„Cu frică de Dumnezeu, cu credință și cu dragoste să ne apropiem!”
Postul Mare este una din perioadele deosebite din an, în care Biserica Ortodoxă își cheamă și îndeamnă credincioșii la pregătire duhovnicească prin asceză (post), rugăciune și milostenie, după putința și voința fiecăruia. Este o chemare la primenire sufletească, la revenirea din împrăștierea și rutina cu care lumea „paralizează” omul contemporan.
Pierduți în haosul, viteza și nebunia vieții cotidiene, ne amintim de Dumnezeu doar seara și dimineața, sau poate nici atunci. Ne amăgim cu ideea că „mai e până la………sfârșit” și trăim ca și cum am moșteni pământul pe veci. Viteza cu care totul se desfășoară în jurul nostru ne face să uităm de noi, imprimându-ne același ritm amețitor. Rutina zilnică și alergarea necontenită după „siguranța și confortul zilei de mâine” înlătură orice aplecare spre cele duhovnicești.
Omul a fost creat de Dumnezeu după „chipul și asemănarea” Dumnezeirii. Sufletul omenesc a fost așadar plămădit cu dorința necontenită de sfințire și îndumnezeire prin har. Nimic din cele materiale nu poate umple golul din ființa umană, setea și foamea de Dumnezeu. Numai harul divin plinește și desăvârșește. De aceea orice încercare a omului de a-și găsi odihna și fericirea în cele materiale este un eșec lamentabil. Mai mult decât atât, lipsa lui Dumnezeu și indiferența față de cele sfinte îl aruncă pe om, de cele mai multe ori, în prăpastia deznădejdii, tristeții sau chiar a morții.
Dragostea lui Dumnezeu și pronia Sa față de om sunt, din fericire, marele dar pe care El îl face umanității mereu. Creatorul își iubește creația și de aceea caută mereu, în orice chip mântuirea ei. De aceea, prin intermediul Sfintelor Taine ale Bisericii, omul este chemat permanent „să se întoarcă acasă” precum fiul risipitor din parabola binecunoscută.
Taina Sfintei Spovedanii este „baia cea duhovnicească” ce primenește haina sufletului. Lacrimile pocăinței sincere curăță minunat sufletul și îl face vrednic de Marele Dar: Sfânta Împărtășanie. Trupul și Sângele îndumnezeitor intră în toate mădularele ființei noastre, sfințind, îndumnezeind, desăvârșind.
Biserica își chiamă fii, mai ales în post, atunci când aplecarea spre cele duhovnicești este mai serioasă, să răspundă prezent la chemarea din Sfânta Liturghie: „Cu frică de Dumnezeu, cu credință și cu dragoste să vă apropiați!”
Cautând să împlinim această misiune sfântă, pe toată perioada Postului Mare (și nu numai), la Bisericuța de lemn, chemăm pe creștini la Taina Sfintei Spovedanii și mai apoi la Sfânta Euharistie, în fiecare zi. Bucuria este deosebită atunci când la chemarea preoților răspunde cu multă dragoste mulțime de credincioși, începând cu pruncii și încheind cu bunicii și străbunicii. În acest chip, împreună-părtași la Trupul și Sângele Mântuitorului Hristos, devenim cu adevărat mădulare vrednice ale Bisericii, fii după har ai lui Dumnezeu.
Preot Ciprian Robu
