-ți întoarce fața milei tale de la mine, Grabnic Ajutătoare!

Cântarea a 8-a

Irmosul:
«De șapte ori nebunește a încins tiranul haldeilor cuptorul pentru cinstitorii de Dumnezeu; dar văzându-i pe aceștia mântuiți printr-o putere mai mare, a strigat: Pe Făcătorul și Mântuitorul tineri binecuvântați-L, preoți lăudați-L popoare preaînălțați-L întru toți vecii.»

Nou paralitic sunt, mort însuflețit, pe jumătate mort, zăcând jos, sunt aruncat la pat. Și mi s-a făcut patul mormânt, Stăpână, mie celui slăbănogit de mâini și de picioare. Dar dacă vrei, numai prin cuvânt poți să mă mântuiești, ca singură Maică a lui Dumnezeu și Fecioară Preacurată.

Înviforat cumplit de boli nevindecate, de cumplite neputințe și patimi una după alta, fără de vindecare, am ancorat ca la un țărm liniștit la limanul cel lin al milei tale, Fecioară. Potolește valul durerilor mele și fă să înceteze valurile muncilor.

Bucură-te, izvor al bunătății, noian al îndurării, adânc al iubirii de oameni și al milei; fă minunată bunătatea ta și asupra mea și slobozește-mă degrab, cu picătura milostivirii tale, din cumplita boală care mă stăpânește și mă vlăguiește.

Râu al harului, scăldătoare a vindecărilor, potir nesecat al bucuriei și al veseliei, Născătoare de Dumnezeu, Stăpână, vindecă-mă și pe mine, cel ce zac aruncat pe patul durerii, ca o povară neînsuflețită și dăruiește-mi leacul mângâietoar al sănătății.

Cântarea a 9-a

Irmosul:
«Spăimântatu-s-a de aceasta cerul, și marginile pământului s-au minunat, că Dumnezeu S-a arătat oamenilor în trup și pântecele tău s-a făcut mai cuprinzător decât cerurile. Pentru aceea, pe tine, Născătoare de Dumnezeu, începătoriile cetelor îngerești și omenești te măresc».

Vindecă-mă pe mine, cel ce bolesc în chinuri cumplite, ceea ce ai născut pe Dumnezeu fără de sămânță, pe Cel ce vindecă numai cu voia bolile trupului și ale sufletului, pentru ca, petrecând în sănătate, să te laud pe tine cu bucurie și să te cinstesc cu veselie și să te măresc cu voioșie.

Maica Făcătorului a toate, plăsmuiește-mă din nou pe mine, cel cu totul sfărâmat. Și pe mine cel aruncat și zdrobit în țărână, ca o bună, ridică-mă, căci toate le poți, ca ceea ce ai născut, Fecioară, pe Stăpânul Cel puternic în putere și bogat în milă.

Îndreptarea celor căzuți și neputincioși, tăria și sănătatea și vindecarea noastră, îndreaptă-mă, Fecioară, și pe mine, cel neputinicos și cu adevărat mult păcătos și căzut cu trupul, cu sufletul și cu duhul. Învrednicește-mă de sănătate, Fecioară, și mântuire dobândește pentru mine.

Slobozire degrabă a celor robiți, mângâiere gata a celor bolnavi, răcorire a celor ce rău pătimesc în nenorociri, caută cu milostivire la slăbiciunea mea și la multa mea pătimire și ia aminte la mine, cu iubire de oameni și cu privirea ta cea blândă, Fecioară.

Apoi:
Preotul rosteşte ectenia: Miluieşte-ne pe noi, Dumnezeule, după mare mila Ta, rugămu-ne Ţie, auzi-ne şi ne miluieşte.
Strana: Doamne, miluieşte (de trei ori).
Încă ne rugăm pentru mila, viaţa, pacea, sănătatea, mântuirea, cercetarea, iertarea, buna-sporire şi chivernisire a robilor lui Dumnezeu (N) şi pentru ca să li se ierte lor toată greşeala cea de voie şi cea fără de voie.
Strana: Doamne, miluieşte (de trei ori).
Încă ne rugăm ca să se păzească sfânt locaşul acesta, ţara aceasta, oraşul acesta şi toate mănăstirile, oraşele şi satele, de boală, de foamete, de cutremur, de potop, de foc, de sabie, de venirea altor neamuri asupra noastră şi de războiul cel dintre noi; şi pentru ca milostiv, blând şi lesne iertător să ne fie nouă bunul şi iubitorul de oameni Dumnezeul nostru, să îndepărteze şi să împrăştie toată mânia care se porneşte asupra noastră, să ne izbăvească pe noi de mustrarea Lui cea dreaptă, care este asupra noastră, şi să ne miluiască pe noi.
Strana: Doamne, miluieşte (de 40 de ori).
Preotul: Auzi-ne pe noi, Dumnezeule, Mântuitorul nostru, nădejdea tuturor marginilor pământului şi a celor ce sunt pe mare, departe şi milostive Stăpâne, milostiv fii nouă faţă de păcatele noastre şi ne miluieşte pe noi. Că milostiv şi iubitor de oameni Dumnezeu eşti şi Ţie slavă înălţăm: Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor.
Strana: Amin.

