Acasa Blog Pagina 5

Rugăciuni către SFÂNTUL NICHIFOR CEL LEPROS – mare ocrotitor și izbăvitor de boli

0

Rugăciuni către SFÂNTUL NICHIFOR CEL LEPROS – mare ocrotitor și izbăvitor de boli

Rugăciune la vreme de îngrijorare și de teamă

Sfinte Cuvioase Părinte Nichifor, grozavă spaimă, neputință și cumplită frică de moarte mă încolțește, tulburându-mi sufletul și trupul. Nimic din cele ale lumii nu are putere să-mi aducă liniște și să facă să înceteze furtuna și zbuciumul lăuntric. De aceea, cu smerenie și cu inima zdrobită vin înaintea ta, aflând că pe tine te-a dăruit Dumnezeu ca ocrotitor și izbăvitor în vremea acestei cumplite boli. Tămăduiește neputința mea sufletească și slobozește-mă din robia gândurilor deșarte și a îngrijorărilor, căci mi-am înălțat cugetul cu nerușinare, socotind că Dumnezeu nu mai poartă grijă de lume. Învață-mă să pun înaintea Domnului tot zbuciumul inimii mele, ca astfel să nu mă mai aflu depărtat de mila și pacea Sa cea mângâietoare. Și rânduiește ca, astfel făcând, să ajung la lumina cunoștinței celei mântuitoare, și sufletul, și trupul să se bucure de sănătate deplină, mereu știind că Domnul Hristos veșnic mă iubește, nemărginit mai mult decât o voi putea face eu vreodată. Amin.

Rugăciune de încredințare în purtarea de grijă a lui Dumnezeu

Cuvioase Părinte Nichifor, tu ai trecut prin cumplita boală a leprei, iar prin răbdarea și mulțumirea ta către Domnul, te-ai umplut de lumina dumnezeiască și te-ai făcut asemenea sfinților mucenici. Curățește-mă și pe mine de lepra împătimirilor după cele pământești, ca izbăvindu-mi sufletul din îndulcirea cea rea, să se curățească de stricăciunea și de neascultarea pe care le-am lucrat în fiece zi a vieții mele, nesocotind poruncile Lui Dumnezeu. Ajută-mă ca, măcar în acest ceas de mare strâmtorare, să-L văd pe Domnul, să înțeleg și să ascult, cu iubire smerită, mântuitoarele Sale cuvinte, ca astfel să mă găsesc pe mine însumi, cel care n-am încetat să mă risipesc în mulțime de deșertăciuni și lucruri de nimic.

Pune în mine putere, ca să biruiesc în lucrarea cea lăuntrică și în schimbarea cea a bună a minții și astfel, cu dragoste și cu recunoștință, să îmi încredințez deplin viața în mâinile Domnului, săvârșind aceasta cu credință în Tatăl și Fiul și Sfântul Duh. Amin.

Rugăciune obștească pentru toți cei în suferință, pentru toate cadrele medicale și pentru toți cei care îi slujesc, în felurite chipuri, pe cei suferinzi

Sfinte Părinte Nichifor, cu privirea ta cea milostivă cuprinzându-ne, acoperă-ne pe toți cu darul Preasfântului Duh și sădește în sufletele noastre sămânța cea sfântă a dragostei jertfelnice pentru aproapele nostru. Risipește, Cuvioase, urâciunea răcelii sufletești, cea plină de egoism, ca luminându-ne cu binecuvântata dragoste frățească, să-i îmbrățișăm pe toți în rugăciune și să purtăm împreună suspinele și durerile tuturor celor care se află în boală ori în grea mâhnire, având noi deplină nădejde în purtarea de grijă a Atotputernicului Dumnezeu. Ajută-ne ca nu cumva, din pricina fricii și a patimilor noastre spurcate, să-i smintim pe cei care, din dragoste pentru aproapele, îl slujesc cu jertfelnicie. Acestor ostenitori spre binele aproapelui dăruiește-le putere și înțelepciune, ca prin tot ceea ce săvârșesc, să le strălucească în inimi dragostea lui Dumnezeu pentru om. Încă te rugăm, Sfinte Nichifor, primește-i pe toți cei care, din pricina acestei molime cumplite, au trecut în veacul cel neclătinat și nepieritor, mijlocește la Înduratul și Milostivul Judecător spre iertarea păcatelor lor, mângâie și îmbărbătează pe toți cei care au rămas în urma lor îndoliați și întristați. Pe orfani și pe văduve îi veghează și îi întărește în credința cea adevărată, întrarmându-i cu nădejdea întâlnirii cu cei dragi adormiți, în ziua cea neînserată. Pe tot omul ce se roagă ție cu dragoste și cu credință nu îl trece cu vederea, ci mai vârtos îl binecuvintează, îl ocrotește și îl înarmează cu răbdare și curaj, că să se preaslăvească Unul în Treime Dumnezeu, cel minunat întru sfinții Săi. Amin.

Acatistul Icoanei Maicii Domnului „Eu sunt cu voi și nimeni împotriva voastră”

0

Acatistul Icoanei Maicii Domnului „Eu sunt cu voi și nimeni împotriva voastră”

 

Condacul 1:

Celei alese dintre toate neamurile, Stăpânei lumii, Fecioarei Născătoare de Dumnezeu, să-i aducem daruri de laude, că şi acum, precum mai înainte, pe cei căzuţi îi ridici, pe cei slabi îi întăreşti, pe bolnavi îi vindeci, de vrăjmaşii văzuţi şi nevăzuţi izbăveşti, pe cei slabi în credinţă îi înţelepţeşti, celor mâhniţi le dai tărie să creadă în puterea plină de har a sfintelor Tale icoane, învăţându-i cu inima şi buzele pline de mulţumire şi de umilinţă să-Ţi cânte Ţie: Bucură-Te, Maica noastră cerească, care prin cuvintele Tale „Eu sunt cu voi şi nimeni împotriva voastră” dăruieşti putere plină de har sufletelor noastre!

Icosul 1:

Îngerii în ceruri cântă măreţia şi desăvârşirea Ta, o, Maică şi Fecioară, că pe Atotmilostivul Dumnezeu şi Mântuitorul ne-ai născut nouă, iar noi pe pământ îndrăznim cu buze păcătoase să-Ţi cântăm, slăvindu-Te, unele ca acestea:

Bucură-Te, neîncetată uimire a celor cereşti;

Bucură-Te, a pământenilor închinare cu multă bucurie;

Bucură-Te, gonirea răutăţii şi a întunericului duhovnicesc;

Bucură-Te, că îi umpli de pace şi dragoste pe cei ce vin la Tine;

Bucură-Te, că pentru miluirea noastră, a păcătoşilor, îl rogi pe Fiul Tău;

Bucură-Te, că izvorăşti nouă milă de la icoana Ta;

Bucură-Te, Maica noastră cerească, care prin cuvintele Tale „Eu sunt cu voi şi nimeni împotriva voastră” dăruieşti putere plină de har sufletelor noastre!

Condacul 2:

Văzând cu ochi duhovniceşti apropierea vremurilor luptei straşnice cu drept-măritoarea credinţă, sfântul şi dreptul Ioan din Kronstadt a binecuvântat zugrăvirea sfintei Tale icoane, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, ca sprijin şi ocrotire pentru toţi cei aflaţi în necazuri care, căzând şi cu nădejde de mântuire, cântă Fiului Tău şi Dumnezeului nostru: Aliluia!

Icosul 2:

Spre luminarea minţii omeneşti este această icoană că nu cu puterea noastră gonim pe vrăjmaşi, ci cu Atotputernicia lui Dumnezeu şi cu mijlocirea Maicii lui Dumnezeu care revarsă minuni de la sfintele Sale icoane, cântând Preaputernicei noastre Apărătoare:

Bucură-Te, grabnică întărire a neputincioşilor şi a celor ce cad;

Bucură-Te, scut de nădejde împotriva dracilor şi a oamenilor răi;

Bucură-Te, că ne înţelepţeşti în ceasul ispitei şi al nedumeririi;

Bucură-Te, găsirea căii adevărate pentru cei rătăciţi;

Bucură-Te, stârpirea eresurilor şi a dezbinărilor;

Bucură-Te, alungarea grabnică a întunericului necredinţei;

Bucură-Te, Maica noastră cerească, care prin cuvintele Tale „Eu sunt cu voi şi nimeni împotriva voastră” dăruieşti putere plină de har sufletelor noastre!

Condacul 3:

Puterea prigonitoare a păgânilor s-a ridicat asupra creştinilor, batjocorindu-le bisericile şi icoanele lor, dar, primind sfânta Ta icoană, Născătoare de Dumnezeu, părintele Serafim din Virița, a păstrat-o pe ea. Că, alergând sub Acoperământul Împărătesei Cerurilor, călugării şi toţi drept-măritorii creştini, întăriţi de ajutorul Dumnezeiesc, cu frică şi cu dragoste să cânte lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 3:

Mari şi nenumărate minuni având, Preasfânta Fecioară, prin sfânta Sa icoană, ajutorul Său revarsă tuturor celor ce aleargă cu credinţă, grăindu-i aşa:

Bucură-Te, Împărăteasa Cerului şi a pământului;

Bucură-Te, Maica Domnului celui Preaînalt;

Bucură-Te, că izvorăşti bogăţie de minuni;

Bucură-Te, că descoperi fărădelegea luptei împotriva lui Dumnezeu;

Bucură-Te, auzirea grabnică a rugătorilor credincioşi;

Bucură-Te, pacea sufletelor tulburate;

Bucură-Te, Maica noastră cerească, care prin cuvintele Tale „Eu sunt cu voi şi nimeni împotriva voastră” dăruieşti putere plină de har sufletelor noastre!

Condacul 4:

Furtuna nelegiuită a prigoanei asupra drept-măritoarei credinţe a trecut, pângărind sfinţeniile, şi prin îngăduinţa lui Dumnezeu au venit vrăjmaşii asupra creştinilor ca prin necazuri să se cureţe şi cu lacrimi să se spele şi, înţelepțindu-se, să se pocăiască, iar, pocăindu-se, să strige Mântuitorului Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 4:

Cunoscând scârbele omeneşti, părintele Serafim, a înfăptuit în chilia sa nevoinţa cuviosului Serafim din Sarov, strigând cu osârdie zi şi noapte în faţa icoanei Născătoarei de Dumnezeu:

Bucură-Te, că pe păcătoşi îi pregăteşti de pocăinţă;

Bucură-Te, că nu îi goneşti pe cei ce se pocăiesc;

Bucură-Te, că pe Fiul Tău şi Dumnezeul nostru îl milostiveşti;

Bucură-Te, că scârba noastră în bucurie o prefaci;

Bucură-Te, că de duşmanii văzuşi şi nevăzuţi ne izbăveşti;

Bucură-Te, că ne mântuieşti de moartea cea fără de veste;

Bucură-Te, Maica noastră cerească, care prin cuvintele Tale „Eu sunt cu voi şi nimeni împotriva voastră” dăruieşti putere plină de har sufletelor noastre!

Condacul 5:

Văzând harul revărsat de Dumnezeu prin sfânta icoana a Maicii Domnului, au început sa vină în Virița credincioşii care, primind tămăduiri trupeşti şi sufleteşti, cu veselie au cântat Fiului Preasfintei, Preacuratei, Preabinecuvântatei: Aliluia!

Icosul 5:

Primind de la Fiul Tău şi Dumnezeul nostru puterea plină de har a vindecării şi ajutorării, Preabună Maică, cu dărnicie o trimiţi tuturor celor ce vin la Tine şi-Ţi grăiesc aşa:

Bucură-Te, învierea pruncului răposat;

Bucură-Te, tămăduirea bolilor nevindecabile;

Bucură-Te, sănătatea trupurilor noastre;

Bucură-Te, mântuirea sufletelor noastre;

Bucură-Te, slobozirea noastră din lanţurile păcatelor;

Bucură-Te, înălțare la viaţa cea de sus;

Bucură-Te, Maica noastră cerească, care prin cuvintele Tale „Eu sunt cu voi şi nimeni împotriva voastră” dăruieşti putere plină de har sufletelor noastre!

Condacul 6:

Propovăduind grabnica sa plecare din această vale a plângerii plină de necazuri şi zbucium, stareţul a prezis noul loc al aflării sfintei Tale icoane, Născătoare de Dumnezeu, unde vor striga cu dragoste Atotmilostivului Dumnezeu în Treime slăvit: Aliluia!

Icosul 6:

Strălucind bucurie egumenei mâhnite că a primit vechea Mănăstire a Sfântului Gheorghe zăcând în ruine şi nu are puteri să o înnoiască, i-ai dăruit ei mare milă, arătându-i preaminunată icoana Ta sfântă ca să-i cânte cu dragoste şi cu frică unele ca acestea:

Bucură-te, că nici o dată nu ne lipseşti pe noi de dragostea Ta de Maică;

Bucură-Te, că pe cei ce Te iubesc pe Tine îi acoperi cu Dumnezeiască dragoste;

Bucură-Te, că îndrepţi grabnic neorânduielile mării vieţii;

Bucură-Te, Eu sunt cu voi – celor ce vin la Tine le vesteşti;

Bucură-Te, Şi nimenea împotriva voastră – ne îmbărbătezi;

Bucură-Te, că pe cei aflaţi în mâhnire şi durere nu îi părăseşti;

Bucură-Te, Maica noastră cerească, care prin cuvintele Tale „Eu sunt cu voi şi nimeni împotriva voastră” dăruieşti putere plină de har sufletelor noastre!

Condacul 7:

Oamenii cei râvnitori de mântuire au primit icoana ca pe Însăşi Împărăteasa Cerurilor, care a venit împreună cu sfinţii apostoli Ioan şi Iacob în locaşul Sfântului Gheorghe la sărbătoarea Laudei Preasfintei Născătoare de Dumnezeu şi cu umilinţă au cântat Domnului: Aliluia!

Icosul 7:

O nouă faptă a milei ne-ai arătat, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, prin icoana Ta făcătoare de minuni, ajutând tuturor celor ce cu credinţă cad la ea şi Te cheamă cu bucurie aşa:

Bucură-Te, că pe Fiul Tău şi Dumnezeu îl rogi pentru noi;

Bucură-Te, că pe păcătoşii ce se pocăiesc îi iubeşti mult;

Bucură-Te, că pedepseşti cu asprime pe vrăjmaşii lui Dumnezeu;

Bucură-Te, că pe fiii nesupunerii îi înţelepțeşti neaşteptat;

Bucură-Te, că goneşti hoardele drăceşti de la Sfânta Rusie;

Bucură-Te, apărătoarea fiilor Tăi iubitori de Dumnezeu;

Bucură-Te, Maica noastră cerească, care prin cuvintele Tale „Eu sunt cu voi şi nimeni împotriva voastră” dăruieşti putere plină de har sufletelor noastre!

Condacul 8:

Minune străină văzând a purtării de grijă pentru Mănăstirea Sfântul Gheorghe, atât pe muncitorii şi nevoitorii ei, cât şi pe cei ce vin la rugăciune aici i-ai primit, întărindu-i în nevoinţele călugăreşti, izbăvindu-i de nevoi şi necazuri şi pe toţi învăţându-i să cânte Celui ce ne mântuieşte prin Tine, lui Hristos Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 8:

Fost-a spre înţelepţire tuturor aspra pedepsire a călugăriţei ce se pregătea să fugă tainic din locaşul sfânt, iar când s-a pocăit a câştigat mila Ta, ca toţi să înţeleagă că în ceasul încercărilor grele să alerge în grabă la sfânta Ta icoană şi cu umilinţă să Te cheme aşa:

Bucură-Te, curmarea faptelor necugetate;

Bucură-Te, Ajutătoarea celor ce vor să secere mântuirea;

Bucură-Te, că îi întăreşti pe cei ce se nevoiesc în călugărie;

Bucură-Te, grabnică ridicare a celor căzuţi;

Bucură-Te, Mijlocitoarea mântuirii noastre;

Bucură-Te, pavăza şi ajutorul nostru în faptele bune;

Bucură-Te, Maica noastră cerească, care prin cuvintele Tale „Eu sunt cu voi şi nimeni împotriva voastră” dăruieşti putere plină de har sufletelor noastre!