Rugăciune către Maica Izbăvirii la vreme de boală

Preasfântă, Preacurată şi Preaminunată Fecioară şi Maică a Domnului nostru Iisus Hristos, Te rugăm ascultă rugăciunea nevrednicilor robi (numele) şi vindecă-ne pe noi, pe cei din familiile noastre şi pe toţi suferinzii din lumea aceasta bolnavă, de bolile grele, de bolile ştiute şi neştiute. Fie ca toţi creştinii să Te preamărească şi să Te preacinstească pe Tine, iar noi să ne învrednicim de tot ajutorul tău cel bun, mângâietor și sfânt. Îţi mulţumim Maică Sfântă pentru vindecare, pentru tot ajutorul Tău și pentru toată mijlocirea Ta la Preabunul Dumnezeu. Că Tu eşti scară spre Cerul Sfânt, pentru rugăciunile noastre şi ajutor grabnic în toate cererile noastre cele smerite. Amin!

Preotul face otpustul.

Terapeutica bolilor spirituale contemporane

0

Terapeutica bolilor spirituale contemporane

Prin boli spirituale se înțeleg acele afecțiuni ale sufletului care se prind de sufletul și trupul omului căzut în păcat și care nu vrea (și uneori nu mai poate) să se ridice. Ieșit din comuniunea cu Dumnezeu, acesta se lasă stăpânit de vrăjmașul neamului omenesc. Deși e viu cu trupul, sufletul și mintea lui sunt paralizate și chiar moarte duhovnicește. Deși paleta de afecțiuni din această categorie este deosebit de complexă (așa cum este și sufletul omenesc), în prezent, cele mai frecvente boli ale minții și sufletului uman sunt întristarea, anxietatea și depresia.
În concepție patristică, întristarea face parte din cele opt patimi, ce au ca finalitate moartea sufletească. Întristarea este boală a sufletului și a trupului, ducând sufletul în robie și distrugând treptat trupul. Întristarea, ajunsă într-o stare avansată, când cuprinde toate puterile sufletești se caracterizează prin astenie sufletească, depresie, pierderea de către rațiune a orcărei puteri asupra mersului vieții sufletești și moleșirea. Starea aceasta este însoțită de pierderea nădejdii în Dumnezeu, de slăbirea oricărei nevoințe, de paralizare sufletească. Dacă omul, închizându-se în sine, se va pune pe sine în centrul lumii, întristarea poate îmbrăca forma unei mâhniri fără ieșire, care îl duce la apatie, lene și inactivitate.
De cele mai multe ori, întristarea apare în urma nesatisfacerii poftelor patimașe sau a satisfacerii lor parțiale, a risipirii neproductive, pătimașe a puterilor sufletești, ca urmare a pierderilor materiale, sau a defăimării respectivei persoane (prin clevetiri, jigniri, bârfe, defăimări etc). Sfinții Părinți au identificat trei tipuri de întristare: întristare ca urmare a dorințelor pătimașe nesatisfăcute, întristare provocată de slăbirea energiei sufletești în urma înrobirii de patimi și întristarea provocată de temerile-frica pentru viitor sau din „griji de multe”.
Principalul mod prin care omul poate să învingă întristarea este rugăciunea. Trebuie să înceapă prin curățirea rugăciunii de toate grijile lumești și apoi, puțin câte puțin, să înceapă a-și curăți faptele. Patima aceasta se poate izgoni din minte și suflet, îndeletnicindu-ne cu cugetarea la cele duhovnicești, prin contemplarea și nădejdea la bunătățile viitoare cele veșnice și nestricăcioase.
Războiul duhovnicesc nevăzut constă nu numai în învingerea patimii, ci și în dobândirea virtuții opuse ei. Virtutea opusă întristării este recunoștința față de Dumnezeu, aducerea-aminte de dragostea și binefacerile lui și încrederea deplină în purtarea Lui de grijă. Dragostea este doctoria cea mai puternică pentru toate traumele și durerile sufletești. În întristare trebuie să dăm dovadă de răbdare și așa nădăjduind în ajutorul lui Dumnezeu, vom primi alinare.
Pentru omul contemporan, este foarte des întâlnită starea de anxietate, neliniște, neîncredere în viitor, o stare emoțională de frică nejustificată. Este vorba despre teama de ceva nedefinit, sentimentul de mâhnire și neliniște provocate de convingerea omului că nu va face față unui pericol, unei situații catastrofale. Anxietatea mai este numită și „frica de frică”, „neliniște fără nume și fără termen” sau „perceperea unei amenințări neobiective”. Psihologii au arătat că anxietatea manifestată prin stres nu este atât o reacție fiziologică a organismului la o influență externă rea, cât un răspuns, o reacție a omului la o amenințare imaginară, ireală. Prin urmare, principala sursă a stresului nu se află în sfera fizică, ci în cea psihică, sufletească și mai mult chiar, în cea duhovnicească, deoarece tocmai omul apreciază o situație sau alta ca fiind periculoasă (sau nu) pentru existența sa, tocmai în concordanță cu sensul pe care îl vede în viața sa. Mai concret, măsura întristării nu e determinată atât de factorii externi, cât de dispoziția sufletească a celor ce se întristează și de gândurile lor.
Pentru a scăpa de stres, este absolut necesar să ne schimbăm reperele existențiale, adică să reinterpretăm valorile vieții. Căutarea sensului vieții este un demers duhovnicesc. Ne amintim cuvintele extraordinare ale Mântuitorului: „Nu vă îngrijiți pentru sufletul vostru ce veți mânca, nci pentru trupul vostru cu ce vă veți îmbrăca; au nu este sufletul mai mult decât hrana și trupul decât îmbrăcămintea? Priviți la păsările cerului, că nu seamănă, nici nu seceră, nici nu adună în jitnițe și Tatăl vostru Cel ceresc le hrănește. Oare nu sunteți voi cu mult mai presus decât ele?” (Matei 6, 25-26) În aceste cuvinte ale Mântuitorului Iisus se reflectă necesitatea ca omul să aibă credință în Dumnezeu, Care se îngrijește de trebuințele omului, pentru a putea duce o viață normală. Dacă omul înțelege natura stresului și a stării anxioase, dacă va reflecta la valorile vieții și la sensul ei, aceasta îl va ajuta să depășească această stare de fapt. Omul credincios primește ajutor atunci când își pune nădejdea în puterea lui Dumnezeu și în milostivirea Lui cea mare. Este esențial ca omul, nădăjduind în mila Domnului, să nu se teamă de vederea propriului păcat, de starea de cădere în care se găsește și din această cauză să cadă în deznădejde. În acest moment, este definitoriu rolul duhovnicului, care să îl conducă pe om spre înțelegerea problemei, ajutându-l să își vadă păcatul și mai mult decât atât, să îl ajute să depășească această stare prin Taina Pocăinței.
Cea mai acută problemă psihologică pentru modernitate este, de departe, depresia. Potrivit statisticilor, peste 20% din populația țărilor industrializate suferă de această problemă. OMS compară depresia cu o epidemie care a cuprins toată omenirea. Ea a ajuns pe primul loc în lume în cauzele absenteismului la serviciu și pe locul al doilea între bolile care aduc pierderea capacității de muncă. Se prognozează ca în următorii zece ani, această boală să ajungă pe primul loc între cele mai răspândite boli. La ora actuală, ea este deja cea mai răspândită afecțiune psihică la femei.
Depresia a fost definită ca o tulburare emoțională care se manifestă prin trăiri negative cum ar fi sentimentul de apăsare, de neajutorare, de vinovăție, de scădere sau chiar de pierdere a capacității de a satisface sarcinile dinainte. Ea se caracterizează prin câteva elemente: sentimentul de apăsare, de pierdere irecuperabilă, însoțit de senzația de durere sufletească, de apăsare; neliniște, anxietate,tulburare, pesimism; indiferență, nepăsare, pierderea dorințelor și interesului pentru orice activitate cotidiană; lipsa răspunsului emoțional față de oamenii apropiați și față de situațiile și evenimentele importante; incapacitatea de a se bucura și primi satisfacțiile vieții; iritabilitate, nemulțumire permanentă; lipsa capacității de concentrare și a puterii de decizie; convingerea de propria vinovăție, inutilitate, inferioritate; predispoziție spre suicid; ipohondrie, tulburări de somn, tulburări de apetit, tulburări sexuale; frici nejustificate, atacuri de panică. Depresia este o stare căreia îi sunt specifice percepția negativă a tot ce ține de viață și profund pesimism legat de propriul viitor, văzut ca o suferință nesfârșită. Omul copleșit de depresie nu vede bucuria vieții în sine însuși, pierde nădejdea în Dumnezeu, dragostea și deschiderea față de aproapele, se simte inutil sieși și societății și se teme să orice pas de teama de a nu greși.
Așa cum se poate lesne observa, tabloul acestei maladii sufletești este înfiorător. Cu toate acestea, în mod firesc, biserica oferă posibilități de remediere și învingere a acestei suferințe. Sfinții Părinți ai Bisericii au afirmat cu tărie că principala armă împotriva tuturor bolilor spirituale este rugăciunea. Desigur, în cazul depresiei, omului îi este deosebit de greu să se roage. Drept urmare, nu toți vor putea să facă pravile de rugăciune mari imediat, dar rugăciuni scurte (mai ales rugăciunea inimii) le poate rosti oricine, nu este complicat. Citirea sau ascultarea Sfintei Scripturi e un alt mijloc eficient împotriva depresiei, întrucât Mântuitorul a chemat la sine „pe toți cei osteniți și împovărați” făgăduindu-le bucurie și odihnă. De asemenea, participarea la slujbele din biserică și în mod special Taina Spovedaniei, a Sfintei Împărtășanii și Taina Sfântului Maslu sunt de foarte mare folos în învingerea aceste cumplite suferințe, întrucât acestea lucrează atât asupra slăbiciunii firii, cât și împotriva duhurilor întunericului. Nu în ultimul rând, convorbirile cu oameni bogați în duh creștinesc sunt de un real folos, pentru că prin convorbirea cu acești oameni duhovnicești cunoscători ai hățișurilor duhovnicești și ai leacurilor pentru rănile sufletului, pătrund în inima și mintea celui suferind căldura și speranța cea curată.
Creștinul ortodox știe că lupta cu bolile spirituale este luptă ce primește cununa cea mare, dacă este purtată cu răbdare și smerenie. De aceea este esențial să nu ne descurajăm când ni se întâmplă necazuri și amărăciuni, ci din contră, să încercăm să ne bucurăm că ne aflăm pe calea sfinților.