Condacul 9:

Toată făptura Te laudă pe Tine, Doamne. De Tine, Ziditorul, Izbăvitorul, Împăratul şi viitorul Judecător ne bucurăm că ne-ai dăruit-o pe Maica Ta; adăpost de nădejde şi scut celor ce-Ţi strigă Ţie, Adevăratului Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 9:

Ritorii cei mult-vorbitori pot numai să se minuneze când aud glasul lui Dumnezeu şi al Maicii Domnului : „Eu sunt cu voi şi nimeni împotriva voastră”. Noi, însă, predându-ne voii sfinte şi desăvârşite a Domnului, Te cinstim pe Tine, Preacurată:

Bucură-Te, Maică Bună a Bunului Împărat;

Bucură-Te, că Te nevoieşti să aduni oile lui Hristos;

Bucură-Te, Apărătoarea orfanilor şi a străinilor;

Bucură-Te, Acoperitoarea tuturor necăjiţilor;

Bucură-Te, dulceaţă izvorâtoare de miere tuturor celor ce se roagă;

Bucură-Te, Dătătoarea darurilor şi a veşnicelor bunătăţi;

Bucură-Te, Maica noastră cerească, care prin cuvintele Tale „Eu sunt cu voi şi nimeni împotriva voastră” dăruieşti putere plină de har sufletelor noastre!

Condacul 10:

Vrând să mântuieşti lumea, minunea cea negrăită a aflării Sfintei Tale icoane, Stăpână, s-a vestit în toate oraşele şi satele, că, văzându-Te pe Tine venind în mărire şi slavă, să strige lui Dumnezeu celui în Treime slăvit: Aliluia!

Icosul 10:

Zid eşti şi curăţie de nedescris, milă nemăsurată şi nebiruită biruinţă, Pruncă de Dumnezeu aleasă, caută spre noi cei ce cu smerenie ne rugăm întotdeauna în faţa icoanei Tale şi-Ţi cântăm Ţie, celei pline de har aşa:

Bucură-Te, izvor nesecat de milă;

Bucură-Te, că tuturor le potoleşti setea duhovnicească;

Bucură-Te, Mijlocitoare plină de îndurare pentru noi păcătoşii;

Bucură-Te, Rugătoare neîncetată lui Hristos pentru noi;

Bucură-Te, adăpostul şi nădejdea noastră de mântuire;

Bucură-Te, milostivă mijlocitoare pentru noi în faţa lui Dumnezeu;

Bucură-Te, Maica noastră cerească, care prin cuvintele Tale „Eu sunt cu voi şi nimeni împotriva voastră” dăruieşti putere plină de har sufletelor noastre!

Condacul 11:

Cântare de mulţumire aducem Ţie, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, noi, păcătoşii şi netrebnicii robii Tăi, că Tu îi aperi pe toţi cei ce vin la Tine şi cântă lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 11:

Făclie dătătoare de lumină, avându-Te pe Tine, Preasfânta Maică şi Fecioară, ne luminezi pe noi cu lumina Fiului Tău ăi ne-ai dăruit nouă icoana Ta purtătoare de biruinţă, ca să nu ne poticnim în noaptea vremurilor de pe urmă, ci, ocrotiţi de Tine, să lucrăm lui Dumnezeu în lumina Lui, nădăjduind de la Tine acestea:

Bucură-Te, vindecarea rănilor noastre din păcate;

Bucură-Te, Călăuză în Împărăţia lui Dumnezeu;

Bucură-Te, că ai purtat în braţe pe Cel ce poartă toate;

Bucură-Te, Poartă de Aur a Împărăţiei Cereşti;

Bucură-Te, că ne luminezi cu lumina Fiului Tău;

Bucură-Te, că ne îndulcim, privind Sfânta Ta icoană;

Bucură-Te, Maica noastră cerească, care prin cuvintele Tale „Eu sunt cu voi şi nimeni împotriva voastră” dăruieşti putere plină de har sufletelor noastre!

Condacul 12:

Vrând să dai har oamenilor Tăi, ne-ai dăruit nouă, Stăpână, icoana Ta şi cu ea făgăduinţa „Eu sunt cu voi şi nimeni împotriva voastră” pe care nimeni dintre duşmanii noştri nu o va putea încălca vreo dată. Că fiind ocrotiţi de atâta milă Dumnezeiască să cântăm Atotmilostivului Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 12:

Cântând minunile Tale, Atotputernică Stăpână, Te ştim pe Tine, Apărătoare caldă şi plină de dragoste că cei ce aleargă la Tine să nu rămână ruşinaţi, ci, apăraţi întotdeauna de Tine, să-Ţi cânte unele ca acestea:

Bucură-Te, Bucuria celor ce se afla in scarbe;

Bucură-Te, îngrădire a celor ce nădăjduiesc în Dumnezeu;

Bucură-Te, că de Tine tremură duşmanii noştri;

Bucură-Te, că cei ce au icoana Ta saltă de bucurie;

Bucură-Te, că îi proslăveşti pe cei ce Te slăvesc pe Tine;

Bucură-Te, că ţara noastră şi pe toţi creştinii cu tărie îi ocroteşti;

Bucură-Te, Maica noastră cerească, care prin cuvintele Tale „Eu sunt cu voi şi nimeni împotriva voastră” dăruieşti putere plină de har sufletelor noastre!

Condacul 13:

O, Preasfântă, Preacurată, Prea-binecuvântată Născătoare de Dumnezeu Fecioară Maria, Multmilostivă Maică a lui Dumnezeu şi a oamenilor, caută spre sufletele noastre îndurerate şi Te milostiveşte Preacurată, înalţă puternica Ta rugăciune către dreptul Judecător ca să ne milu-iască pre noi, păcătoşii. Caută spre noi Atotcântată Născătoare de Dumnezeu, străluceşte iluminare inimilor noastre întunecate şi luminează turma Ta, Preacurată, că mântuiţi prin Tine, cu bucurie să cântăm lui Dumnezeu: Aliluia! (de 3 ori)

Apoi se zice iarăşi

Icosul 1

Îngerii în ceruri cântă măreţia şi desăvârşirea Ta, o, Maică şi Fecioară, că pe Atotmilostivul Dumnezeu şi Mântuitorul ne-ai născut nouă, iar noi pe pământ îndrăznim cu buze păcătoase să-Ţi cântăm, slăvindu-Te, unele ca acestea:

Bucură-Te, neîncetată uimire a celor cereşti;

Bucură-Te, a pământenilor închinare cu multă bucurie;

Bucură-Te, gonirea răutăţii şi a întunericului duhovnicesc;

Bucură-Te, că îi umpli de pace şi dragoste pe cei ce vin la Tine;

Bucură-Te, că pentru miluirea noastră, a păcătoşilor, îl rogi pe Fiul Tău;

Bucură-Te, că izvorăşti nouă milă de la icoana Ta;

Bucură-Te, Maica noastră cerească, care prin cuvintele Tale „Eu sunt cu voi şi nimeni împotriva voastră” dăruieşti putere plină de har sufletelor noastre!

Condacul 1:

Celei alese dintre toate neamurile, Stăpânei lumii, Fecioarei Născătoare de Dumnezeu, să-i aducem daruri de laude, că şi acum, precum mai înainte, pe cei căzuţi îi ridici, pe cei slabi îi întăreşti, pe bolnavi îi vindeci, de vrăjmaşii văzuţi şi nevăzuţi izbăveşti, pe cei slabi în credinţă îi înţelepţeşti, celor mâhniţi le dai tărie să creadă în puterea plină de har a sfintelor Tale icoane, învăţându-i cu inima şi buzele pline de mulţumire şi de umilinţă să-Ţi cânte Ţie: Bucură-Te, Maica noastră cerească, care prin cuvintele Tale „Eu sunt cu voi şi nimeni împotriva voastră” dăruieşti putere plină de har sufletelor noastre!

Rugăciune

O, Preabună Apărătoare a neamului creştinesc, Maica Celui ce ţine toate cu dreapta Sa, a lui Hristos Dumnezeul nostru! Revarsă asupra noastră milele şi darurile Lui ca să nu ne înfricoşăm noi de vrăjmaşii văzuţi şi nevăzuţi, că celor ce nădăjduiesc spre Tine ai zis: „Eu sunt cu voi şi nimeni împotriva voastră”.

Păzeşte adevărata şi sfânta noastră Dreptmăritoare Biserică şi locaşul acesta de dezbinări şi eresuri şi pune început de pocăinţă poporului nostru. Întoarce Sfânta Rusie şi ţara noastră pe calea de Domnul dăruită a credinţei nevătamate, ca să se umple de tămâia rugăciunilor şi să înflorească precum crinul; ca să trăim în bunăcuviinţă şi curăţenie, păziţi de Tine fiind întotdeauna de ispitirile lui antihrist, de venirea asupra noastră a altor neamuri, de războiul cel dintre noi, de cutremur, de foc, de foame şi de molimă; de moarte năprasnică, de robiile şi dezbinările din familie; viaţa călugărească o întăreşte şi ne mântuieşte pre noi, Preacurată, că spre Tine nădăjduim după cuvântul Tău: „Eu sunt cu voi şi nimeni împotriva voastră”.

Roagă-Te pentru noi, Preasfântă Stăpână de Dumnezeu Născătoare, Domnului Dumnezeului nostru, Celui ce ne miluieşte şi ne mântuieşte pre noi ca să nu ne lipsească pre noi de apărare şi să ne învrednicească a fi părtaşi Împărăţiei Sale, precum El Însuşi a zis: „Eu sunt cu voi şi nimeni împotriva voastră”. Că Lui i se cuvine toată slava, stăpânirea, cinstea şi închinăciunea – Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Sursa: Doxologia

Dumninica a V-a a Postului sau a Sfintei Cuvioase Maria Egipteanca

0

Dumninica a V-a a Postului sau a Sfintei Cuvioase Maria Egipteanca

Pr Florin Antonescu

 

Iubiţi credincioşi, ne aflăm în duminica a V-a a Postului Mare, tot mai aproape de marele Praznic al Învierii lui Hristos, zi în care să ne reamintim şi de învierea nostră; căci aşa cum ,,credem că Iisus a murit şi a înviat”, tot aşa credem că ,,cei morţi întru Hristos vor învia”(I Tesaloniceni IV, 14; 16). Însă în urcuşul nostru duhovnicesc spre Înviere, Biserica ne pune înainte nu numai virtuţile sfinţilor, ci şi ispitele care ne pot ademeni la tot pasul şi pe care ei le-au biruit. Şi un astfel de obstacol este şi ,,duhul iubirii de stăpânire”(cum spune Sfântul Efrem Sirul), în care se regăsesc multe tentaţii ale acestei vieţi, de care au fost cuprinşi chiar şi apostolii Mântuitorului.

Iubiţi credincioşi, Evanghelia acestei zile ne spune că Mântuitorul se afla în ultimul Său drum spre Ierusalim. Un drum spre moarte, pentru care Mântuitorul îi şi pregăteşte pe ucenici, spunându-le: ,,Iată, ne suim în Ierusalim şi Fiul Omului va fi predat arhiereilor şi cărturarilor; şi-L vor osândi la moarte şi-L vor da în mâna păgânilor. Şi-L vor batjocori şi-L vor scuipa şi-L vor biciui şi-L vor omorî, dar după trei zile va învia”(Marcu 10, 33-34). Dar apostolii, parcă nici măcar nu luau în serios cuvintele Mântuitorului; aşa se explică cum Mântuitorul intră trist în Ierusalim, în vreme ce apostolii, erau parcă ,,ameţiţi de glorie” după frumoasa primire făcută. Şi iată-i acum pe aceiaşi apostoli, cu câteva zile mai înainte de intrarea în Ierusalim, visând la astfel de momente de slavă lumească. Mai mult, doi dintre apostoli, Iacov şi Ioan, fiii lui Zevedeu, se apropie de Mântuitorul şi-I spun: ,,Învăţătorule, voim să ne faci ceea ce vom cere de la Tine. … dă-ne nouă să şedem unul de-a dreapta Ta şi altul de-a stânga Ta, întru slava Ta”(Marcu 10, 35 şi 37). O cerere imperativă, aşa cum, de cele mai multe ori, sunt şi rugăciunile noastre înaintea lui Dumnezeu. Ne plecăm genunchii şi-I spunem lui Dumnezeu: ,,facă-se voia Ta” şi cu toate acestea, aproape de fiecare dată vrem să ni se facă voia noastră. Mai mult chiar, spunem multe înaintea lui Dumnezeu, având mintea împrăştiată în diferite preocupări lumeşti, cereri care de cele mai multe ori vădesc egoismul şi naivitatea noastră şi, de multe ori, cu o îndrăzneală pe care, în mod sigur, n-am afişa-o înaintea oamenilor. Uităm adeseori că în drumul nostru spre Înviere, principala preocupare trebuie să fie ,,Împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui”, după care ,,toate celelalte”, necesare vieţii de zi cu zi ,,se vor adăuga nouă”(Matei 6, 33).1

Limitat la ceea ce este lumesc şi trecător, apostolii Iacov şi Ioan, Îi cer Mântuitorului, ca în împărăţia lumească gândită de ei, să fie puşi în mai mare cinste decât ceilalţi zece colegi de ucenicie. Dar, nici ceilalţi zece ucenici, nu gândesc altfel; fapt pentru care Mântuitorul îi dojeneşte şi le spune: ,,Nu ştiţi ce cereţi!”(Marcu 10, 38) Mai întâi, pentru că toţi cei care-L urmează pe Hristos şi-I sunt ucenici, nu pot trăi cu pretenţia de a fi slujiţi, ci ei înşişi sunt chemaţi a sluji semenilor. Şi apoi, pentru că în Împărăţia lui Dumnezeu nu există locuri ,,de mâna a doua”, ci numai locuri de mare cinste, fără a fi aşezat vreunul în defavoarea celuilalt. Iar ,,cel care vrea (totuşi) să fie mai mare, trebuie să fie slujitor tuturor celorlalţi. Că şi Fiul Omului n-a venit ca să I se slujească, ci ca El să slujească şi să-Şi dea sufletul preţ de răscumpărare pentru mulţi”(Marcu 10, 44-45). O adevărată lecţie de viaţă şi pentru viaţă, pe care El, Însuşi, o va scrie cu exemplul Său personal, atunci când spală picioarele ucenicilor la Cina cea de Taină, oferindu-le exemplul de a fi slujitori, nu stăpâni. ,,Voi Mă numiţi pe Mine, Învăţătorul şi Domnul, şi bine ziceţi, căci sunt. Deci, dacă Eu, Domnul şi Învăţătorul, v-am spălat picioarele şi voi sunteţi datori să spălaţi picioarele unii altora; căci v-am dat vouă pildă, ca precum v-am făcut Eu vouă, aşa să faceţi şi voi”(Ioan 13, 12-13). O lecţie de viaţă, în care Mântuitorul ne atrage atenţia că în Împărăţia lui Dumnezeu nu există nici şefie, nici slugărnicie, ci o adevărată slujire în iubire faţă de semeni, în care întotdeauna virtutea te înalţă.

* * * * * * * * * * * *

Iubiţi credincioşi, duminica trecută ne-a pus înainte pe un mare sfânt părinte al Bisericii, Ioan Sinaitul, cunoscut prin celebra sa carte ,,Scara dumnezeiescului urcuş”. Sfântul Ioan Scărarul ne prezintă în cartea sa ,,suflete smerite” care prin pocăinţa sau starea lor lăuntrică shimbată în bine şi nevoinţele lor, ,,puteau să înmoaie însăşi nesimţirea pietrelor”.2 Fapt pentru care, ca un permanent îndemn spre pocăinţă, Scara Sfântului Ioan Sinaitul se citeşte în mânăstiri pe tot parcursul Postului Mare. Şi de altfel, dacă citiţi vieţile sfinţilor, vă puteţi minuna cât de mare este puterea pocăinţei. Pentru că sunt oameni care aflându-se în decăderea morală cea mai josnică şi de plâns a dezumanizării, au înţeles că numai urmând exemplului întoarcerii fiului risipitor din Evanghelie, prin pocăinţă, numai aşa vor putea gusta bucuria prieteniei cu Dumnezeu. Şi cunoaştem mulţi sfinţi drept adevărate pilde sau exemple de pocăinţă: Sfântul Ciprian de Cartagina(+258), care fusese un vrăjitor, cufundat în toată răutatea iadului; Fericitul Augustin(+430) cel care până la 33 de ani îşi trăieşte viaţa în destrăbălare şi care în rugăciunea sa către Dumnezeu, Îi cere cu căinţă: ,,Doamne, ajută-mă să Te iubesc, aşa cum mai înainte am iubit păcatul”; avva Apollo, care ucide o femeie însărcinată fiind curios să vadă cum îi stă copilul în pântece – în tot restul vieţii, vreme de patreuzeci de ani îşi va plânge păcatul spunând fără încetare: ,,Am geşit Doamne ca un om, iar Tu ca un Dumnezeu curăţeşte-mă!”; Avva Moise Arapul, care fusese un tâlhar şi ucigaş de oameni. Apoi, sunt multe sfinte femei, dintre care merită atenţia două dintre ele: Pelaghia şi Taisia (pomenite în ziua de 8 octombrie) şi exemplele ar putea continua.

Astăzi, Biserica ne pune înainte exemplul demn de urmat al unei Sfinte, Maria Egipteanca, al unei femei păcătoase care, cufundată în starea cea mai de jos a decăderii morale sau a fărădelegii, ia hotărârea de a se întoarce la Dumnezeu, slujindu-I tot restul vieţii sale în post şi rugăciune – prin trăirea sa, reuşind să uimească până şi puterile îngereşti.

Şi de ce tocmai viaţa acestei fericite sfinte? Mai întâi, pentru că ea are experienţa cu totul nefericită de a ajunge pe ultima treaptă a decăderii morale, după care, îşi vine în sine şi se întoarce la Hristos; în al doilea rând, pentru că imaginea femeii păcătoase, este imaginea oricărui om infidel faţă de Legământul lui Dumnezeu sau înstrăinat de iubirea lui Dumnezeu. Iar viaţa ei este scrisă de Sfântul Sofronie Patriarhul Ierusalimului şi ne este oferită ca un adevărat îndemn spre pocăinţă pentru orice om care, doreşte să se mântuiască; şi în al treilea rând, pentru că viaţa ei este adresată şi celor mai îmbunătăţiţi monahi, pentru a nu cădea în capcana celor mai subtile şi primejdioase ademeniri ale mândriei şi slavei deşarte. Şi astfel, nu întăplător, primul om care va cunoaşte viaţa acestei fericite cuvioase, este chiar un monah îmbunătăţit, Zosima(+460) în vârstă de 53 de ani. Un monah ,,vestit în cele duhovniceşti”, dar ispitit sau ,,tulburat de gândul că ar fi în toate desăvârşit şi că n-ar mai avea nevoie să înveţe ceva de la altul”. Fapt pentru care, Zosima este trimis de Dumnezeu într-o mânăstire de lângă râul Iordan, unde călugării ,,străluceau în fapte bune şi contemplaţie, slujind Domnului”.3 Şi uimitor, acest exemplu de înaltă trăire duhovnicească îi este oferit nu de un bărbat, ci de această mare sfântă, căreia mai târziu, Biserica i-a dedicat una din cele şase duminici ale Postului Mare.

Şi ar mai fi încă ceva de spus. Sfântul Zosima este prezentat ca un monah bun şi evlavios, dar căruia, îi lipseşte conştiinţa păcătoşeniei; iar această căinţă o va învăţa din exemplul desfrânatei Maria Egipteanca, care prin felul uimitor de întoarcere la Hristos, a devenit tot ceea ce el dorea să fie. Pentru că Maria Egipteanca conştientizând păcatul, nu cere de la Dumnezeu nimic altceva decât mila sau iubirea Sa, iar această milă dumnezeiască nu înseamnă nimic altceva decât iertarea pe care Dumnezeu i-o dăruieşte, întocmai ca şi femeii păcătoase din Evanghelie, căreia Mântuitorul îi spune: ,,cui i se iartă mult, mult iubeşte”.

Cuvioasa Maria Egipteanca s-a născut la sfârşitul secolului al IV-lea în Egipt. La vârsta de 12 ani pleacă de acasă, lepădând dragostea părintească de care ea fusese înconjurată. După 17 ani trăiţi în destrăbălare, pe când avea vârsta de 29 de ani, doreşte să intre în Biserica Sfântului Mormânt din Ierusalim. Dar este oprită de o ,,putere dumnezeiască”, deşi ea încercaseră să intre în biserică în trei sau patru rânduri. În sfârşit, îşi vine în sine ca şi fiul risipitor din Evanghelie, adică îşi dă seama de viaţa mizerabilă pe care o trăise în păcat, şi-i făgăduieşte Maicii Domnului că, dacă o va lăsa să intre în biserică şi să vadă Preacuratul Lemn pe care S-a răstignit Hristos, îşi va petrece tot restul vieţii, slujind lui Dumnezeu în curăţie. Numai aşa reuşeşte să intre în biserică şi să se închine lui Hristos înainea Lemnului Sfintei Cruci.

După ce intră în biserică şi se închină Sfintei Treimi, se spovedeşte, şi apoi pleacă în pustia Iordanului, unde va trăi în post aspru şi rugăciune vreme de 48 de ani. În pustie, cea mai grea luptă a sa a dus-o cu gândurile de desfrânare care mereu o tulburau; ea însăşi mărturisind: ,,gândurile mă mânau iarăşi la desfrânare. Foc se aprindea înlăuntrul nefericitei mele inimi. … Însă, îndată ce un gând ca acesta mă asalta, mă aruncam cu faţa la pământ şi udam pământul cu lacrimi”4. Astfel, încerca din răsputeri să rămână statornică făgăduinţei făcute Maicii Domnului. Viaţa sfintei în pustia Iordanului l-a uimit pe marele nevoitor Zosima, cel care după moartea acesteia, va povesti în mânăstire faptele sfintei cuvioase. Viaţa ei i -a uimit chiar şi pe îngerii din ceruri. Fapt pentru care, exemplul ei pozitiv sau întoarcerea sa la Hristos este pusă înadins în această perioadă a postului, tocmai pentru a avea şi noi ambiţia sau forţa lăuntrică de a rupe pentru totdeauna legătura cu păcatul.

Iubiţi credincioşi, Biserica ne pune astăzi înainte exemplul admirabil al cuvioasei Maria Egipteanca, al femeii păcătoase în care ne putem regăsi cu uşurinţă, dar, şi icoana vie a pocăinţei sau a omului înnoit cu adevărat, prin hotărârea fermă de a se întoarce la Dumnezeu şi a rupe pentru totdeauna legătura cu păcatul. Şi am putea spune, dacă-mi este îngăduit, că întoarcerea la Hristos a acestei sfinte, vine în continuarea pildei întoarcerii fiului risipitor; adică din ţara îndepărtată a păcatului, îi urmează întoarcerii fiului risipitor, ,,una” din femeile păcătoase care, venindu-şi în fire, ia hotărârea de a începe o viaţă nouă împreună cu Hristos. Aşadar, viaţa sfintei Maria Egipteanca este adresată tuturor celor păcătoşi care au pierdut Împărăţia Harului prin fărădelegi, şi sunt chemaţi s-o redobândească prin pocăinţă, ,,căci cui se iartă mult, mult iubeşte”, spune Mântuitorul.

Prin urmare, mai ales acum în această perioadă a postului, trebuie să facem efortul de a rupe legătura cu păcatul care ne stăpâneşte şi să ne întoarcem atenţia către Dumnezeu. Făgăduim aceasta mereu în Taina Sfintei Spovedanii. Şi cu toate acestea, în loc să stăruim în fapte bune, ne întoarcem, aproape de fiecare dată, la mizeria păcatelor, întocmai ca şi câinele la lepădătura lui. Şi aceasta, pentru că fără ambiţie, fără luptă, fără armele postului şi ale rugăciunii, niciodată nu vom putea izbândi. Să luăm aminte!

1 Pr. prof. dr. Vasile Mihoc, Meditaţii la Evangheliile duminicilor Triodului şi Penticostarului, p. 88.

2 Sfântul Ioan Scărarul, Scara dumnezeiescului urcuş, Filocalia vol. IX, cap.V, 5.

3 Sfântul Sofronie al Ierusalimului, Viaţa Sfintei Cuvioase Maria Egipteanca, în Triod.

4 Ibidem.

Paraclisul Cuviosului Nichifor cel Lepros

0

 

Paraclisul Cuviosului Nichifor cel Lepros

 

Preotul binecuvântează: Binecuvântat este Dumnezeul nostru… Iar dacă nu este preot se zice: Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri… Apoi rugăciunile începătoare. După, Tatăl nostru… Doamne miluiește de 12 ori, Slavă… Și acum… Veniți să ne închinăm… (de 3 ori) și Psalmul 142: „Doamne auzi rugăciunea mea”.

Apoi aceste Tropare, glasul al 4-lea: „Cel ce Te-ai înălțat pe Cruce”.

Cu bărbătească cugetare ca și Iov ai răbdat lepra trupului tău, Nichifore pătimitorule, curățindu-ți astfel în chip strălucit îmbrăcămintea sufletului tău; și suind pe scara virtuților, ai ajuns, prin înfrânare, la petrecerea Îngerilor, neîncetat cântând lui Dumnezeu: Ție slavă Se cuvine, Treime deoființă.

Slavă… tot acesta, Și acum… a Născătoarei de Dumnezeu:

Nu vom tăcea, Născătoare de Dumne­zeu, pururea a spune puterile tale noi, nevrednicii. Că de nu ai fi stătut tu înainte rugându-te, cine ne-ar fi izbăvit pe noi din atâtea nevoi? Sau cine ne-ar fi păzit până acum slobozi? Nu ne vom depărta de la tine, Stăpână, că tu izbăveşti pe robii tăi pururea din toate nevoile.

Psalmul 50.

Cântarea 1

Glasul al 8-lea: „Apa trecând-o”

Pe vasul cel curat al harismelor Duhului, pe cel mai alb decât zăpada cu sufletul, veniți toți pe Nichifor cel lepros în cântări curate să-l mărim.

Cu sfințita pecete a dragostei, calea credinței cu bărbăție săvârșind-o, în nădejdea dobândirii Împărăției celei de sus, acum pe Nichifor cel lepros îl fericim.

Slavă…

Cu sudorile nevoințelor tale, Părinte Nichifore, sufletul tău cel dumnezeiesc aur preacurat ți l-ai făcut, în mâinile Dumnezeului tău încredințându-l.

Și acum…

Cuvintele cele nespuse ale lui Gavriil cu credință ascultându-le, Fecioară, pe Dumnezeu L-ai născut lumii, neascultarea Evei îndreptând.

Cântarea a 3-a

„Doamne, Cel ce ai făcut”

Din Creta răsărind ca un soare strălucitor, toată lumea ai luminat cu petrecerea ta, și împodobindu-te cu bună cuviință, fiule al luminii, Nichifore strălucite, întunericul patimilor îl risipești de la noi.

Înțelepțește sihăstrind, calea cea strâmtă ai străbătut, cu multă înfrânare petrecând, preafericite, și cetele celor fără de trup ai ajuns în trup fiind, Nichifore Cuvioase; pentru aceasta cu adevărat ai fost cinstit asemenea Îngerilor.

Slavă…

Cel ce are noian nesfârșit de tămăduiri, Cel ce îi pedepsește cu neputința pe cei pe care îi primește ca fii adevărați, Hristos, ți-a dat ție, Nichifore, lepra trupului, spre încredințarea dragostei Sale.

Și acum…

Fecioară Curată, Stăpâna a toată lumea, sufletul meu cel robit de greșeale, cu rugăciunile tale de maică arată-l mai presus de patimi și la slava cea dintâi iarăși mă ridică.

Apoi aceste tropare:

Tămăduiește patimile noastre cu rugăciunile tale, Părinte Nichifore, cel ce ai răbdat lepra trupului tău cu măsura desăvârșită a răbdării.

Caută cu milostivire, cu totul lăudată Născătoare de Dumnezeu, spre necazul cel cumplit al trupului meu și vindecă durarea sufletului meu.

Sedealna, glasul al 2-lea

„Ceea ce ești folositoare caldă”

Durerea îndelungată a leprei ai răbdat cu suflet viteaz și cuget bărbătesc, lui Dumnezeu cântând, Nichifore fericite, cântare de bucurie și cu buze curate slăvind neîncetat dumnezeiasca bunătate.

Cântarea a 4-a

Auzit-am, Doamne…

Plăcerile trupului tău le-ai omorât, toată înfrânarea uneltind, Nichifore Cuvioase, și sufletul dumnezeiește ți l-ai înviat.

Răspunzând chemării cerești, fericit te-ai făcut, Părinte Nichifore, biruind toate cetele făcătorului de rele.

Slavă…

Vătămarea ochilor tăi pătimind, Nichifore văzătorule de Dumnezeu, vedeai înlăuntrul tău strălucirile Dumnezeiescului Duh și razele strălucitoare ale luminii celei neapropiate.

Și acum…

Graiurile Proorocilor întru tine s-au împlinit, Preacurată, căci neispitită de bărbat ai purtat în pântece pe Cel ce de demult prin ei a grăit.

Cântarea a 5-a:

Luminează-ne pe noi, Doamne…

Pusu-ți-ai mintea pe piatra Domnului tău, Nichifore înțelepte, pentru aceasta ai rămas tare ca diamantul, neînfricoșându-te de dureri.

Lepra trupului ca și Iov o a suferit, Părinte Nichifore, pentru aceasta strălucești cu sufletul ca aurul și ca argintul cel de mult preț.

Slavă…

Pusu-ți-ai nădejdea, Nichifore fericite, în Dumnezeu, Apărătorul orfanilor și al văduvelor, Părintele milostivirilor, de la Care ai aflat ocrotire.

Și acum…

Turn întărit împotriva vrăjmașilor ești, Stăpână, risipind meșteșugirile lor, ca ceea ce ai născut pe Cel nemăsurat întru putere.

Cântarea a 6-a:

„Rugăciunea mea voi vărsa”.

Întărit fiind de Harul lui Dumnezeu, ai primit slăbănogirea trupului ca pe un dar al milostivirii Lui, Care dorește mântuirea muritorilor pentru nemăsurata Sa milă.

Ca o făclie a Treimii te cunoaștem, Nichifore, deasupra muntelui așezată, care răspândești tuturor lumina și strălucirea Duhului în ceața întunecată a patimilor, luminând peste întinderea pământului.

Slavă…

Biruit-ai înălțimile vrăjmașului cu dumnezeiasca ta smerenie, Părinte Nichifore, căci cu suflet recunoscător ai primit suferințele și defăimările, și te-ai făcut cu adevărat cu neasemănare mai alb decât zăpada.

Și acum…

Pântecele tău cel sfințit s-a făcut mai cuprinzător decât cerurile, Mariam, căci Dumnezeu în el a încăput, pe Care nu-L încap cerurile. Pe Acesta înduplecă-L cu rugăciunile tale de maică să mă izbăvească de strâmtorarea patimilor.

Și iarăși:

Tămăduiește patimile noastre cu rugăciunile tale, Părinte Nichifore, cel ce ai răbdat lepra trupului tău cu măsura desăvârșită a răbdării.

Curată, ceea ce în zilele din urmă prin cuvânt pe Cuvântul în chip de negrăit L-ai născut, nu a înceta a te ruga, ca ceea ce ai îndrăznire de maică.

Condacul, glasul al 2-lea

„Ceea ce ești păzitoarea creștinilor”.

Pe calea cea strâmtă a bolii ai călătorit, Nichifore fericite, și din toată inima L-ai urmat pe Stăpânul, ca un fiu supus și vrednic; jugul Său cel bun și povara cea ușoară pe umeri ridicând, pentru care ai intrat în slava cea veșnică, în veselia nesfârșită, unde neîncetat te veselești.

Prochimenul

Cinstită este înaintea Domnului moartea Cuviosului Lui

Stih:

Răbdând voi aștepta pe Domnul si va lua aminte la mine.

Evanghelia de la Matei

(Cap. 11, 27-30)

Zis-a Domnul către Ucenicii Săi: Toate Mi-au fost date de către Tatăl Meu şi nimeni nu cunoaşte pe Fiul, decât numai Tatăl, nici pe Tatăl nu-L cunoaşte nimeni, decât numai Fiul şi cel căruia va voi Fiul să-i descopere.Veniţi la Mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi şi Eu vă voi odihni pe voi.Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi-vă de la Mine, că sunt blând şi smerit cu inima şi veţi găsi odihnă sufletelor voastre.Căci jugul Meu este bun şi povara Mea uşoară este.

Slavă…

Pentru rugăciunile Cuviosului Tău Nichifor, Milostive, curățește mulțimea păcatelor noastre.