Autor: Pr. Ciprian Robu
Prin boli spirituale se înțeleg acele afecțiuni ale sufletului care se prind de sufletul și trupul omului căzut în păcat și care nu vrea (și uneori nu mai poate) să se ridice. Ieșit din comuniunea cu Dumnezeu, acesta se lasă stăpânit de vrăjmașul neamului omenesc. Deși e viu cu trupul, sufletul și mintea lui sunt paralizate și chiar moarte duhovnicește. Deși paleta de afecțiuni din această categorie este deosebit de complexă (așa cum este și sufletul omenesc), în prezent, cele mai frecvente boli ale minții și sufletului uman sunt întristarea, anxietatea și depresia.
În concepție patristică, întristarea face parte din cele opt patimi, ce au ca finalitate moartea sufletească. Întristarea este boală a sufletului și a trupului, ducând sufletul în robie și distrugând treptat trupul. Întristarea, ajunsă într-o stare avansată, când cuprinde toate puterile sufletești se caracterizează prin astenie sufletească, depresie, pierderea de către rațiune a orcărei puteri asupra mersului vieții sufletești și moleșirea. Starea aceasta este însoțită de pierderea nădejdii în Dumnezeu, de slăbirea oricărei nevoințe, de paralizare sufletească. Dacă omul, închizându-se în sine, se va pune pe sine în centrul lumii, întristarea poate îmbrăca forma unei mâhniri fără ieșire, care îl duce la apatie, lene și inactivitate.
De cele mai multe ori, întristarea apare în urma nesatisfacerii poftelor patimașe sau a satisfacerii lor parțiale, a risipirii neproductive, pătimașe a puterilor sufletești, ca urmare a pierderilor materiale, sau a defăimării respectivei persoane (prin clevetiri, jigniri, bârfe, defăimări etc). Sfinții Părinți au identificat trei tipuri de întristare: întristare ca urmare a dorințelor pătimașe nesatisfăcute, întristare provocată de slăbirea energiei sufletești în urma înrobirii de patimi și întristarea provocată de temerile-frica pentru viitor sau din „griji de multe”.
Principalul mod prin care omul poate să învingă întristarea este rugăciunea. Trebuie să înceapă prin curățirea rugăciunii de toate grijile lumești și apoi, puțin câte puțin, să înceapă a-și curăți faptele. Patima aceasta se poate izgoni din minte și suflet, îndeletnicindu-ne cu cugetarea la cele duhovnicești, prin contemplarea și nădejdea la bunătățile viitoare cele veșnice și nestricăcioase.
Războiul duhovnicesc nevăzut constă nu numai în învingerea patimii, ci și în dobândirea virtuții opuse ei. Virtutea opusă întristării este recunoștința față de Dumnezeu, aducerea-aminte de dragostea și binefacerile lui și încrederea deplină în purtarea Lui de grijă. Dragostea este doctoria cea mai puternică pentru toate traumele și durerile sufletești. În întristare trebuie să dăm dovadă de răbdare și așa nădăjduind în ajutorul lui Dumnezeu, vom primi alinare.
Pentru omul contemporan, este foarte des întâlnită starea de anxietate, neliniște, neîncredere în viitor, o stare emoțională de frică nejustificată. Este vorba despre teama de ceva nedefinit, sentimentul de mâhnire și neliniște provocate de convingerea omului că nu va face față unui pericol, unei situații catastrofale. Anxietatea mai este numită și „frica de frică”, „neliniște fără nume și fără termen” sau „perceperea unei amenințări neobiective”. Psihologii au arătat că anxietatea manifestată prin stres nu este atât o reacție fiziologică a organismului la o influență externă rea, cât un răspuns, o reacție a omului la o amenințare imaginară, ireală. Prin urmare, principala sursă a stresului nu se află în sfera fizică, ci în cea psihică, sufletească și mai mult chiar, în cea duhovnicească, deoarece tocmai omul apreciază o situație sau alta ca fiind periculoasă (sau nu) pentru existența sa, tocmai în concordanță cu sensul pe care îl vede în viața sa. Mai concret, măsura întristării nu e determinată atât de factorii externi, cât de dispoziția sufletească a celor ce se întristează și de gândurile lor.