Și acum…

Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Milostive, curățește mulțimea păcatelor noastre.

Stih: Miluiește-ne, Dumnezeule, după mare mila Ta și după mulțimea îndurărilor Tale, curățește fărădelegile noastre.

Glasul al 8-lea.

Scara cerească a virtuților cu cuget dumnezeiesc și suflet tare ai suit-o, Nichifore cugetătorule de Dumnezeu; căci suferind ca Iov lepra trupului și vătămarea ochilor tăi, răni și toată reaua pătimire a mădularelor, la înălțime te-ai ridicat și frumusețea și slava celor cerești le-ai văzut, pe care Domnul Dumnezeu le-a gătit celor ce săvârșesc poruncile Sale.

Cântarea a 7-a

„Tinerii cei ce au mers din Iudeea”

Avut-ai în viață rugăciunea neîncetată ca pe o lucrare desăvârșită, prin care ai vorbit cu Dumnezeu, petrecerea Îngerilor urmând, Nichifore cugetătorule de cele cerești, și strigând: Dumnezeul Părinților binecuvântat ești.

Povățuit fiind, fericite, de Antim vestitul, ai săvârșit alergarea nevoinței în Hios și ai pus trofee mari de biruință, Nichifore biruitorule. Pentru aceea, cununi ai primit de la mâna cea purtătoare de viață.

Slavă…

Aducând Domnului dumnezeieștile tale rugăciuni cele de la miezul nopții, Nichifore, te-ai ridicat de la pământ, uimindu-l pe ucenicul tău, Eumenie, care te-a văzut și împreună cu care aduci laudă lui Dumnezeu în veci.

Și acum…

Năstrapa cu mană te-a închipuit cu adevărat, Maică Fecioară Curată, căci în pântecele tău ai păzit Pâinea vieții celui veșnice, pe Hristos Cel ce hrănește în chip de negrăit sufletele credincioșilor.

Cântarea a 8-a

„Pe Împăratul ceresc”

Dumnezeieștile tale cuvinte și înțeleptele tale sfaturi dulceață și mângâiere pricinuiesc sufletelor îndurerate, Cuvioase Nichifore.

Neagoniseala a fost vistieria ta, Părinte Nichifore, și făcându-te sărac cu inima, mult te-ai îmbogățit, fericite.

Slavă…

Lucrurile îndepărtate aproape le vedeai cu ochii sufletului, Nichifore fericite, pentru că ai fost împodobit cu dumnezeiasca înainte-vedere.

Și acum…

Împodobită fiind cu dumnezeiasca slavă, Fecioară, de-a dreapta Împăratului ceresc ai fost așezată, ca o Stăpână a lumii.

Cântarea a 9-a

„Cu adevărat Născătoare de Dumnezeu”

Cu lesnire a ridicat povara cea grea a leprei, biruitorule Nichifore, și te-ai mutat în cetatea lui Dumnezeu cea slobodă, cu ușurință zburând.

Sămânța Evangheliei în pământul cel bun al inimii tale primind-o, Nichifore milostive, a făcut rod de spice însutit.

Candela sufletului tău, înțelepte Nichifore, umplând-o cu untdelemnul răbdării, Mirele Hristos împreună cu fecioarele cele înțelepte te-a numărat.

Slavă…

Racla Moaștelor tale, Părinte Nichifore, izvorăște Harul Mângâietorului, mireasmă de viață, credincioșilor care se închină ei.

Și acum…

Ca o lună mult strălucitoare ai răsărit lumii Lumina cea neapropiată, Născătoare de Dumnezeu, ca ceea ce ai născut pe Soarele cel mare al slavei.

Apoi:

Cuvine-se cu adevărat să te fericim, Născătoare de Dumnezeu, cea pururea fericită şi prea nevinovată și Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce eşti mai cinstită decât Heruvimii şi mai slăvită fără de asemănare decât Serafimii, care fără strică­ciune pe Dumnezeu Cuvântul ai născut, pe tine cea cu adevărat, Născătoare de Dumnezeu, te mărim.

Mărimuri

Pentru ca să te facă părtaș al veșnicei bucurii din ceruri, Stăpânul, biciuirile și durerile leprei ți le-a dat în viață, ca un Părinte mult-milostiv.

Dreptar de acrivie, pildă de înfrânare și de smerenie, stâlp de priveghere, lucrător al răbdării și mare dascăl al rugăciunii te cunoaștem pe tine, Nichifore.

Pătimit-ai ca și Iov cu multă răbdare durerile, pătimitorule Nichifore, pentru care, ca și acela, te veselești veșnic, întru nespusa vedere de Dumnezeu.

Veniți dumnezeiasca mulțime a iubitorilor de Hristos, pe prietenul lui Hristos, pe Nichifor cel lepros, cu vrednicie în cântări să-l lăudăm ca pe un desăvârșit luptător.

Ca un ciorchine copt ai fost zdrobit în linurile dureroasei lepre, Nichifore minunate, și ai dat vinul cel dumnezeiesc al virtuților, care veselește inimile celor ce te laudă pe tine.

Având drept sprijin tare toiagul puterii lui Dumnezeu, Nichifore, ai alergat cu multă stăruință pe calea cea strâmtă a vieții și ai ajuns la lărgimea dumnezeieștilor locașuri.

Ca o nicovală a răbdării, neînduplecat te-ai arătat în chinuri, Nichifore pătimitorule, și în cuptorul durerilor fiind încercat, mai strălucitor ca aurul te-ai arătat.

Astăzi puterile îngerești se bucură văzând dumnezeiescul tău suflet stând împreună cu ei la Tronul Stăpânului, cu slava curăției strălucind.

Toate oştile îngereşti, Înaintemergă­to­rul Domnului, cei doisprezece Apostoli şi toţi Sfinţii, împreună cu Născătoarea de Dumnezeu, faceţi rugăciuni ca să ne mân­tuiască pe noi.

Apoi:

Sfinte Dumnezeule… Preasfântă Treime… Tatăl nostru… și aceste Tropare, glasul al 6-lea:

Miluieşte-ne pe noi, Doamne, miluieşte-ne pe noi, că, nepricepându-ne de nici un răspuns, această rugăciune aducem Ţie, ca unui Stăpân, noi păcătoşii robii Tăi, miluieşte-ne pe noi.

Slavă…

Doamne, miluieşte-ne pe noi, că întru Tine am nădăjduit; nu Te mânia pe noi foarte, nici pomeni fărădelegile noastre, ci caută şi acum ca un milostiv şi ne izbăveşte pe noi de vrăjmaşii noştri, că Tu eşti Dum­nezeul nostru şi noi suntem poporul Tău; toţi lucrul mâinilor Tale şi numele Tău chemăm.

Şi acum…

Uşa milostivirii deschide-o nouă, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, ca să nu pierim cei ce nădăjduim întru tine, ci să ne izbăvim prin tine din nevoi, căci tu eşti mântuirea neamului creştinesc.

Apoi Preotul rostește Ectenia, după care face Apolisul. În timp ce credincioșii sărută icoana Sfântului, iar Preotul miruiește, psalții cântă troparele acestea, glasul al 2-lea: „Când de pe Lemn”:

Bucură-te, nevoitorule al răbdării, sfeșnicul mângâierii, dumnezeiască icoană a nădejdii, pecetea credinței, plinirea dragostei, învățător rugăciunii, dreptarul înfrânării, bogăție mult-îndrăgită a curăției, cel pedepsit în cuptorul leprei, strălucești neîncetat în lume, Nichifore cuvioase, mai minunat decât aurul.

Stăpână, primește rugăciunile robilor tăi și ne izbăvește pe noi de toată nevoia și necazul.

Toată nădejdea noastră spre tine o punem, Maica lui Dumnezeu, păzește-ne sub sfânt Acoperământul tău.

Tropar, glasul 1

„Locuitor pustiului”

Nevoințele și bărbăția în asceză ale Cuviosului Nichifor cel lepros i-au mirat pe Îngeri, căci ca un alt Iov a răbdat durerile slăvind pe Dumnezeu. Iar acum este încununat cu slavă de Acela spre săvârșirea de minuni. Bucură-te, povățuitorule al monahilor; bucură-te, stâlp luminos; bucură-te, mireasmă pricinuitoare de veselie, care se revarsă din Moaștele tale.

Sursa: www.doxologia.ro

Rugaciune speciala pentru incetarea noii epidemii

0

 

Rugaciune speciala pentru incetarea noii epidemii

 

„Biserica cea mică” în Noul Testament (3)

0

„Biserica cea mică” în Noul Testament (3)

Așa cum femeia este datoare să se supună soțului, bărbatul, ca un răspuns (și nu numai) față de supunerea cu smerenie și înțelepciune a femeii, este dator să îi răspundă cu iubire deplină.

În rândurile ce urmează, vă propun să medităm asupra modului în care Sfântul Ioan Gură de Aur vede raportul dintre bărbat și femeie, mai exact dintre soț și soție, din perspectivă creștină:

„ ‹‹Aşa sunt datori bărbaţii să-şi iubească femeile››, continuă Apostolul, ‹‹ca pe propriile lor trupuri. Cel ce-şi iubeşte femeia, pe sine se iubeşte. Că nimeni vreodată nu şi-a urât trupul; dimpotrivă, fiecare îl hrăneşte şi-l îngrijeşte, precum şi Hristos Biserica; pentru că noi suntem mădulare ale trupului Său, din carnea Lui şi din oasele Lui›› (Efeseni 5, 28-30). Ce vrea să spună prin aceste cuvinte? Ne proiectează o imagine mai puternică, un exemplu mai viu. Totodată ne conduce mai aproape şi cu mai multă limpezime de încă o îndatorire a noastră. Ca să nu spună cineva că, ‹‹Acela Dumnezeu a fost şi S-a dat pe sine››, de aceea Pavel zice: ‹‹Aşa sunt datori şi bărbaţii…››. Prin urmare nu e vorba de o harismă, de un dar, ci de o îndatorire, de o obligaţie. După ce zice, ‹‹să-şi iubească femeile ca pe propriile lor trupuri››, adaugă: Căci ‹‹nimeni vreodată nu şi-a urât trupul; dimpotrivă, fiecare îl hrăneşte şi-l îngrijeşte››. Şi cum este femeia trup al tău? Citim în cartea Facerii că, atunci când Adam s-a trezit şi a văzut-o pe femeia pe care Dumnezeu a plăsmuit-o din coasta lui, a spus: ‹‹De data aceasta iată os din oasele mele şi carne din carnea mea!›› (Facere 2, 23). Aşadar aşa cum Domnul îngrijeşte cu blândeţe de Biserică, adică de noi toţi, pentru că suntem mădulare ale Lui, trup al Lui şi oase ale Lui – şi asta o cunoaştem bine noi, cei ce participăm la Sfintele Taine – la fel şi bărbatul este dator să se îngrijească cu blândeţe de soţia lui, pentru că din el s-a zidit, este bucată din trupul lui. ‹‹De aceea››, spune Scriptura, ‹‹va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va lipi de femeia sa şi cei doi (prin căsătorie) vor fi un trup››, un singur om (Facerea 2, 24; Efeseni 5, 31). Iată şi al treilea motiv. Aici se arată că bărbatul, după ce-i părăseşte pe cei care l-au născut, se lipeşte de femeie. De aici înainte trupul, tatăl şi mama, nasc copil care se plăsmuieşte din unirea seminţelor lor. Încât toţi trei sunt un singur trup, aşa cum şi noi la fel suntem un trup cu Hristos. Aşadar câtă iubire ai pentru tine, atâta iubire vrea Dumnezeu să ai şi pentru femeia ta. Nu vedeţi că şi în trupul nostru există multe lucruri nedesăvârşite şi multe lipsuri? Unul are picioarele strâmbe, altul mâinile paralizate, un al treilea are vreun mădular bolnav etc. Însă nici nu se poartă rău cu mădularul acela, nici nu-l taie; dimpotrivă, îl îngrijeşte şi-l ocroteşte mai mult decât pe mădularele sănătoase, şi motivul este lesne de înţeles. Aşadar iubeşte-o pe femeia ta tot aşa cum te iubeşti şi pe tine. Nu numai pentru că bărbatul şi femeia au aceeaşi fire, ci şi dintr-o altă pricină, mai însemnată: Deoarece nu mai sunt două trupuri separate, ci unul singur; şi bărbatul este capul, iar femeia trupul.1”

Măsura iubirii reciproce este clară. Așa cum te îngrijești de propriul trup, ești dator să o faci cu propria familie, fără egoism, fără pregetare, fără întârziere sau ezitare, ci cu toată dăruirea și abnegația, în mod firesc și natural.

„ ‹‹Taina aceasta›› – adică cea care spune că bărbatul şi femeia vor deveni un trup – ‹‹mare este; iar eu zic, în Hristos şi în Biserică›› (Efeseni 5, 32). Se referă la legătura dintre Hristos şi Biserică, pentru că şi Acela L-a lăsat pe Tatăl Său, s-a arătat ca om pe pământ, s-a unit cu mireasa (Biserica), adică cu noi, şi s-a făcut un duh cu ea – cu noi, căci ‹‹cel ce se lipeşte de Domnul este un duh cu El›› (I Corinteni 6, 17). Şi este taină mare, pentru că omul pe tatăl lui, care l-a născut şi l-a crescut, pe mama lui, care în dureri înfricoşătoare l-a adus pe lume, pe părinţii lui, care i-au făcut atât bine şi l-au ocrotit atâţia ani, pe aceştia îi părăseşte. Şi ce face? Se lipeşte de o femeie care cu puţin înainte îi era necunoscută, cu care nu avea nimic în comun. Cu adevărat, mare taină! Iar părinţii nu numai că nu regretă că se întâmplă acest lucru, ci se şi bucură şi cheltuiesc cu bunăvoinţă bani pentru nuntă. Negrăită taină! Necercetată taină!2” Iată cum într-un mod desăvârșit, căsătoria creștină apare ca o proiecție în oglindă a unirii dintre Hristos și Biserica sa. Cu adevărat „Mare Taină” cum afirmă Sf. Pavel, „Negrăită Taină” cum afirmă Marele Ioan Gură de Aur.