Pentru a scăpa de stres, este absolut necesar să ne schimbăm reperele existențiale, adică să reinterpretăm valorile vieții. Căutarea sensului vieții este un demers duhovnicesc. Ne amintim cuvintele extraordinare ale Mântuitorului: „Nu vă îngrijiți pentru sufletul vostru ce veți mânca, nci pentru trupul vostru cu ce vă veți îmbrăca; au nu este sufletul mai mult decât hrana și trupul decât îmbrăcămintea? Priviți la păsările cerului, că nu seamănă, nici nu seceră, nici nu adună în jitnițe și Tatăl vostru Cel ceresc le hrănește. Oare nu sunteți voi cu mult mai presus decât ele?” (Matei 6, 25-26) În aceste cuvinte ale Mântuitorului Iisus se reflectă necesitatea ca omul să aibă credință în Dumnezeu, Care se îngrijește de trebuințele omului, pentru a putea duce o viață normală. Dacă omul înțelege natura stresului și a stării anxioase, dacă va reflecta la valorile vieții și la sensul ei, aceasta îl va ajuta să depășească această stare de fapt. Omul credincios primește ajutor atunci când își pune nădejdea în puterea lui Dumnezeu și în milostivirea Lui cea mare. Este esențial ca omul, nădăjduind în mila Domnului, să nu se teamă de vederea propriului păcat, de starea de cădere în care se găsește și din această cauză să cadă în deznădejde. În acest moment, este definitoriu rolul duhovnicului, care să îl conducă pe om spre înțelegerea problemei, ajutându-l să își vadă păcatul și mai mult decât atât, să îl ajute să depășească această stare prin Taina Pocăinței.
Cea mai acută problemă psihologică pentru modernitate este, de departe, depresia. Potrivit statisticilor, peste 20% din populația țărilor industrializate suferă de această problemă. OMS compară depresia cu o epidemie care a cuprins toată omenirea. Ea a ajuns pe primul loc în lume în cauzele absenteismului la serviciu și pe locul al doilea între bolile care aduc pierderea capacității de muncă. Se prognozează ca în următorii zece ani, această boală să ajungă pe primul loc între cele mai răspândite boli. La ora actuală, ea este deja cea mai răspândită afecțiune psihică la femei.
Depresia a fost definită ca o tulburare emoțională care se manifestă prin trăiri negative cum ar fi sentimentul de apăsare, de neajutorare, de vinovăție, de scădere sau chiar de pierdere a capacității de a satisface sarcinile dinainte. Ea se caracterizează prin câteva elemente: sentimentul de apăsare, de pierdere irecuperabilă, însoțit de senzația de durere sufletească, de apăsare; neliniște, anxietate,tulburare, pesimism; indiferență, nepăsare, pierderea dorințelor și interesului pentru orice activitate cotidiană; lipsa răspunsului emoțional față de oamenii apropiați și față de situațiile și evenimentele importante; incapacitatea de a se bucura și primi satisfacțiile vieții; iritabilitate, nemulțumire permanentă; lipsa capacității de concentrare și a puterii de decizie; convingerea de propria vinovăție, inutilitate, inferioritate; predispoziție spre suicid; ipohondrie, tulburări de somn, tulburări de apetit, tulburări sexuale; frici nejustificate, atacuri de panică. Depresia este o stare căreia îi sunt specifice percepția negativă a tot ce ține de viață și profund pesimism legat de propriul viitor, văzut ca o suferință nesfârșită. Omul copleșit de depresie nu vede bucuria vieții în sine însuși, pierde nădejdea în Dumnezeu, dragostea și deschiderea față de aproapele, se simte inutil sieși și societății și se teme să orice pas de teama de a nu greși.
Așa cum se poate lesne observa, tabloul acestei maladii sufletești este înfiorător. Cu toate acestea, în mod firesc, biserica oferă posibilități de remediere și învingere a acestei suferințe. Sfinții Părinți ai Bisericii au afirmat cu tărie că principala armă împotriva tuturor bolilor spirituale este rugăciunea. Desigur, în cazul depresiei, omului îi este deosebit de greu să se roage. Drept urmare, nu toți vor putea să facă pravile de rugăciune mari imediat, dar rugăciuni scurte (mai ales rugăciunea inimii) le poate rosti oricine, nu este complicat. Citirea sau ascultarea Sfintei Scripturi e un alt mijloc eficient împotriva depresiei, întrucât Mântuitorul a chemat la sine „pe toți cei osteniți și împovărați” făgăduindu-le bucurie și odihnă. De asemenea, participarea la slujbele din biserică și în mod special Taina Spovedaniei, a Sfintei Împărtășanii și Taina Sfântului Maslu sunt de foarte mare folos în învingerea aceste cumplite suferințe, întrucât acestea lucrează atât asupra slăbiciunii firii, cât și împotriva duhurilor întunericului. Nu în ultimul rând, convorbirile cu oameni bogați în duh creștinesc sunt de un real folos, pentru că prin convorbirea cu acești oameni duhovnicești cunoscători ai hățișurilor duhovnicești și ai leacurilor pentru rănile sufletului, pătrund în inima și mintea celui suferind căldura și speranța cea curată.
Creștinul ortodox știe că lupta cu bolile spirituale este luptă ce primește cununa cea mare, dacă este purtată cu răbdare și smerenie. De aceea este esențial să nu ne descurajăm când ni se întâmplă necazuri și amărăciuni, ci din contră, să încercăm să ne bucurăm că ne aflăm pe calea sfinților.