Sfântul Ioan Hrisostom explică în chip desăvârșit și ultimul verset al Apostolului. „Dar şi în ceea ce vă priveşte, ‹‹fiecare din voi să-şi iubească femeia ca pe sine însuşi, iar femeia spre bărbat să se-nfioare›› (Efeseni 5, 33). Nu se arată aici doar dragoste, ci şi respect. Nefiind stăpân al familiei, femeia nu trebuie să ceară aceeaşi cinstire cu a stăpânului, bărbatul, de vreme ce este mai jos ca el. Dar nici bărbatul nu trebuie să-şi nesocotească femeia pentru că aceasta i se supune, căci ea este trupul; şi dacă capul nesocoteşte trupul, va pieri şi el împreună cu acela. De aceea bărbatul trebuie să-i ofere femeii iubirea lui ca o răsplată a supunerii ei. Şi capul este necesar, şi trupul. Trupul pune în slujba capului mâinile, picioarele, şi toate celelalte mădulare ale sale, iar capul se îngrijeşte de trup şi-l ocroteşte. Nu există lucru mai bun precum căsnicia şi conlucrarea de acest fel: respect din partea femeii, iubire din partea bărbatului. Desigur, femeia care-l respectă pe bărbat îl şi iubeşte. Îl respectă ca pe capul ei şi-l iubeşte ca pe un mădular, de vreme ce şi capul este tot un mădular al trupului. Aşadar în felul acesta Dumnezeu a stabilit ca femeia să i se supună bărbatului, ca să existe pace şi înţelegere între ei. Căci nicăieri unde sunt mai mulţi stăpâni nu există pace. Unul trebuie să fie stăpânul. Aceasta o observăm peste tot. Oricum, acolo unde există oameni duhovniceşti există şi pace…. Acest lucru arată înţelepciune şi respect faţă de Dumnezeu. Fii cu luare-aminte însă, la faptul că Apostolul stăruie mai mult pe iubire decât pe respect. E firesc. Căci atunci când există iubire între soţi, pentru toate problemele se găsesc soluţii. Bărbatul care-şi iubeşte femeia sa, chiar dacă ea ar fi neîmblânzită, o va răbda. În căsnicie, înţelegerea fără iubire nu se poate realiza. Iar dacă la prima vedere poziţia femeii pare dezavantajată, deoarece i-a fost poruncit să arate respect faţă de bărbatul ei, în realitate poziţia este avantajată, căci bărbatului i s-a poruncit să fie înzestrat cu ce-i mai important, cu iubirea. Ce trebuie să se întâmple, însă, dacă femeia nu-l respectă pe bărbat? Şi într-o asemenea împrejurare, acesta are datoria s-o iubească. Dacă ceilalţi nu-şi fac îndatoririle lor, noi trebuie să le facem. Zice, de pildă, ‹‹să vă supuneţi unul altuia întru frica lui Hristos›› (Efeseni 5, 21). Porunca se referă la amândoi. Ce însemnătate are, aşadar, dacă unul nu se supune? Tu să asculţi de legea lui Dumnezeu. Femeia, chiar dacă soţul său n-o iubeşte, este datoare să-l respecte, ca să nu încalce îndatorirea ei. Şi când fiecare îşi duce la îndeplinire îndatorirea, atunci căsnicia lor este creştină, este duhovnicească, nu trupească. Dar să ţii seama de un lucru, bărbate, că, atunci când Apostolul a poruncit soţiei tale să-ţi arate respect, a vorbit despre respectul care se cuvine unei femei libere, nu unei sclave. Am spus-o, femeia este trupul tău. Dacă vrei să aibă respect de roabă, atunci îţi necinsteşti trupul şi te insulţi pe tine însuţi. Care este conţinutul respectului acestuia? Să nu-ţi vorbească împotrivă, să nu se răzvrătească, să nu vrea să fie stăpână în casă. E de ajuns ca respectul ei să se limiteze la acestea. Dacă tu o iubeşti, cum ţi-a poruncit Dumnezeu, vei izbuti mai multe. Căci firea femeiască este oarecum mai slabă şi are nevoie de ajutor, ocrotire, blândeţe, purtare de grijă. Pe toate să i le oferi, pe toate să le faci de dragul ei, chiar şi la chinuri să te supui. Femeia stă pe lângă stăpânul casei. Are şi ea putere asemănătoare cu cea a bărbatului. Bărbatul, însă, are ceva mai mult, un lucru izbăvitor pentru familie. A primit rangul de a fi cap al trupului, aşa cum este Hristos cap al Bisericii, nu numai de a o iubi şi îngriji pe femeie, dar şi s-o călăuzească spre bine, ‹‹ca s-o înfăţişeze…››, zice, ‹‹sfântă şi fără de prihană›› (Efeseni 5, 27). Şi dacă el se va îngriji ca femeia să dobândească sfinţenie şi neprihănire, toate celelalte vor veni de la sine. Dacă le cere pe cele dumnezeieşti, cele omeneşti vor urma foarte uşor, şi în casă vor domni ordinea, pacea, evlavia. Aşadar Apostolul a spus că toate problemele căsniciei pot fi rezolvate, dacă bărbatul îşi iubeşte femeia şi femeia îşi respectă bărbatul.3”

Pr. Ciprian Robu

1 Sfântul Ioan Gură de Aur, Problemele vieții, trad. de Cristian Spătărelu și Daniela Filioreanu, Ed. Egumenița, Cartea Ortodoxă, Galați, 2001, pp. 108-110.

2 Ibidem, pp. 110-111.

3 Ibidem, pp. 111-113.

Rugăciunea de fiecare zi a Sfântului Ierarh Filaret al Moscovei

0

 

Rugăciunea de fiecare zi a Sfântului Ierarh Filaret al Moscovei

 

Doamne, nu ştiu ce să cer de la Tine. Tu Unul ştii de ce am nevoie, Tu mă iubești pe mine, mai mult decât eu însumi mă pot iubi.Părinte, dă robului Tău cele ce singur nu ştie a le cere. Nu îndrăznesc să cer nici cruce, nici mângâiere: numai stau înaintea Ta. Inima mea e deschisă Ţie; Tu vezi trebuinţele mele pe care nu le ştiu eu. Vezi şi fă după mila Ta. Loveşte-mă şi mă tămăduieşte, doboară-mă şi mă ridică. Mă cutremur şi tac cu evlavie înaintea voinţei Tale sfinte şi a căilor Tale celor nepătrunse pentru mine.Mă aduc Ţie jertfă, nu am altă dorinţă decât numai să fac voia Ta; învaţă-mă să mă rog, singur roagă-Te în mine! Amin!

Acatistul Sfântului Cuviosului Moise Etiopianul

0
Acatistul Sfântului Cuviosului Moise Etiopianul

Acatistul Sfântului Cuviosului Moise Etiopianul

 

Troparul, glasul al 1-lea

Locuitor pustiului și înger în trup și de minuni făcător te-ai arătat de Dumnezeu Purtătorule, Părintele nostru Moise; cu postul, cu privegherea, cu rugăciunea, cereștile daruri luând, vindeci pe cei bolnavi și sufletele celor ce aleargă la tine cu credință. Slavă Celui ce Ți-a dat Ție putere; slavă Celui ce Te-a încununat pe Tine; slavă Celui ce lucrează prin Tine tuturor tămăduiri.

Condac 1:

Celui ce a strălucit prin fapte bune vrednice de laudă, să-i cântăm cu osâr-die și cu bună cuviință căci urcându-se pe treptele virtuților, a ajuns la măsu-ra desăvârșirii .și războindu-se cu diavolii cei prea înrăutățiți, i-a biruit, iar noi văzând tăria sufletului său, să-i cântăm:
Bucură-te sfinte prea cuvioase părinte Moise!

Icos 1:

Pe cât de rea și de urâtă înaintea lui Dumnezeu a fost viața ta cea dinainte cuvioase, pe atât de plăcută și frumoasă a fost petrecerea ta cea monahiceas-că, deoarece nu te-a lăsat Domnul să te pierzi în acele răutăți în care te aflai, pentru aceea noi credincioșii îți cântăm așa:
Bucură-te, că Dumnezeu din tâlhar te-a făcut slugă credincioasă;
Bucură-te, că pocăința ta a plăcut Domnului;
Bucură-te, că din slugă a diavolului te-ai făcut rob lui Hristos;
Bucură-te, că pe cât de multe ucideri ai făcut înainte, pe atât de mulți ai adus la Viață din moartea păcatelor;
Bucură-te, că te-a întors Domnul de pe calea pierzării pe cea a mântuirii;
Bucură-te, că ai aflat milă de la Domnul și ai părăsit păcatul;
Bucură-te, că Dumnezeu a înnoit duhul tău care era stricat de patimi;
Bucură-te, că a zidit în pieptul tău o inimă curată;
Bucură-te, că ai fost slobozit din lanțurile fărădelegilor;
Bucură-te, că acul morții nu a avut putere multă vreme asupra ta;
Bucură-te, că Dumnezeu te-a scos din gura Iadului care pe mulți a înghițit
Bucură-te, căci ca o floare vestejită ai revenit la viață prin ploaia milostivirii Celui Prea înalt;
Bucură-te, de Dumnezeu purtătorule părinte Moise!

Condac 2:

Multe au fost isprăvile faptelor tale celor rele, dar după aceea mai multe fapte bune ai săvârșit, covârșind cu mult răutatea prin bunătate, drept aceea noi văzând întoarcerea ta Îi cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 2:

Dumnezeu văzând că diavolul a pus stăpânire pe voința ta, nu a putut răbda ca făptura cea zidită dupa chipul și asemănarea Sa, să fie înghițită de moarte pentru aceea ca un îndurat te-a izbăvit din gheara câinelui și din coarnele taurilor celor înțelegători pentru aceasta și noi îți zicem unele ca acestea:
Bucură-te, că Stăpânul după ce te-a găsit, te-a adus pe umerii Săi în stau-lul oilor sale care ascultau de glasul Lui;
Bucură-te, că te-a învățat cum sa-L slujești cu credință;
Bucură-te, că ți-a arătat cât de mult trebuie să-L iubești;
Bucură-te, că nu te-ai împotrivit leacurilor celor amare pe care ți le dădea Domnul pentru tămăduirea sufletului tău;
Bucură-te, că ai alungat pe diavolul din cămara sufletului tău, făcându-ți sufletul templu al Duhului Sfânt;
Bucură-te, că ai avut în inima și cugetul tău pe Hristos Dumnezeu;
Bucură-te, că ai izbutit să-ți cureți partea cea dinăuntru a „paharului tău”;
Bucură-te, lucrător osârdnic al viei lui Hristos;
Bucură-te, că ai fost luptător îndârjit împotriva diavolilor;
Bucură-te, că ai stricat cursele cele de multe feluri ale demonilor;
Bucură-te, că ai fost găsit întocmai ca o comoară în țarină;
Bucură-te, de Dumnezeu purtătorule părinte Moise!

Condac 3:

Minunată s-a arătat viața ta cea monahicească, deoarece ai întrecut pe mulți în virtuți și toate faptele cele bune, căci veneau la tine chiar și sihaștri vestiți pentru a cere sfat și se întorceau toți cu mângâiere sufletească de la tine părinte, care toata viața ta ai cântat lui Dumnezeu care te-a mântuit: Aliluia!

Icos 3:

Vestit ai fost în tot Egiptul pentru răutățile tale cele de multe feluri pentru aceea se înfricoșau toți de auzirea numelui tău, însă îndreptându-ți viața, ai ajuns înfricoșător diavolilor, cărora până atunci le-ai fost supus prin faptele tale cele rele, iar noi văzând întoarcerea ta, te lăudăm zicând:
Bucură-te, că din rob al diavolilor ai ajuns mai puternic decât ei;
Bucură-te, că aceștia fugeau când auzeau de numele tău;
Bucură-te, că nu puteau suferi nici atunci când rostea cineva numele tău;
Bucură-te, foc care mistui puterea diavolească;
Bucură-te, că din rob al patimilor te-ai făcut stăpân peste ele;
Bucură-te, că trupul tău care era deprins cu mâncăruri alese, l-ai supus la post desăvârșit;
Bucură-te, că te-ai asemănat îngerilor prin viețuirea ta;
Bucură-te, surpătorul ispitelor diavolești;
Bucură-te, stea luminoasă care ai răsărit din bezna nopții păcatelor;
Bucură-te, soare luminos cu raze in chipul focului;
Bucură-te, că diavolii nu pot să privească spre tine;
Bucură-te, povățuitorul celor neștiutori;
Bucură-te, de Dumnezeu purtătorule părinte Moise!

Condac 4:

Schimbarea vieții tale a mâniat pe demoni, a caror slujitor erai mai înain-te, pentru aceea au năvălit asupra ta cu ispite de tot felul, dar tu i-ai alungat de la tine ca pe niște neputincioși, nefăcându-ți nici un rău, pentru aceea noi văzând biruințele tale, cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 4:

Nevoindu-te cu osteneli pustnicești, ai luptat până la moarte împotriva is-pitelor ce veneau asupra ta, dar tu părinte le-ai lepădat de la tine ca pe cea mai vătămătoare otravă, pentru aceasta și cugetul ne îndeamnă să-ți cântăm așa:
Bucură-te, căci ca un foc ai ars pleava ispitelor trupești;
Bucură-te, că ai fost încercat ca aurul în cuptor;
Bucură-te, că te-ai arătat biruitor întru toate;
Bucură-te, că și ispita desfrânării ai biruit-o;
Bucură-te, că mult timp te-ai luptat cu ea;
Bucură-te, că postul și privegherea ți-au fost arme nebiruite;
Bucură-te, căci cu acestea te-ai suit spre ceruri;
Bucură-te, că multe lacrimi ai vărsat pentru spălarea păcatelor tale;
Bucură-te, că diavolii se spăimântau de răbdarea ta;
Bucură-te, că pe pământ ai viețuit îngerește;
Bucură-te, că și Hristos Domnul te-a iubit pentru smerenia ta cea multă;
Bucură-te, că defăimându-te pe tine însuți ai fost slăvit de Dumnezeu;
Bucură-te, de Dumnezeu purtătorule părinte Moise!

Condac 5:

Cine va spune luptele tale împotriva patimilor sau cine se va încumeta să istorisească pătimirile tale din partea diavolilor care până la moarte au luptat împotriva ta și se tânguiau cu amar că te-au pierdut din cursele lor, din care te-a scos Hristos Dumnezeu, Căruia Îi cântăm: Aliluia!

Icos 5:

Războindu-te patima desfrânării, ai cerut sfatul sfântului Isidor, starețul tău care te-a îndemnat să te nevoiești cu mult post și rugăciune, adăugând și lucrul mâinilor, căci prin osteneală și postire se alungă demonii cei stricători de sufle, iar tu închizându-te în chilia ta te osteneai cu aceste trei arme: postul, rugăciunea și osteneala, iar noi lăudăm răvna ta cea multă pentru Hristos, așa:
Bucură-te, împlinitorule al poruncii starețului tău;
Bucură-te, că te-ai făcut ascultător desăvârșit;
Bucură-te, că ai vestit starețului tău că patima nu slăbește;
Bucură-te, că sfântul Isidor ți-a arătat în acea vedenie că mai mulți sunt cei ce sunt cu noi decât cei împotriva noastră;
Bucură-te, că tu văzând acea vedenie te-ai întărit și ai continuat mai departe rânduiala ta cea dinainte;
Bucură-te, că aprinzându-ți-se trupul ai cerut sfatul altui stareț iscusit;
Bucură-te, că acela te-a învățat să-ți dezlipești mintea de acele patimi cu care te îndulceai;
Bucură-te, că ai fost povățuit să priveghezi cu trezvie;
Bucură-te, că toată noaptea te-ai rugat stând în picioare;
Bucură-te, că pe lângă obișnuitele osteneli și altele și mai grele;
Bucură-te, că umpleai vasele pustnicilor cu apă pe care o aduceai de departe fără ca ei să știe;
Bucură-te, că diavolul nesuferind o nevoință ca aceasta, te-a lovit în așa fel încât abia după un an ai putut umbla;
Bucură-te, de Dumnezeu purtătorule părinte Moise!

Condac 6:

După ce diavolul te-a lovit, ai rămas aproape mort, însă găsindu-te părin-ții care mergeau să aducă apă din același loc unde mergeai și tu, te-au luat și ducându-te la chilia ta, unde te-au îngrijit timp de un an, apoi ridicându-te ai putut să mergi, drept aceea ai cântat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 6:

Văzând starețul tău ce ai pătimit din pricina luptei tale împotriva vrăjma-șului, te-a sfătuit să fii cu măsură întru toate, însă tu i-ai spus că nu te vei lăsa până ce nu vor înceta nălucirile visurilor, iar el ți-a spus că de acum înainte nu vei mai avea astfel de năluciri, noi văzând unele ca acestea, îți cântăm așa:
Bucură-te, că te-ai împărtășit cu sfintele taine după ce te-ai întărit cu trupul;
Bucură-te, că ai fost lăsat să pătimești astfel, ca să nu te înalți cu mintea;
Bucură-te, că Stăpânul te-a scăpat din prăpastia mândriei;
Bucură-te, slujitor nebiruit al lui Hristos;
Bucură-te, că ai scăpat de lupul cel înțelegător;
Bucură-te, căci ca o pasăre ai zburat către ceruri;
Bucură-te, sfeșnicul cel poleit cu aurul faptelor celor bune;
Bucură-te, pahar plin de vinul cel dulce al smereniei;
Bucură-te, vasul cel ales al Stăpânului Hristos ;
Bucură-te, trâmbița cea răsunătoare a împăratului Celui Mare;
Bucură-te, corabia cea ajunsă la limanul veșniciei;
Bucură-te, cel ce pedepsești pe cei ce fac nelegiuiri;
Bucură-te, de Dumnezeu purtătorule părinte Moise!