Autor: Pr. Ciprian Robu

Rugăciune către Sfânta Cuvioasă Parascheva

0

Rugăciune către Sfânta Cuvioasă Parascheva

Sfântă Cuvioasă Parascheva, în genunchi venim la tine, ca în genunchi să te rogi Părintelui Ceresc pentru iertarea păcatelor noastre, săvârșite cu fapta sau cu gândul, cu știința sau cu neștiința, în tot ceasul și în tot locul, pe față și în ascuns; căci venim cu sufletul întinat de mulțimea fărădelegilor, apăsat de grea întristare și căzut în prăpastia deznădejdii și te rugăm cu dragoste și cu smerită pocăință: ajută-ne!
Cuvioasă Maică Parascheva, roagă-te Milostivului Dumnezeu ca pe noi, cei împovărați cu mulțime de păcatele și neînfrânați, să ne ridice spre cuvântarea slavei Sale și să ne îndrepteze cugetele, ca întotdeauna să avem inimile sus, să gândim la cele cerești, iar nu la cele pământești.
Roagă-te lui Hristos, Fiul lui Dumnezeu, care ascultă neîncetat ruga ta cea cucernică, pentru ca și pe noi cei leneși, cei ce ne trândăvim spre rugăciune și spre împlinirea poruncilor lui Dumnezeu, să ne îndrepteze și să ne dea cuget treaz, ca să dorim a ne ruga Lui neîncetat.
Cheamă pe Duhul Cel Preasfânt, Izvorul Care te-a întărit pe tine, fecioară curată, în lupta cea bună și în ispite, ca să zidească în noi inima curată și duh drept să înnoiască întru cele dinlăuntru ale noastre, pentru ca mai vârtos să ne cheme și să ne dea osârdie, ca să ne nevoim în viață curată și să ne întărească în lucrarea faptelor bune.
Ne rugăm ție, preabună, milostivă și grabnic ajutătoare Maică, să privești, precum de-a pururea, și acum spre noi cei întristați și chinuiți, să ne aperi de orice boală, suferință și tulburare vătămătoare de suflet și trup, să ne păzești de toți vrăjmașii văzuți și nevăzuți, de ispitele potrivnicului și de toată primejdia; pe cei bolnavi să îi vindeci negreșit, pe cei aflați pe pat de suferință să îi cercetezi degrab, ridicându-i din toată neputința; pe cei bătrâni să-i întărești în slăbiciuni; soților dăruiește-le bună înțelegere, pace și spor duhovnicesc; pe copii și tineri îi călăuzește spre toată fapta cea bună, îi luminează cu dumnezeiască înțelepciune, îi crește în creștinească dragoste și în respect pentru părinți, educatori și toți semenii; pe cei legați în lanțurile cele grele ale demonilor îi liberează, le luminează mințile și inimile cu harul cel dumnezeiesc, dându-le liniște și tihnă; celor întristați, deznădăjduiți, zbuciumați sufletește și chinuiți de gânduri rele, le încălzește inimile, le îndulcește amarul și îi întărește cu curaj și credință izbăvitoare; pe cei învrăjbiți întoarce-i la bunătate, înțelegere și creștinească iertare; pe orfani și pe văduve îi mângâie și îi înarmează cu răbdare și speranță; pe tot sufletul creștinesc ce are nevoie de ajutorul și ocrotirea ta nu îl trece cu vederea, ci mai vârtos te silește spre răspuns neîntârziat. Credem că toate acestea le poți mijloci nouă, Sfântă Parascheva, la tronul
Preasfintei Treimi. Căci de vei vrea tu, ai puterea de a ne ajuta, ca una ce ai preamărit pe Dumnezeu prin faptele și viețuirea ta cea sfântă.
Doamne, pentru rugăciunile Sfintei Cuvioase Parascheva, șterge din noi orice gând afară de Tine și orice viețuire departe de harul Tău, căci Ție nici un lucru nu-ți este cu neputință a-l împlini. Amin!