Condac 7:

Venind la tine un boier împreună cu ai săi, tu ai fugit din chilia ta și întâl-nindu-te cu ei te-au întrebat dacă-l cunoști pe părintele Moise, tu le-ai spus ca este un bătrân mincinos și cu viață necurată, iar ei ajungând și spunând cine le-a spus lor acestea, iar când au aflat că tu ai fost, au cântat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 7:

Porunca starețului tău părinte, ca nimeni să nu mănânce toată Săptămâna Mare, tu ai făcut bine cu frații care au venit la tine, dându-le bucate fierte, pentru aceea ai fost lăudat de părinți înaintea tuturor, zicând: porunca oa-menilor ai călcat-o, iar pe a lui Dumnezeu ai săvârșit-o pentru aceasta și noi îți zicem unele ca acestea:
Bucură-te, iubitorule de străini;
Bucură-te, părintele cel milostiv;
Bucură-te, că făcând milostenii ai fost miluit de Stăpânul;
Bucură-te, căci ca argintul ai fost curățat în focul ispitelor;
Bucură-te, postitorule cel adevărat;
Bucură-te, că înfrânarea ți-a fost hrană;
Bucură-te, că privegherea ți-a fost drept odihnă;
Bucură-te, că ai adăpat grădina sufletului cu multe lacrimi;
Bucură-te, că petrecând în nevoință, te-ai învrednicit de darul preoției;
Bucură-te, că fiind gonit de preoți din sfântul altar pentru a te ispiti, tu te ocărai pe sine-ți;
Bucură-te, că episcopul a spus în auzul tuturor că ești vrednic cu adevărat;
Bucură-te, slujitor vrednic al tainelor lui Hristos;
Bucură-te, de Dumnezeu purtătorule părinte Moise!

Condac 8:

Apropiindu-se ziua mutării tale de la cele trecătoare la cele veșnice, ai vă-zut cu ochii cei duhovnicești timpul și felul în care aveai să-ți sfârșești lupta cu trupul, pentru aceasta ai cântat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 8:

Când le-ai spus fraților să fugă pentru că barbarii vor veni la schit, ei te-au întrebat de ce nu fugi și tu, le-ai spus ca de mulți ani aștepți această clipă, căci cel ce ridică sabia de sabie va muri, au rămas și ei împreună cu tine care le-ai dat pildă de netemere, pentru aceea noi îți cântăm unele ca acestea:
Bucură-te, părinte cuvios;
Bucură-te, sfătuitorule cel înțelept;
Bucură-te, înțelepțitule de Dumnezeu;
Bucură-te, că te-ai făcut tron al înțelepciunii celei desăvârșite;
Bucură-te, că ai fost răbdător în toate ispitele;
Bucură-te, că le-ai biruit fără să fii biruit de ele;
Bucură-te, că te-ai hrănit toată viața cu cele sfinte;
Bucură-te, că Hristos te-a încununat pentru că ai păzit chipul îngeresc neîntinat;
Bucură-te, că și cununa muceniciei din mâna Domnului ai luat;
Bucură-te, că te-ai învrednicit să locuiești în ceruri;
Bucură-te, că de la naștere ai împlinit șapte zeci și cinci de ani și tot atâția ucenici ai adunat;
Bucură-te, că șase dintre ei au luat împreună cu tine cununa muceniciei;
Bucură-te, de Dumnezeu purtaăorule părinte Moise!

Condac 9:

După plecarea barbarilor, venind fratele acela și găsindu-vă săvârșiți din viață, a văzut șase cununi pogorându-se din cer. Ducându-se a vestit și pe ceilalți părinți ascunși de teama barbarilor și venind toți au îngropat sfintele voastre trupuri, care erau slăbite de post, rugăciune și osteneală și tânguin-du-se au cântat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 9:

În zadar ne ostenim noi păcătoșii să cinstim pomenirea ta cu cântări alese, căci nu ne pricepem ce grăim fără numai aceste cuvinte de laudă:
Bucură-te, lauda cuvioșilor;
Bucură-te, nevoitor neîntrecut;
Bucură-te, că erai aproape de moarte din pricina ispitelor;
Bucură-te, că nici atunci nu te-ai lăsat înfricoșat;
Bucură-te, că vrând să-ți încerce smerenia, părinții te-au numit „arap”;
Bucură-te, că defăimându-te ei, tu nu te-ai mâhnit;
Bucură-te, vorbitorule cu îngerii;
Bucură-te, că acum vezi pe Hristos aievea și nu în vedenie;
Bucură-te, măslin roditor de virtuți mântuitoare;
Bucură-te, că umblând în haine proaste, ai primit de la Hristos haina care nu se învechește niciodată;
Bucură-te, că ai luat îndoită plată de la Hristos Dumnezeu;
Bucură-te, de Dumnezeu purtătorule părinte Moise!

Condac 10:

Cine a auzit ca un tâlhar înrăutățit să se facă monah îmbunătățit? Cu adevărat aceasta este schimbarea dreptei Celui Prea înalt, căci unde vrea Dumnezeu se biruiește rânduiala firii; pentru aceasta și noi cântăm Milostivului nostru Dumnezeu și Ziditor: Aliluia!

Icos 10:

Cu adevărat multe și necunoscute sunt căile spre mântuire pe care Domnul le-a pregătit pentru cei ce vor să se mântuiască, pentru că și tu părinte Moise ai venit la cunoștința lui Dumnezeu iar noi cântăreții tăi, zicem unele ca acestea:
Bucură-te, făcătorule de minuni;
Bucură-te, că tot în Egipt a făcut Moise văzătorul de Dumnezeu acele minuni înfricoșătoare cu faraon;
Bucură-te, că tu ai făcut minuni cu cei ce erau în nevoi;
Bucură-te, strălucirea chipului îngeresc;
Bucură-te, că și îngerii s-au spăimântat de luptele tale cu diavolii;
Bucură-te, că te-ai făcut povățuitor al monahilor;
Bucură-te, că ai fost socotit mai mare decât marele Arsenie pentru dragostea ce aveai pentru străini;
Bucură-te, părinte împodobit cu harul sfântului Duh;
Bucură-te, că ai biruit pe faraonul cel gândit;
Bucură-te, că l-ai înecat pe el în marea rugăciunilor tale;
Bucură-te, că ai avut apărător pe Dumnezeu Atotputernicul;
Bucură-te, pomul cel încărcat de roadele cele dulci ale ascultării și supu-nerii;
Bucură-te, de Dumnezeu purtătorule părinte Moise!

Condac 11:

Din ziua întrării în mănăstire și până în ceasul cel de pe urmă, ai păzit fără știrbire toate poruncile sfinților părinți care au fost mai înainte de noi ascultători, lăsându-ne nouă pildă de adevărată petrecere monahicească, iar tu părinte păzind toate acestea, ai aflat în ceruri plata ostenelilor tale de la Hristos Dumnezeu Căruia în ceruri Îi cânți: Aliluia!

Icos 11:

Am auzit părinte de minunată viața ta, pe care ai petrecut-o după voia lui Dumnezeu căci ți-a răsplătit însuți ostenelile tale cele pricinuitoare de mân-tuire, dându-ți să mănânci din Pomul Vieții celei veșnice și să bei din Izvorul cel pururea curgător și răcoritor al Raiului pe care l-ai dobândit cu multe sudori, iar acum părinte nu ne uita pe noi cei ce-ți cântăm acestea:
Bucură-te, că dragostea ta pentru străini mult ți-a folosit;
Bucură-te, că milostenia te-a scăpat de vămile cele din văzduh;
Bucură-te, că pentru aspra ta viețuire, acum te desfătezi în loc luminos și fără de nici o supărare;
Bucură-te, că locuind într-o chilie săracă, ți-ai făcut palat împărătesc în ceruri;
Bucură-te, comoară plină de felurite bogății;
Bucură-te, că mucenicii te-au primit în prea luminoasa lor ceată;
Bucură-te, că și cuvioșii se veselesc de venirea ta în mijlocul lor;
Bucură-te, că sufletul tău se desfătează de cântările care nu vor înceta niciodată;
Bucură-te, că ți-ai făcut ucenici întocmai ca o viță-de-vie care odrăslește lăstarii cei roditori ai faptelor bune;
Bucură-te, căci ne-ai arătat nouă calea spre mântuire;
Bucură-te, că ușile Raiului s-au deschis înaintea ta;
Bucură-te, că Heruvimii te-au lăudat pentru biruință;
Bucură-te, de Dumnezeu purtătorule părinte Moise!

Condac 12:

Dacă trebuie lăudate faptele cuiva, acela ești tu părinte Moise, căci ai pli-nit făgăduințele monahicești pe care le-ai făcut Stăpânului Hristos căci vă-zându-te atât de sârguincios pentru dragostea Sa, te-a luat în împărăția cea Cerească și te-a făcut împreună moștenitor cu El căruia toată viața ta I-ai cântat așa: Aliluia!

Icos 12:

Aflând tâlharii, cărora mai înainte le-ai fost vătaf, că ți-ai schimbat viața și te-ai făcut monah, au lăsat și ei viața lor cea plină de răutăți și fărădelegi făcându-se monahi îmbunătățiți și sporind în calea mântuirii, iar noi auzind de o astfel de întoarcere, minunându-ne cântăm așa:
Bucură-te, stâlpul Ortodoxiei;
Bucură-te, sprijinul celor slăbiți de patimi și păcate;
Bucură-te, cunoscătorule al gândurilor;
Bucură-te, că Dumnezeu te-a împodobit cu dragoste pentru aproapele;
Bucură-te, că această virtute nu piere nici în viața aceasta nici în cea viitoare;
Bucură-te, că bucuros ai primit paharul muceniciei;
Bucură-te, că acum mijlocești pentru cei ce se roagă ție;
Bucură-te, că ai mare îndrăzneală către Dumnezeu;
Bucură-te, că nici unul din cei ce veneau la tine nu ieșea nemângâiat;
Bucură-te, că primind darul preoției ai slujit lui Hristos cu toată osârdia;
Bucură-te, că nu suferi pe cei necredincioși;
Bucură-te, de Dumnezeu purtătorule părinte Moise!

Condac 13:

O, prea cuvioase părinte Moise, cel ce nu ai rămas tăinuit de noi păcătoșii, ci din voia lui Dumnezeu am aflat prin câte lupte și osteneli trebuie să dobândim slava cea cerească; deoarece prin aleasa ta viață monahicească, prin lacrimile cele multe, prin privegheri și rugăciuni și prin felurite osteneli ai îmblânzit mânia lui Dumnezeu cea cu dreptate pornită asupra ta și astfel te-ai făcut cetățean al Raiului, iar pe noi ne învață să-I cântăm lui Dumnezeu: Aliluia! (de 3 ori)

Apoi se zice iarăși Icosul 1 și Condacul 1

Icos 1:

Pe cât de rea și de urâtă înaintea lui Dumnezeu a fost viața ta cea dinainte cuvioase, pe atât de plăcută și frumoasă a fost petrecerea ta cea monahiceas-că, deoarece nu te-a lăsat Domnul să te pierzi în acele răutăți în care te aflai, pentru aceea noi credincioșii îți cântăm așa:
Bucură-te, că Dumnezeu din tâlhar te-a făcut slugă credincioasă;
Bucură-te, că pocăința ta a plăcut Domnului;
Bucură-te, că din slugă a diavolului te-ai făcut rob lui Hristos;
Bucură-te, că pe cât de multe ucideri ai făcut înainte, pe atât de mulți ai adus la Viață din moartea păcatelor;
Bucură-te, că te-a întors Domnul de pe calea pierzării pe cea a mântuirii;
Bucură-te, că ai aflat milă de la Domnul și ai părăsit păcatul;
Bucură-te, că Dumnezeu a înnoit duhul tău care era stricat de patimi;
Bucură-te, că a zidit în pieptul tău o inimă curată;
Bucură-te, că ai fost slobozit din lanțurile fărădelegilor;
Bucură-te, că acul morții nu a avut putere multă vreme asupra ta;
Bucură-te, că Dumnezeu te-a scos din gura Iadului care pe mulți a înghițit
Bucură-te, căci ca o floare vestejită ai revenit la viață prin ploaia milostivi-rii Celui Prea înalt;
Bucură-te, de Dumnezeu purtătorule părinte Moise!

Condac 1:

Celui ce a strălucit prin fapte bune vrednice de laudă, să-i cântăm cu osâr-die și cu bună cuviință căci urcându-se pe treptele virtuților, a ajuns la măsu-ra desăvârșirii .și războindu-se cu diavolii cei prea înrăutățiți, i-a biruit, iar noi văzând tăria sufletului său, să-i cântăm:
Bucură-te sfinte prea cuvioase părinte Moise!

———————

Rugăciune către Sfântul Cuvios Moise Etiopianul

Sfinte al lui Dumnezeu părinte Moise, sosind ziua pomenirii tale cea de peste an, te rugăm să nu treci cu vederea ale noastre netrebnice și sărace ru-găciuni de cerere pe care le aducem ție noi robii tăi. Ci ca un părinte milostiv și iubitor de fii, ascultă-ne pe noi în ceasul acesta, când suntem greu încer-cați cu tot felul de ispite, pe care, din pricina păcatelor noastre celor grele pe care le-am săvârșit și care ne-a slăbit sufletele, nu le putem răbda și nici ochii spre cer nu putem să-i ridicăm, covârșindu-ne sarcina cea grea a păcatelor pe care nu le-am părăsit, mâniind cu aceasta pe Dumnezeu care a așteptat în-toarcerea noastră, însă noi am ajuns nesimțitori și nevrednici de milă. Pentru aceasta alergăm la bunătatea ta părinte, deoarece știm că Domnul nu trece cu vederea ale tale rugăciuni și cereri. Mijlocește deci și pentru noi părinte să ne mântuim de chinurile cele grozave pregătite pentru cei păcătoși.

Așa părinte Moise, să nu ne lași pe noi în moartea păcatelor, ci scapă-ne pe noi din Egiptul patimilor cele stricătoare de suflet, precum Moise văzăto-rul de Dumnezeu pe poporul cel ales din robia lui Faraon și i-a adus în țara făgăduinței, așa și tu părinte, du-ne în Raiul cel făgăduit de Domnul nostru Iisus Hristos, Căruia fie slava în veci; Amin!

Sursa: Doxologia

———

Rugăciune către Cuviosul Moise Arapul pentru vindecarea de patima băuturii

Mare este puterea pocăinţei! Nemăsurată este puterea lui Dumnezeu! Tu, Cuvioase Moise, dintâi ai fost tâlhar, însă apoi te-ai îngrozit de păcatele tale, ai dobândit frângere de inimă pentru ele şi întru pocăinţă ai intrat în cinul monahicesc, şi astfel, întru mare plângere pentru fărădelegile tale de mai înainte şi întru ostenicioasele nevoinţe ale postirii şi rugăciunii ai petrecut zilele tale până la sfârşit, şi te-ai învrednicit prin harul lui Hristos de iertare şi de darul facerii de minuni. O, Cuvioase, care de la păcate grele ai ajuns la fapte bune preaminunate! Ajută şi robilor lui Dumnezeu (numele) care sunt traşi la pierzare, prin vătamarea sufletului nemuritor şi a trupului, care este biserică a Duhului Sfânt, de întrebuinţarea fără de măsură a băuturii, dar care se roagă ţie. Pleacă spre dânşii privirea ta cea milostivă şi nu îi trece cu vederea, ci ia aminte la dânşii, care la tine aleargă. Roagă, Sfinte Moise, pe Stăpânul Hristos, ca El, Cel Milostiv, să nu îi lepede pe dânşii, neputincioşii şi nefericiţii, pe care a pus stăpânire patima băuturii, şi să nu se bucure diavolul de pierzarea lor, fiindcă toţi, ca zidiri ale lui Dumnezeu, am fost răscumpăraţi prin Preacuratul Sânge al Fiului Lui. Auzi deci, Cuvioase Moise, rugăciunea lor şi a noastră. Goneşte de la dânşii pe diavolul, dăruieşte-le putere să-şi biruie patima, adu-i pe calea binelui, slobozeşte-i din robia beţiei, izbăveşte-i din pierzarea băutului fără măsură, ca înnoindu-se întru trezvie duhovnicească şi întru minte luminată să îndrăgească toată înfrânarea şi buna credinţă şi veşnic să proslăvească pe Dumnezeu Cel Atotbun, Care pururea mântuieşte zidirea Sa, Căruia se cuvine slava, cinstea şi închinăciunea în vecii vecilor. Amin.

Sursa: Doxologia

Legăturile preotului cu credincioșii. Aspirații și justificări

0

Legăturile preotului cu credincioșii. Aspirații și justificări.

Legătura sufletească dintre preot și credincioșii săi constituie fundamentul moral al pastorației și totodată o condiție esențială a succesului activității preotului în parohie. În acest articol vom încerca să arătăm cum se pot menține și consolida aceste legături, care sunt temeiurile și care este natura lor, precum și importanța lor în activitatea pastorală.