Rugăciune de pocăinţă către Maica Domnului

0

Rugăciune de pocăinţă către Maica Domnului

Stăpână prea milostivă şi bună, primeşte rugăciunea mea cea ticăloasă ce se aduce ţie din gură netrebnică, deşi toate le ştii, şi mai ales neputinţa mea. Că eu prin tine scap la bunătatea Fiului tău şi prin tine, Doamna mea, m-am abătut din calea ce ducea spre moarte. Şi ştiind faptele şi toate mişcările mele, cele din zi şi din noapte, cele cu lucrul şi cuvântul, cele întru ştiinţă şi întru neştiinţă, îndreptează-mă, că eu pe tine te am mijlocitoare către Hristos, Dumnezeul nostru.
Miluieşte-mă şi mă ajută, îndemnându-mă la tot lucrul bun, după voia Fiului tău şi Dumnezeului nostru. Tu ştii, Stăpână preabună, că din braţele maicii mele spre tine am alergat, ţie am fost dăruit, deşi rău m-am ocârmuit, dar nu am ştiut altă scăpare, părtinitoare, sprijinire şi mijlocitoare către Dumnezeu fără numai pe tine. Şi acum, Stăpâna mea, mărturisindu-mi toate faptele mele cele necuvioase, te rog să mi le ştergi şi să mă miluieşti. Ştii, Stăpâna mea Născătoare de Dumnezeu, că sunt ca o oaie rătăcită şi ca un străin smerit, care nu are unde să îşi plece capul, fără numai la tine, Maica lui Hristos, Dumnezeul meu. Tu eşti, Stăpână, ajutorarea mea, tu curăţia mea, tu acoperământul meu, tu chezăşuitoarea mea către Dumnezeu, tu tatăl meu, tu maica mea, tu povăţuitoarea mea şi întru tine îmi pun toată nădejdea mea. Tu cunoşti sărăcia mea şi ştii că nu am pe nimeni, fără numai pe tine şi pe Hristos, Cel ce s-a născut din tine. Să nu te îngreţoşezi de mine, nici să mă lepezi de la faţa ta, Preacurată, ca să nu biruiască mulţimea răutăţilor mele bunătatea ta, că al tău este noianul milostivirii, ca ceea ce eşti Maica lui Dumnezeu cel milostiv. Numai de voieşti şi eu m-am mântuit. Nimeni nu se împotriveşte ţie, că eşti Maică a lui Iisus Hristos, Dumnezeul meu, Cel ce a făcut toate.
Ştiu că multe sunt păcatele mele şi nu sunt vrednic a privi la înălţimea cerului din pricina fărădelegilor mele, dar dacă tu vei binevoi cine se va împotrivi? Ajută-mi, Stăpână, Născătoare de Dumnezeu, mie, celui fără de îndrăzneală şi să nu mi se socotească îndrăzneala întru păcat, ci iartă-mă degrabă şi dă-mi umilinţă. Dă-mi izvor de lacrimi, suspinare şi zdrobire de inimă, ca să plâng păcatele mele, că eu sunt cel ce am nelegiuit înaintea Fiului Tău şi Dumnezeu mai mult decât toată firea. Şi ştiu, Stăpâna mea, că sunt fără de răspuns, nevrednic de toată iubirea ta de oameni, ci vrednic de toată osânda. De aceasta, prin tine, scap la mila Fiului tău, a Stăpânului şi Făcătorului meu cel bun. Deci ocârmuieşte-mă şi mă învaţă, Născătoare de Dumnezeu. Şi cerând în dar mila ta cea bogată, miluieşte-mă precum voieşti şi nu mă lepăda de la faţa ta, nici nu mă depărta de acoperământul tău, nu mă înstrăina de milostivirea ta. Miluieşte-mă pe mine, cel ce spre tine am toată nădejdea şi arată-ţi întru mine puterea ta, Născătoare de Dumnezeu. Că de mă vei mântui pe mine, păcătosul, mare va fi mila ta, mare milostivirea ta, mare nepomenirea ta de rău, mare îndelungă răbdarea ta. Iar de vei milui pe cel vrednic, nu va fi lucru minunat.
De aceea ajută-mi, milostiveşte-te spre mine şi-mi întinde mâna ta mie, leneşului, trândavului, nemulţumitorului, împietritului, neumilitului, judecătorului strâmb, gânditorului de rău, desfrânatului, hulitorului, ocărâtorului, clevetitorului, celui plin de toată fapta rea, de cuvinte viclene şi gânduri urâte, celui străin şi gol de toată fapta cea bună şi vrednic de toată osânda şi pedeapsa. Cu adevărat, Stăpâna mea Preasfântă, Născătoare de Dumnezeu, milostiveşte-te spre mine, lipsitul şi ticălosul, şi fă cu mine milele tale bogate. Ca, fiind mântuit, să laud pe Cel ce S-a întrupat din tine, Hristos Dumnezeul nostru, şi pe tine te măresc, mântuirea mea, sprijinirea mea, mângâierea mea şi păzitoarea mea din toate zilele vieţii mele. Ajută-mi mie, Stăpâna mea ce sfântă, ajută-mi şi iarăşi strig, ajută-mi. Şi mă învredniceşte ca să fac voia Fiului tău şi Dumnezeului meu în toate zilele vieţii mele, să mă tem de El şi să-I slujesc cum se cuvine. Şi aşa, săvârşindu-mă, Stăpâna mea Născătoare de Dumnezeu, să fiu povăţuit de sfinţii îngeri la locaşurile cele dumnezeieşti şi luminoase prin mijlocirea ta cea bineprimită, unde să-L slăvesc în veci pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Treimea cea Preasfântă. Amin.

Sursa: Doxologia.ro

Rugăciune scurtă către Maica Domnului a Sfântului Serafim de Sarov

0

Rugăciune scurtă către Maica Domnului a Sfântului Serafim de Sarov

Atotmilostivă, Împărăteasa mea, Preasfantă Doamnă, Fecioară Preacurată, Născătoare de Dumnezeu, Marie, Maica lui Dumnezeu, singura şi neîndoielnica mea nădejde. Nu te scârbi de mine. Nu mă depărta, nu mă părăsi. Apără-mă, mijloceşte, auzi-mă, vezi-mă… Stăpână, ajută-mă, iartă-mă, iartă-mă… Preacurată. Amin.

Sursa: Doxologia.ro

Către Născătoarea de Dumnezeu, pentru curățirea de patimi și bună întocmire lăuntrică

0

Către Născătoarea de Dumnezeu, pentru curățirea de patimi și bună întocmire lăuntrică

Preasfântă Stăpână de Dumnezeu Născătoare, ceea ce ești una curată cu sufletul și cu trupul! Caută spre mine, scârbavnicul, necuratul, care mi-am înnegrit sufletul și trupul cu spurcăciunea vieții mele pătimașe și iubitoare de plăceri; curăță mintea mea pătimașă, curăță și bine întocmește gândurile mele care rătăcesc și orbecăie; pune în rânduială simțămintele mele și călăuzește-le, slobozește-mă de reaua și urâta deprindere a patimilor necurate ce mă tiranisește, pentru ca slobozindu-mă din bezna păcatului, să mă învrednicesc a te preaslăvi și a te lăuda cu îndrăznire pe tine, ceea ce singură ești Maica Luminii Adevărate a lui Hristos, Dumnezeul nostru, căci pe tine te binecuvântează și te slăvește cu El și în El toată făptura cea văzută și cea nevăzută. Amin!
(Sfântul Teofan Zăvorâtul, Psaltire sau cugetări evlavioase și rugăciuni scoase din facerile Sfântului Efrem Sirul și așezate după rânduiala Psalmilor lui David, traducere din limba rusă de Adrian Tănăsescu-Vlas, Editura Sophia, București, pp. 59-60)

Rugăciuni