Este cunoscut că în Biserică, preotul are în mijlocul credincioșilor săi, pe plan religios, o situație deosebită, o misiune și o autoritate spirituală care se întemeiază pe darul special al preoției, primit la hirotonie. Preotul este în parohie sa, slujitorul lui Dumnezeu, reprezentantul sau delegatul Mântuitorului pentru continuarea lucrării Sale de mântuire a sufletelor, este un organ al Duhului Sfânt pentru sfințirea și conducerea credincioșilor pe calea mântuirii. Datorită acestei misiuni de origine divină, primită de la Biserică prin episcop și întărită canonic de acesta, preotul este, în parohia pe care o păstorește, un învățător al credincioșilor săi, un povățuitor sau conducător sufletesc și totodată sfințitor al lor.

El îi învață cuvântul Evangheliei, îndeosebi prin predică și cateheză, îi călăuzește pe cărările mântuirii, împărtășindu-le învățătura creștină de credință și de viață creștină, sfătuindu-i, încurajându-i pe calea virtuților morale, mustrându-i sau certându-i la nevoie, și totodată sfințește viața lor, punându-le la îndemână harul, binecuvântarea și ajutorul lui Dumnezeu, prin sfintele slujbe săvârșite de el.1

Alături de calitățile sale de sacerdot, de liturghisitor și predicator de înaltă vocație și sensibilitate duhovnicească preotul trebuie să fie un apropiat al tuturor credincioșilor.

Misiunea sa sfântă și sfințitoare nu se restrânge doar la sfintele slujbe, în ambianța bisericii, ci se oglindește și se reflectă în întreaga sa viață și activitate. El nu este preot doar în biserică sau în reverendă, ci este preot când slujește dar și când sfătuiește, când se roagă, dar și când muncește fizic sau intelectual.2

Calitatea preotului este cea dintâi sursă a legăturii care se creează între el și credincioșii săi. Relația firească dintre păstor și turma sa este temelia pe care se înalță, încetul cu încetul, legăturile de ordin religios dintre preot și credincioși, care sunt cele dintâi și cele mai trainice și care derivă din însăși misiunea preotului, care este aceea de a mijloci legătura credincioșilor cu Dumnezeu și de a lucra pentru mântuirea sufletelor lor. Misiunea aceasta îl situează pe preot într-o poziție superioară față de credincioși săi, în calitatea sa de om al lui Dumnezeu, al parohiei sale, iar credincioșii sunt fii spirituali. Datorită harului special al preoției, dobândit prin hirotonie, preotul este acela care naște sau renaște pe credincioșii săi pentru viața spirituală, supranaturală, viața în Hristos. El binecuvântează nu numai leagănul, ci și căminul vieții familiei prin Taina Cununiei, care sfințește cu binecuvântarea lui Dumnezeu și a Bisericii legătura dintre bărbat și femeie spre naștere de fii și creșterea lor ca viitori membri ai organismului social. Tot prin preot, cu ajutorul Tainei Pocăinței, se reface legătura credincioșilor cu Biserica, atunci când aceasta a fost slăbită sau întreruptă prin păcat. Și tot preotul este acela care binecuvântează pe credincioșii săi pe ultimul drum acela către mormânt, și întreține printre cei vii amintirea celor decedați, prin slujbele făcute pentru iertarea, pomenirea și veșnica lor odihnă. 3

În toate aceste ocazii, relațiile dintre păstor și credincioși se bazează pe caracterul sacramental al preoției, pe misiunea preotului de deținător și împărțitor al harului divin, de sfințitor al principalelor momente și împrejurări din viața fiecăruia și al lucrurilor de care are nevoie pentru viața religioasă. În această calitate, preotul se află în inima misiunii sale, el exercită latura cea sfântă cu care este investit din partea lui Dumnezeu și a Bisericii. De aici, mai ales, rezultă și aureola de sfințenie, de prestigiu și de autoritate care s-a acordat întotdeauna preoției, în care credincioși îl situează pe preotul lor care, în Biserica veche, mergea uneori la venerație, atunci când hirotonia pecetluia personalități distinse, adăugându-se la vrednicia omului, în cazul Sfântului Ioan Gură de Aur, Sfântul Vasile cel Mare.4

În preot, creștinul trebuie să descopere, în funcție de structura sa sufletească și de treapta sa duhovnicească, un părinte bun și iubitor, după modelul Părintelui Ceresc, Care în ciuda păcătoșeniei noastre, ne cheamă și ne așteaptă în dragostea Împărăției Sale, preotul trebuie să fie un frate bun și un pilduitor, care ne arată calea cea dreaptă în viață, ajutându-ne și întărindu-ne, un prieten confident și sincer, care este alături de noi în momentele în care toți ne-au părăsit, care cunoaște și ascultă și alină suferințele noastre lăuntrice, care mângâie și vindecă rănile noastre tainice, care plânge cu noi pentru necazurile și înfrângerile noastre, dar și care ne ajută și se bucură împreună cu noi pentru renașterea și ridicarea noastră morală.

În cadrul comunității creștine și în viața păstoriților săi, preotul nu este un membru oarecare al comunității bisericești, ci este solul și slujitorul lui Hristos, deținătorul unui har special, administratorul Sfintelor Taine, crainicul cuvântului lui Dumnezeu, păstorul duhovnicesc al multora. Lui nu-i sunt îngăduite lipsurile și păcatele pe care este chemat a le îndrepta la alții. În grija și răspunderea lui se află mântuirea fiecăruia dintre credincioșii ce i-au fost încredințați de către episcop prin hirotonie și trimiterea la parohie. De conduita lui depinde, în mare măsură, și prestigiul tagmei preoțești și chiar al Bisericii. De aceea i se cere să fie mereu și în orice împrejurare la înălțimea chemării sale, să se străduiască din toate puterile ca viața lui să fie pentru toți o predică vie, un apostolat al slujirii, un amvon al credinței, o oglindă a virtuții.5

Traiectoria unei pastorații rodnice nu poate și nu trebuie deviată pe sensuri cu posibile rezultate imediate. Părintele întregii comunități nu trebuie să aibă momente în care să substituie cerințele divine cu ceva ce i s-ar părea a fi mai necesar. Preotul este chemat să fie focul care alungă rugina păcatelor de pe sufletele oamenilor și vântul care dărâmă tot ceea ce este putred în conștiința lor, pentru că el este organ al Sfântului Duh în lume. Dacă este conștient de misiunea lui, preotul devine, pe zi ce trece, focul care încălzește și luminează și vântul care purifică atmosfera spirituală a parohiei.6

Preotul își poate crea și relații de altă natură cu credincioșii săi, cele impuse de viața socială. Preotul ortodox este și el un membru al societății în care trăiește și în care a fost angrenat întotdeauna cu fibre puternice, care îl obligă să vină în contact cu membrii parohiei sale în calitatea lor comună de cetățeni. El ia deci parte la viața socială, gospodărească și cetățenească a parohiei sale, participă la toate momentele ei solemne, la bucuriile, durerile, necazurile. Chiar în timpul exercitării misiunii sale strict preoțești i se oferă preotului numeroase ocazii de a lega cu credincioșii săi și altfel de relații decât cele pur religioase sau profesionale.

Preotul se leagă de parohie sa mai ales prin casa și familia sa. Spre deosebire de alte confesiuni, unde preotul e celibatar, preotul ortodox este, cum a fost pretutindeni în Biserica veche, un om căsătorit, un părinte de familie. Prin familie el se integrează în viața socială a parohiei. De altfel însăși concepția eclesiologică a ortodoxiei îl situează pe preot nu deasupra Bisericii sau a credincioșilor, ci în Biserică, alături de credincioși. Păstorii și credincioșii alcătuiesc o familie duhovnicească, în care distincția se face nu ca între conducător și conduși, ci ca între părinți și fii, care sunt toți laolaltă, ca fii ai aceluiași Dumnezeu .7

Fără îndoială că toate aceste legături, multiple și variate, pe care preotul și le creează cu credincioșii săi, sunt de o importanță covârșitoare pentru îndeplinirea misiunii lui, cu condiția ca el să folosească toate aceste legături nu în interesul personal, ci în interesul Bisericii și al patriei, punând în toate relațiile sale cu credincioșii pecetea specifică a misiunii preoțești și păstrându-se întotdeauna la înălțimea și demnitatea cerută de această misiune. Legăturile acestea trebuie să rămână totdeauna întemeiate pe dragostea adevărată a păstorului pentru obștea sa, pe respect reciproc, pe sinceritate și atitudine dezinteresată din partea preotului. În toate raporturile sale cu credincioși preotul trebuie să păstreze acea ținută demnă și serioasă care poate să-i mențină autoritatea spirituală față de credincioși și respectul pe care aceștia i-l datorează.8

Adevăratul preot trebuie să sufere cu orice suferind sau orice neputincios, să pătimească împreună cu toți cei care pătimesc, să simtă durere, grijă, apăsare, pentru orice păcătos, pentru orice vicios, pentru orice rătăcit, pierdut, pentru orice fiu risipitor. Preotul trebuie să cunoască inima, nevoile și pasul fiecărui credincios sărac, orfan, văduvă, bătrân neajutorat, om muncit de gânduri rele sau de păcate. Preotul trebuie să cunoască dramele, tragediile vieții familiale, să fie în casă, în gândurile, în sufletul fiecărui credincios pe care un necaz, o nenorocire, o pierdere, o boală, un accident al vieții îl încearcă. Pe preot trebuie să-l doară orice moarte prematură, avortul, concubinajul, orice cămin distrus, orice apostazie, orice ceartă, orice scandal moral, orice rătăcire sau nenorocire a păstoriților săi.9

El plânge cu noi și pentru lumea aceasta, pentru încercările vieții noastre și pentru imperfecțiunile morale din această lume, dar se bucură cu o bucurie sinceră și curată pentru fiecare faptă bună pe care o facem, pentru fiecare cuvânt și îndemn bun pe care îl urmăm, pentru toate realizările noastre materiale și mai ales spirituale. Din același suflet răsar lacrimi și cuvinte de bucurie, mai frecvente, mai multe și mai curate, decât izvorăsc ele din ochii noștri întunecați încă de negura păcatelor. Și aceasta este un semn al curăției.

El știe să se bucure cu noi ca unul de-al nostru și trăiește necazurile noastre cu sufletul nostru. Și nu există bucurie mai înaltă și mai curată pentru adevăratul preot decât că ai alinat o durere, ai trezit o nădejde în decepție și deznădejde, credință și încredere în îndoială și neîncredere, conștiință și viață curată și sens al vieții, întru-un suflet bântuit de gânduri rele. În toate acestea e o modestă, dar nu mai puțin autentică jertfă a preotului, în misiunea lui de a sfinți, de a mântui.10

Preotul trebuie să iubească pe toți oameni, pe străini și necunoscuți, virtuoși și pe păcătoși chiar, ca unii care trebuie și ei mântuiți de El, Arhiereul Hristos. El trebuie să iubească pe toți ca un frate, preot, părinte sufletesc, slujitor. Nu se poate mântui pe el decât mântuind pe alții, lucru făcut ca slujitor lui Hristos care a iubit pe toți, s-a răstignit pentru toți și avea chemarea tuturor la El la mântuire .11

Legătura credinciosului cu preotul este, de fapt, expresia și semnul legăturii lui cu Biserica, apartenenței lui la o parohie. Și, dimpotrivă întreruperea legăturii cu preotul înseamnă, de fapt, ruperea legăturilor cu Biserica, ieșirea din comunitatea bisericească și situarea în afara parohiei, adică la periferia Bisericii sau în afara ei. Iată de ce este atât de important pentru destinul Bisericii însăși ca preotul să se străduiască, pe de-o parte a-și crea, menține și întări cât mai mult legăturile sale sufletești cu credincioșii, pentru a-i ține strâns uniți în jurul său, iar, pe de altă parte, să se ferească de tot ceea ce ar putea contribui la slăbirea, întreruperea și compromiterea acestor legături, care reprezintă fundamentul și condiția de căpetenie a succesului activității pastorale 12

De aceea înțelepciunea, tactul și prudența îi sunt necesare preotului în relațiile sale de toate zilele cu oameni. El vine în contact cu fel de fel de oameni, de temperamente, de firi, și caractere dintre cele mai diverse. Sufletul fiecărui om în parte reprezintă o lume proprie, deosebită de a altora.13

VÎLCU GEORGE-CĂTĂLIN

1 Pr. Prof. Ene Braniște,”Legăturile preotului cu credincioșii”, Biserica Ortodoxă Română, Anul XC, nr. 3-4, 1972, pp. 349-357.

2 Pr. Dr. Simion Radu, “Despre curăția duhovnicească și sfințenia vieții preotului”, Mitropolia Olteniei, Anul XII, nr. 1-2, 1960, p. 3.

3 Pr. Prof. Ene Braniște, art. cit., p. 350.

4 Ibidem, pp. 350-351.

5 Prof. N. I. Nicolaescu, “Răspunderea pastorală și misionară a preotului”, Biserica Ortodoxă Română, Anul XCII, nr. 3-4, 1974, p. 389.

6 Pr. Mihai Iosu, Studii de Teologie Practică, Editura Astra Museum, Sibiu, 2015., pp. 19-23.

7 Pr. Prof. Ene Braniște, art. cit., pp. 351-352.

8 Ibidem, p. 352.

9 Pr. Prof. Dr. Ioan C. Teșu, Frumusețea și sublimitatea preoției creștine, Editura Doxologia, Iași, 2010 p. 203.

10 Pr. Const. N. Galeriu, “Slujirea preoțească după Sfânta Scriptura și Sfânta Tradiție” , Studii Teologice, Anul XXIX , nr. 1-2, 1977, p. 12.

11 Pr. Prof. Dr. Ioan C. Teșu, op. cit., p. 202.

12 Pr. Prof. Ene Braniște, art. cit., pp. 352-353.

13 Ibidem, p. 354.

ACATISTUL SFANTULUI MUCENIC FILIMON cel ce a fost circar pe scena

0
ACATISTUL SFANTULUI MUCENIC FILIMON cel ce a fost circar pe scena

ACATISTUL SFANTULUI MUCENIC FILIMON cel ce a fost circar pe scena

(Ziua praznuirii: 14 decembrie)

Condacul 1:

Cel ce ai jucat spre placerea lumii te faci cantarea cea prealaudata a lui Dumnezeu, o, Sfinte Mucenice Filimon, ca vazand pe Hristos, marturisitorul Lui te-ai aratat, biruind intunericul cu lumina Invierii de care te-ai invrednicit; pentru care si noi iti cantam: Bucura-te, Sfinte Mucenice Filimon, marturisitorul neinfricat al lui Hristos!

Icosul 1:

Jucator al amagirii lumesti fiind, prin Lumina lui Hristos ai devenit marturisitorul celor dumnezeiesti, prin care tu mai intai te-ai luminat si apoi pe altii ai castigat:
Bucura-te, ca ai fost comediant, dar apoi lui Hristos te-ai daruit;
Bucura-te, ca spectacolul cel rau in cel bun l-ai prefacut;
Bucura-te, ca prin aceasta te-ai facut marturisitorul credintei celei adevarate;
Bucura-te, ca Lumina lui Hristos ti-a deschis ochii sufletului;
Bucura-te, ca vazand-o, de iubirea Lui inima ti s-a umplut;
Bucura-te, ca toata fiinta ti s-a schimbat;
Bucura-te, ca din potrivnic, marturisitor al harului te-ai facut;
Bucura-te, ca de la cele trupesti te-ai ridicat la cele ceresti;
Bucura-te, ca veselia lumeasca ai prefacut-o in veselie dumnezeiasca;
Bucura-te, cel care ai primit puterea cea peste fire;
Bucura-te, Sfinte Mucenice Filimon, marturisitorul neinfricat al lui Hristos!

Condacul al 2-lea:

Porunca lui Diocletian de a jertfi zeilor pagani l-a indemnat pe ighemonul Arian al Tebaidei sa chinuie pe toti crestinii, si unul Apolonie, fricos, ti-a platit tie, Filimon, sa jertfesti in locul lui, iar noi cantam lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 2-lea:

Si fiind cunoscut ighemonului ca jucator in spectacole de ras, gandeai ca le poti face o comedie, dar Lumina lui Hristos ti-a deschis sufletul, facandu-te marturisitorul Lui:
Bucura-te, ca, imbracandu-te in hainele lui Apolonie, te-ai imbracat in Hristos;
Bucura-te, ca, marturisind pe Hristos, in suflet El ti-a intrat;
Bucura-te, ca, din jucator lumesc, te-ai facut slujitor ceresc;
Bucura-te, ca, din pagan crestin ai devenit;
Bucura-te, ca din comedian ai devenit om ingeresc;
Bucura-te, ca spectacolul de ras in cantare cereasca l-ai transformat;
Bucura-te, ca ti s-a deschis inima cea odinioare impietrita;
Bucura-te, ca ai inceput sa vezi taina lui Hristos;
Bucura-te, ca te-ai aratat pamant roditor de Dumnezeu;
Bucura-te, ca samanta lui Hristos deodata in tine a incoltit;
Bucura-te, cel udat cu roua Duhului Sfant;
Bucura-te, Sfinte Mucenice Filimon, marturisitorul neinfricat al lui Hristos!

Condacul al 3-lea:

De Sus primind puterea si har, te-ai aratat viteaz ostas al dreptei credinte, facandu-te neinfricat marturisitor, care sip e Arian ighemonul l-ai biruit, multi cantand cu tine: Aliluia!

Icosul al 3-lea:

Din comedian de ras si de batjocora a sfinteniei de Sus, slujitor ai fost ales, invatandu-i pe toti ca de acum spectacolele sa fie spre slava lui Dumnezeu, nu spre distractia usoara a lumii:
Bucura-te, ca, prin marturisirea ta, icoana lor te-ai facut;
Bucura-te, biruitorul tuturor batjocoritorilor de cele sfinte;
Bucura-te, revarsarea luminii lui Hristos in cei intunecati;
Bucura-te, imblanzirea dusmanilor credintei crestinesti;
Bucura-te, cel cu darurile graitorilor de Dumnezeu imbogatit;
Bucura-te, iscusitul vorbitor al Evangheliei lui Hristos;
Bucura-te, purtatorul Crucii aducatoare de Inviere;
Bucura-te, tanar ce ai castigat intelepciunea;
Bucura-te, comediantul cel schimbat in inger;
Bucura-te, ca, din jucator al pacatului, savarsitorul virtutilor te-ai facut;
Bucura-te, Sfinte Mucenice Filimon, marturisitorul neinfricat al lui Hristos!

Condacul al 4-lea:

Ravnind lumina cereasca in locul intunericului lumesc, te-ai invapaiat de dorinta aprinsa in Dumnezeu, prin care si mai mult Il marturiseai pe Hristos ci neincetate cantari de: Aliluia!

Icosul al 4-lea:

Vazand Apolonie luminarea ta, si-a calcat frica de muni si a devenit asemenea cu tine veteaz astas al credintei crestinesti, patimind toate chinurile mucenicesti:
Bucura-te, Sfinte Mucenice Filimon, vas ales al credintei crestine;
Bucura-te, tamaie a miresmei ceresti;
Bucura-te, cadelnita de smirna sfintita;
Bucura-te, facile in care arde lumina Invierii lui Hristos;
Bucura-te, candela in care arde uleiul iubirii de Dumnezeu;
Bucura-te, rugaciune care se ridica de la paman la cer;
Bucura-te, inchinare ce se cuvine Facatorului;
Bucura-te, multumire adusa Creatorului;
Bucura-te, recunostinta a dragostei adevarate;
Bucura-te, daruire a fapturii credincioase;
Bucura-te, jertfa a nasterii din apa si din Duh;
Bucura-te, Sfinte enice Filimon, marturisitorul neinfricat al lui Hristos!

Condacul al 5-lea:

S-au mirat toti de marturisirea ta de crestin, prin care multi te-au urmat luminandu-se intru Hristos si cantand impreuna: Aliluia!

Icosul al 5-lea:

Apolonie fricosul prin tine a devenit viteaz marturisitor si cu acesta inca multi altii s-au adunat intr-un glas a fie partasi jertfei celei datatoare-de-viata nemuritoare de Sus:
Bucura-te, jertfa tainei credintei crestine;
Bucura-te, jertfa Crucii Invierii lui Hristos;
Bucura-te, daruire primitoare de nesfarsite daruri;
Bucura-te, ridicarea celor de pe pamant la cele ceresti;
Bucura-te, ca ai castigat haina de nunta evanghelica;
Bucura-te, vrednicule de intrare la ospatul Dumnezeiesc;
Bucura-te, ca ai trait patimirea Crucii lui Hristos;
Bucura-te, prin care te-ai facut urmator Lui;
Bucura-te, prin care ai primit si Invierea intru El;
Bucura-te, liturghie cu propriul trup si sange;
Bucura-te, impartasirea din painea dumnezeiasca;
Bucura-te, Sfinte Mucenice Filimon, marturisitorul neincetat al lui Hristos!

Condacul al 6-lea:

Nemaiavand cu ce sa te munceasca, ighemonul Arian te-a legat de un copac ca sa te sageteze toti, da toate sagetile se opreau sau treceau pe alaturi, una sarind in ochiul drept al lui Arian, ca sa-L cunoasca si el pe Dumnezeu si sa cante: Aliluia!

Icosul al 6-lea:

Dumnezeiasca iubire ai avut in inima ta, Sfinte Mucenice, si foc al dragostei celei catre Hristos, prin care toate cele pamantesti le-ai lasat ca sa castigi pe cele ceresti intr-o bucurie nespusa:
Bucura-te, nemasurata iubire de Dumnezeu;
Bucura-te, ca odata luminat intru Hristos, alti ochi ti s-au deschis;
Bucura-te, foc nestins al dragostei dincolo de aceasta lume;
Bucura-te, ca pe toate le-ai jertfit Crucii lui Hristos;
Bucura-te, ca pentru Dumnezeu, toate chinurile le-ai nesocotit;
Bucura-te, ca prin dorul de Sus, durerile trupului le-ai invins;
Bucura-te, ca prin ochii ceresti, lumea altfel ai vazut;
Bucura-te, ca pe cele stricacioase le-ai biruit;
Bucura-te, ca pe demonii patimilor i-ai alungat;
Bucura-te, vazatorule de cele ceresti;
Bucura-te, purtatorule de biruinta asupra inselarii;
Bucura-te, Sfinte Mucenice Filimon, marturisitorul neinfricat al lui Hristos!

Condacul al 7-lea:

Luminat, o, Mucenice, ai marturisit pe Hristos, inspaimantand pe toti cu schimbarea ta din pagan in crestin si pe multi ai bucurat cu lauda: Aliluia!

Icosul al 7-lea:

A incercat ighemonul cu muncile cele cumplite sa te intoarca inapoi la idoleasca cinstire, dar tu, luminat de Hristos, cu mare putere il marturiseai:
Bucura-te, ca nici un chin nu te-a inspaimantat;
Bucura-te, lauda cea stralucita a mucenicilor;
Bucura-te, armatorul cel credincios al apostolilor;
Bucura-te, preintelepte, ca ai ales lumina in locul intunericului;
Bucura-te, cel ce trezesti pe cei pacatosi la indreptare;
Bucura-te, al Bisericii stalp de diamante;
Bucura-te, ca pe Hristos L-ai propovaduit cu tarie;
Bucura-te, ca de Crucea Lui nu te-ai rusinat;
Bucura-te, ca Invierea vesnica ai marturisit;
Bucura-te, ca viata in Rai o ai castigat;
Bucura-te, marturie a mantuirii intru Hristos;
Bucura-te, Sfinte Mucenice Filimon, marturisitorul neinfricat al lui Hristos!

Condacul al 8-lea:

Apropiindu-se sfarsitul muceniciei tale, darul vederii de mai inainte ai primit, spunandu-i lui Arian ca va marturisi si el pe Hristos, chiar daca acum el iti taie capul, ca va canta si el: Aliluia!

Icosul al 8-lea:

O, Mucenice Filimon, pe Apolonie l-ai castigat sip e Arian de asemenea, ca un adevarat urmator al lui Hristos care prin Crucea Sa a castigat lumea:
Bucura-te, al dreptei credinte vestitorule;
Bucura-te, limba vorbitoare de cele dumnezeiesti;
Bucura-te, al cunoasterii de Dumnezeu propovaduitorule;
Bucura-te, a Duhului glasuire rasunatoare;
Bucura-te, pavaza a alautelor ce traiesc in lume;
Bucura-te, ca te-ai aratat mai tare decat toate schingiuirile;
Bucura-te, ca ai invins rautatea omeneasca si demonica;
Bucura-te, ca ai imblanzit tirania paganeasca;
Bucura-te, ca ai smuls spinii idolilor;
Bucura-te, ca ai semanat holda crestina;
Bucura-te, pom sadit in gradinile ceresti;
Bucura-te, Sfinte Mucenice Filimon, marturisitorul neinfricat al lui Hristos!

Condacul al 9-lea:

Arian, durere nespusa avand la ochiul sagetat, si-a adus aminte ca i-ai zis sa i-a tarana de la mormantul tau ca sa se faca sanatos, care fapt implinindu-se, s-a facut si el crestin, cantand: Aliluia!

Icosul al 9-lea:

Si luminat intru Hristos, prin tine, Sfinte Filimon, Arian paganul s-a botezat cu toata casa lui si s-a facut si un neinfricat marturisitor, uimind pe multi care-i stiau salbaticia sa de dinainte:
Bucura-te, cel ce ai castigat harul;
Bucura-te, prin care Insusi Sfantul Duh Si-a aratat puterea;
Bucura-te, prin care cunostinta de Dumnezeu rasare;
Bucura-te, iubire de Dumnezeu ce se coboara peste lume;
Bucura-te, primitorul darurilor sfinte;
Bucura-te, ca la lumina pe multi i-ai adus;
Bucura-te, ca picioarele pacatoase le-ai ingenunchiat inaintea lui Hristos;
Bucura-te, ca mainile batjocoritoare le-ai inchinat Lui;
Bucura-te, ca rasul jocului l-ai transformat in strigare catre cer;
Bucura-te, ca distractia lumii ai prefacut-o in lauda de cele sfinte;
Bucura-te, ca cele trecatoare le-ai schimbat in cele nemuritoare;
Bucura-te, Sfinte Mucenice Filimon, marturisitorul neinfricat al lui Hristos;

Condacul al 10-lea:

Sfinte Mucenice Filimon, care te-ai invrednicit de luminarea intru Hristos, sip e noi ne ajuta sa urmam luminii celei adevarate, sa nu mai fim robiti de intunericul demonic si sa cantam Domnului: Aliluia!

Icosul al 10-lea:

Ajuta-ne, Sfinte Mucenice, sa schimbam si noi placerile lumesti cu cele de Sus, spre slava lui Dumnezeu, sa nu ne mai amagim cu jocurile cele mincinoase, ci sa fim marturisitorii Evangheliei lui Hristos:
Bucura-te, Mucenice, icoana laudei de Dumnezeu;
Bucura-te, schimbarea grairii desarte in graire sfanta;
Bucura-te, cuvantatorule al celor spre mantuirea sufletului;
Bucura-te, icoana a adunarilor intru Hristos;
Bucura-te, Sfinte ocrotitor al spectacolelor care-L slavesc pe Dumnezeu;
Bucura-te, patronul artistilor ce ne arata frumusetile adevarate;
Bucura-te, intaritorul celor care lasa minciuna si inselarea;
Bucura-te, care pe comedinati ii faci propovaduitori de cele sfinte;
Bucura-te, ca teatrul in graire de Dumnezeu l-ai transformat;
Bucura-te, ca jocul l-ai prefacut in cantare duhovniceasca;
Bucura-te, ca spectacolelor lumesti tu le-ai dat intoarcerea spre cele ceresti;
Bucura-te, Sfinte Mucenice Filimon, marturisitorul neinfricat al lui Hristos!

Condacul al 11-lea:

Luminarea ta intru Hristos si marturisirea neinfricata a credintei crestine au ramas vii in amintirea tuturor, pentru care ai fost ales ca Sfantul Patron al artistilor care slavesc in locul celor lumesti pe cele dumnezeiesti, cantand: Aliluia!

Icosul al 11-lea:

Pentru facatorii de spectacole icoana ta e chip al misiunii lor de a face din joc si teatru inca o cantare lui Dumnezeu. Iar pentru noi e o cinste a te lauda zicand:
Bucura-te, ca privelistea jocului o faci priveliste ce lauda pe Dumnezeu;
Bucura-te, ca pe cele desarte le inlocuiesti cu cele sfinte;
Bucura-te, ca cele de ras si batjocora le schimbi cu cele ale Sfantului Duh;
Bucura-te, ca pe actori ii inveti sa fie slujitori ai Evangheliei lui Hristos;
Bucura-te, ca pe jucatorii de teatru ii povatuiesti sa fie descoperitori de cele ingeresti;
Bucura-te, ca prin icoana ta se sfinteste adunarea oamenilor;
Bucura-te, ca prin amintirea ta se face inca o marturisire a lui Dumnezeu;
Bucura-te, ca prin numirea numelui tau se alunga numirile cele rele;
Bucura-te, ca prin pomenerea ta se alunga demonii;
Bucura-te, ca prin chemarea ta, ajutor ingeresc primim;
Bucura-te, ca prin ocrotirea ta, de tot raul suntem paziti;
Bucura-te, Sfinte Mucenice Filimon, marturisitorul neinfricat al lui Hristos!

Condacul al 12-lea:

Toti cei care te cinstesc pe tine, Sfinte Mucenice Filimon, cinstesc darul lui Hristos care te-a luminat si te-a castigat din ceata pagana si te-a facut marturisitorul Sau, spre cantarea neincetata: Aliluia!

Icosul al 12-lea:

Chip de biruinta, de aparare si de intarire esti tuturor celor care te cheama in ajutor, ca placut fiind lui Dumnezeu, de darurile Sale te-ai invrednicit:
Bucura-te, chip sfant ales intre oameni;
Bucura-te, bucuria noastra, a celor neputinciosi;
Bucura-te, dulce numire a celor ce au nevoie de nadejde;
Bucura-te, placuta amintire a celor ce te iau ocrotitor;
Bucura-te, om ce te-ai suit la cele ceresti;
Bucura-te, faptura ce te-ai unit cu Dumnezeu;
Bucura-te, ca ti-ai implinit asemanarea cu cele de Sus;
Bucura-te, ca ai sfaramat inselarea lumii;
Bucura-te, ca ai descoperit pe Hristos, Dumnezeul cel adevarat;
Bucura-te, ca nemurirea o ai castigat;
Bucura-te, ca raul pacatului l-ai invins;
Bucura-te, Sfinte Mucenice Filimon, marturisitorul neinfricat al lui Hristos!

Condacul al 13-lea:

O, Sfinte, Marturisitorule al lui Hristos, Mucenice neinfricat, care iubirea lumii in iubirea dumnezeiasca ai schimbat, fii si noua, celor ce te cinstim, grabnic ajutator, ocrotitor de tot raul, ca si noi sa-I cantam lui Dumnezeu: Aliluia!
Acest Condac se zice de trei ori.
Apoi se zice Icosul intai: Jucator al amagirii lumesti fiind… si Condacul intai: Cel ce ai jucat spre placerea lumii…
Dupa aceea se citeste aceasta rugaciune:

Rugaciune:

O, Sfinte Mucenice Filimon, mare ocrotitor al celor ce se deletnicesc cu manuirea cuvintelor in fel si chip, patron al artistilor care i-au inchinat lui Dumnezeu lucrarea lor! Vezi cat de mult s-a inmultit pacatul! Vezi cum peste tot este raspandita vestea cea rea a slujirii duhurilor celor necurate si cat de incet se aude vocea celor ce-L pomenesc pe Dumnezeu cu iubire si credinta!
Tu, care ai tulburat pe multi cu vietuirea ta de comediant, dar mai apoi, pe si mai multi i-ai luminat prin venirea ta la Domnul, asculta glasul rugaciunilor noastre si intareste cu mijlocirea ta la Hristos Dumnezeul nostru pe cei ce vor sa-si foloseasca darurile primate spre slava Lui sis pre binele aproapelui. Mustra tu pe cei ce-si batjocoresc talantul si ajuta-i sa se lepede de caile lor gresite.
Tu, ocrotitor al neamului crestinesc in aceste vremuri de mare tulburare si intunecare fiind, roaga pe Iubitorul de oameni Dumnezeu, Cel ce te-a intarit pe tine cand erai prigonit pentru numele Lui, ca sa ne intareasca sip e noi pe piatra poruncilor Sale, ca sa cinstim si sa praznuim numele tau, cantand lui Dumnezeu: Aliluia!
Si se face otpustul.

Rugăciuni